Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a – Dezvoltare personală

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3418/19.03.2013

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

Programa şcolară pentru disciplina

 

DEZVOLTARE PERSONALĂ

Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a

 

Aprobată prin ordin al ministrului

Nr. 3418/19.03.2013


Bucureşti, 2013

 

Notă de prezentare

Programa disciplinei Dezvoltare personală este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, demersul didactic pornind de la competenţe permite accentuarea scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.

În Planul-cadru de învăţământ, disciplina Dezvoltare personală face parte din aria curriculară Consiliere şi orientare, având alocate 2 ore pe săptămână în clasa pregătitoare şi câte o oră pe săptămână în clasele I şi a II-a.

Structura programei şcolare include următoarele elemente:

  • Notă deprezentare
  • Competenţegenerale
  • Competenţe specifice şi exemple de activităţi deînvăţare
  • Conţinuturi
  • Sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.

Competenţele generale pentru disciplina Dezvoltare personală vizează achiziţiile elevului pentru întregul interval de studiu al disciplinei.

Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora. Competenţele specifice sunt corelate cu exemple de activităţi de învăţare. Exemplele de activităţi de învăţare constituie modalităţi de organizare a activităţii didactice în scopul realizării competenţelor. Programa şcolară propune, cu caracter de exemplu, diferite tipuri de activităţi de învăţare, care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice. Cadrul didactic are libertatea de a utiliza exemplele de activităţi de învăţare pe care le propune programa şcolară sau de a le completa astfel încât acestea să faciliteze un demers didactic adecvat situaţiei concrete de la clasă. Se asigură, în acest fel, premisele aplicării contextualizate a programei şcolare şi a proiectării unor parcursuri de învăţare adaptate nevoilor clasei şi elevilor.

Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului, organizate pe următoarele domenii:

  • Autocunoaştere şi stil de viaţăsănătos
  • Dezvoltare emoţională şisocială
  • Aspecte specifice ale organizării învăţării şi pregătirii pentru viaţă la şcolarul

Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activităţii didactice, precum şi elemente de evaluare continuă.

Disciplina Dezvoltare personală este dedicată activităţilor de învăţare care au ca scop dezvoltarea capacităţii elevului de a se autocunoaşte şi de a-şi exprima într-o manieră pozitivă interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilităţile de relaţionare şi comunicare, reflecţiile cu privire la învăţare. În cadrul disciplinei, se formează în primul rând abilităţi şi se dezvoltă atitudini, finalitatea fiind dobândirea încrederii în sine, starea de bine a copiilor, pregătirea lor pentru viaţă si pentru viitor. De-a lungul anilor de studiu, toate ariile curriculare îşi asumă o parte din responsabilitatea privind dezvoltarea personală/socială, educaţională şi de carieră a elevilor, existând astfel posibilitatea abordării integrate a unora dintre activităţile propuse.

În elaborarea prezentei oferte curriculare au fost valorificate şi recomandările documentelor internaţionale ale Consiliului Europei prin cele două Rezoluţii (2004, 2008)1 care subliniază rolul important al consilierii şi orientării ca suport concret pentru câştigarea autonomiei învăţării, pentru deciziile cotidiene ale individului, facilitarea accesului la servicii de consiliere pentru toţi cetăţenii, de la vârste tot mai mici.

 

 

 1. Manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi

 

2. Exprimarea adecvată a emoţiilor în interacţiunea cu copii şi adulţi cunoscuţi

 

3. Utilizarea abilităţilor şi a atitudinilor specifice învăţării în context şcolar

1 http://register.consilium.eu.int, http://register.consilium.europa.eu

 

 

Competenţe generale

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

  1. Manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă deceilalţi

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

1.1. Identificarea unor trăsături personale elementare

– Jocuri de identificare şi denumire a trăsăturilor fizice (culoarea ochilor, lungimea părului,

înălţimea, greutatea)

– desenarea conturului corpului în mărime naturală, colorarea conturului astfel încât 

semene cât mai bine cu sine (culoarea părului, culoarea ochilor etc.), decuparea şi afişarea produselor

– vizualizarea în oglindă a elementelor corporale şi denumirea acestora

– realizarea de desene de tip autoportret, colaje despre propria persoană

– prezentarea fotografiei proprii, la vârste diferite

– discuţii în perechi sau în grupuri mici pe baza desenelor şi poveştilor create de fiecare persoană despre părţile corpului şi rolul acestora

– jocuri pentru recunoaşterea copiilor, pe baza enumerării trăsăturilor fizice relevante

1.1. Prezentarea unor trăsături personale elementare, în contexte variate

– crearea unor ecusoane personalizate

– crearea unor obiecte simple prin modelaj

(plastilină, lut) sau colaj (reviste, ziare, materiale din natură) care să exprime caracteristicile propriei persoane

– prezentarea într-un cadru inedit (podium de premiere, interviu) a trei aspecte plăcute referitoare propria persoană

– jocuri de continuare a unor fraze, pentru evidenţierea calităţilor: „Eu pot să…”, „Îmi place de mine pentru că…”, „Mâncarea mea preferată este…”, „Culoarea mea preferată este…”, „Pe tine te apreciez pentru că…”, „Sunt mândru de mine atunci când…”

– jocuri de prezentare în perechi, în grupuri mici, în faţa clasei, a rezultatelor activităţii

– prezentarea trăsăturilor personale elementare în fişe de lucru

1.1. Stabilirea unor asemănări şi deosebiri între sine şi ceilalţi, după criterii simple

– jocuri de autocunoaştere şi intercunoaştere prin folosirea diferitelor forme de comunicare

– exerciţii artcreative realizate în mod individual sau în echipă (prezentarea unor forme originale de salut în cadrul cărora copiii îşi atribuie o

însuşire/calitate care-i face unici şi diferiţi de ceilalţi; obţinerea unor produse unice: decuparea unei hârtii împăturite în forme diferite, colorarea unui obiect, interpretarea în manieră proprie a unui rol etc., desenarea conturului mâinii sau a amprentelor personale etc.)

– confecţionarea unor cadouri de tipul „lucru manual”

– analizarea unor personaje din poveşti/ povestiri sau din viaţa reală, în scopul identificării unor asemănări şi deosebiri între sine şi acestea

– rezolvarea unor fişe de lucru pentru identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre sine şi ceilalţi

1.2. Identificarea unor obiecte şi activităţi simple de igienă personală

– jocuri de identificare a obiectelor de igienă personală şi explicarea modului de folosire a acestora

– ghicitori, poezii, cântece despre obiecte de igienă personală

– vizionarea unor filme scurte despre igiena personală

– activităţi practice de exersare a acţiunilor de

îmbrăcare/ dezbrăcare sau legarea şireturilor,

spălarea mâinilor înainte de servirea mesei,

1.2. Identificarea unor reguli de igienă personală

– recunoaşterea în imagini a respectării/încălcării regulilor de igienă personală

– desenarea unor personaje care respectă/ nu respectă regulile de igienă personală

– jocuri creative: “Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista săpunul?”, „Imaginează-ţi că săpunul ar conduce lumea”, “În geanta ta descoperi că o periuţă de dinţi îţi vorbeşte…”

– rebusuri, concursuri despre reguli simple de igienă

– realizarea unor colaje, desene, sloganuri/cuvinte

1.3. Respectarea unor reguli de igienă personală

– amenajarea clasei într-un mod prietenos (estetică vizuală, condiţii de învăţare etc.), care să respecte reguli simple de igienă

– discuţii despre importanţa regulilor de igienă în viaţa noastră

– realizarea unor proiecte în grupuri mici despre regulile de igienă şi prezentarea acestora în clasă

– jocuri de rol pentru exemplificarea

comportamentelor dezirabile de igienă personală în diferite contexte

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

după utilizarea toaletei, ordonarea hainelor, aranjarea/împachetarea hainelor, închiderea fermoarului, nasturilor, în vederea dezvoltării independenţei faţă de adult

exercitii de reprezentare grafică a unor obiecte, activităţi şi reguli simple de igienă personală

cheie care ilustrează reguli de igienă

– fişe de lucru pentru exersarea învăţării regulilor de igienă personală: corespondenţe, asocieri, consecinţe, completare de obiecte care lipsesc, exprimare de opinii

– realizarea reclamelor pentru produsele de igienă preferate

 

– realizarea unor scurte descrieri verbale despre efectele igienei personale asupra sănătăţii

– elaborarea în echipă a unor scurte compuneri despre sănătate şi igienă (spălarea mâinilor,

folosirea săpunului, respectarea orelor de masă etc.)

– (auto)administrarea unor fişe de observare a respectării regulilor de igienă personală

– organizarea şi implicarea elevilor în studii foarte simple care să investigheze rolul şi consecinţele respectării/nerespectării regulilor de igienă personală (chestionar, interviu, prezentare de

rezultate)

 

  1. Exprimarea adecvată a emoţiilor în interacţiunea cu copii şi adulţicunoscuţi

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

2.1. Recunoaşterea emoţiilor de bază în situaţii simple, familiare

– vizionarea unor secvenţe din desene animate, filme pentru copii, audierea unor poveşti consacrate, pentru identificarea şi denumirea emoţiilor de bază ale personajelor (Exemplu: cocoşul supărat, iedul fricos, împăratul fericit, albina curajoasă etc.)

– completarea frazelor lacunare (Exemplu: Cum se simt copiii? „Băieţelul a terminat de colorat un desen frumos şi este ..(bucuros).”, “Fetiţa a spart o cană şi este …(supărată)”, “Bunica a plecat

astăzi la ţară şi Monica este… (tristă)” etc.

– jocuri de tipul “Roata emoţiilor”, pentru aprecierea emoţiilor în diferite situaţii (Exemplu: Cum m-am simţit? Situaţii: prima zi de şcoală, întâlnirea cu noii colegi, când este încurajat/certat de părinţi,

sărbătorirea zilei de naştere, apariţia unui nou membru în familie etc.)

2.1. Asocierea emoţiilor de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal şi paraverbal

– selectarea unor imagini cu personaje care exprimă emoţii de bază (Exemplu: Alegeţi personajele care exprimă bucurie, fericire, veselie…)

– crearea unei expoziţii cu imagini/fotografii (aduse de acasă, realizate în clasă, decupate din ziare/reviste) care exprimă diferite emoţii

– recitarea unei poezii în diferite ipostaze (vesel, speriat, uimit)

– propunerea unor concursuri de „Poezii şi cântece cu emoţii”

– jocuri de mimă

– turul clasei: “Cum te simţi astăzi?” (la începutul/finalul zilei, la începutul/finalul unei activităţi)

– descrierea emoţiilor trăite în jocurile preferate

2.1. Exprimarea emoţiilor de bază în situaţii variate

– dialoguri având ca suport imagini care surprind emoţii de bază, cu ajutorul cărora să se analizeze, de exemplu, stările de tristeţe, fericire, relaxare,

frică etc. („Ce fac atunci când sunt…)

– aplicarea unor tehnici art-creative prin care să se exprime diferite stări emoţionale: desene,

cântece, modelaje din lut şi plastilină, roluri în teatru, colaje, tapiserii din materiale textile etc.

– participarea la scurte scenete, prin atribuirea unor roluri, pentru exersarea exprimării emoţiilor în

situaţii variate

– dezbateri despre legătura dintre emoţii şi comportamente

– exerciţii de identificare a soluţiilor proprii pentru exprimarea în mod sănătos a emoţiilor

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
jocuri din folclorul copiilor, practicate în şcoală sau în afara şcolii, vizând exprimarea emoţiilor

scrierea unor texte formate din 4-5 propoziţii

despre cum s-au simţit în diverse situaţii

2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea şcolară

– exerciţii de identificare a regulilor de comunicare în imagini: anunţarea răspunsului; aşteptarea rândului; completarea răspunsurilor colegilor după ce aceştia au încheiat; exprimarea opiniei personale; criticarea ideii, nu a colegului

– exprimarea prin desen a regulilor de comunicare la şcoală şi afişarea acestora pentru a fi vizualizate de elevi – exemplu: vorbim pe rând, ascultăm activ, respectăm programul şcolar, ajutăm colegii când ne solicită sprijinul, adresăm întrebări etc.

– jocuri de tipul „Continuă propoziţia”, „Continuă povestea”

– jocuri de rol cu marionete ilustrând modalităţi pozitive/negative de interacţiune verbală sau fizică: se ajută unii cu ceilalţi, se exprimă politicos (te rog, mulţumesc), se întrerup, se lovesc, se împing etc.

– jocuri de selecţie şi plasare de jetoane: Da (comunicare eficientă)/Nu (comunicare

ineficientă)

2.2. Transmiterea unor mesaje verbale şi non- verbale simple despre propriile experienţe de viaţă

– prezentarea unei experienţe personale (prima zi de grădiniţă, prima zi de şcoală, zile de naştere, jucăria favorită, o ceartă cu un prieten/coleg, victoria/înfrângerea într-un joc etc.)

– crearea unor scurte povestiri sau scenete hazlii, pe baza unor cuvinte cheie: calendar, pădure,

furculiţă, zâmbet

– jocuri de mimă pentru înţelegerea unor mesaje nonverbale emiţător-receptor (mi-am făcut un prieten, mă doare măseaua, am primit un cadou, bunicul a venit în vizită etc.)

– verbalizarea ideilor, gândurilor, emoţiilor faţă de unele situaţii date

– emiterea unor afirmaţii pozitive despre sine şi ceilalţi,

– exprimarea opiniilor despre unele situaţii de viaţă

„Eu cred că…”, „În opinia mea…”

– miniscenete cu marionete, măşti, vestimentaţii create de elevi

2.2. Utilizarea unor elemente de ascultare activă

– vizionarea unor secvenţe de film pentru identificarea expresiilor corporale, faciale, verbale simple, care indică ascultarea activă

– observarea, în jocuri de rol create de colegi, a elementelor specifice ascultării active

– utilizarea în comunicarea cu ceilalţi (familie, colegi, prieteni, cadre didactice) a unor modalităţi simple de ascultare activă: contact vizual, postură adecvată, intonaţie etc.

– completarea cu elemente grafice specifice ascultării active a unor personaje umane care exprimă interes în comunicare

– realizarea unor desene cu persoanele care ascultă activ/nu ascultă activ

– fişe de lucru cu situaţii de comunicare/ascultare activă din viaţa cotidiană (acasă, pe stradă, în parc, la şcoală, la magazin, la film etc.)

2.3. Explorarea caracteristicilor fiinţelor şi

obiectelor preferate şi a interacţiunii simple cu acestea

– jocuri de cunoaştere/intercunoaştere de tipul

„Pot să te prezint eu?” în care fiecare copil îşi prezintă colegul/colega, jucăria preferată, animalul preferat, activităţi preferate

– realizarea unui jurnal în imagini „Eu şi

prietenul/prietenii mei”, în care copilul desenează prietenul/prietenii, activităţile preferate

desfăşurate împreună, obiectele/ fiinţele de care se simte ataşat

2.3. Explorarea caracteristicilor necesare pentru a fi bun prieten

– citirea şi discutarea unor poveşti despre prietenie, despre relaţiile existente într-un grup

– exerciţii de evidenţiere a regulilor de

comportament din poveşti/povestiri/poezii/fabule

– identificarea în imagini a comportamentelor prietenoase/ neprietenoase dintr-un grup

– crearea unor poveşti, în echipă, cu subiectul

„Colegii mei/ Colegele mele”, „Prietenul meu/Prietena mea”

2.3. Explorarea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi

– exerciţii de identificare a unor reguli de comportament în relaţia cu ceilalţi, pe baza discutării unor situaţii concrete din experienţa elevilor

– exerciţii de identificare a premiselor pentru a coopera cu ceilalţi (hobby-uri, interese comune, activităţi preferate etc.)

– exerciţii-joc de diferenţiere a comportamentelor facilitatoare/frenatoare care contribuie sau nu la iniţierea şi păstrarea unei prietenii: cooperare, competiţie, compromis

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

– organizarea unor evenimente: „Ziua clasei noastre”, „Expoziţie de lucrări plastice dedicate prietenilor”

– Activităţi şi jocuri de tipul “Prietenul secret”

– practicarea unor jocuri de prezentare a colegului/colegei

– vizionarea unor filme specifice universului copiilor, în care se relevă caracteristicile unui prieten/se dezvoltă relaţii de prietenie

– jocuri de rol: În clasă, În parc, Ziua de naştere, În vacanţă

– elaborarea unor lucrări individuale sau în echipă despre prietenie

– elaborarea unor compuneri despre prieteni, universul extins al copilului (prietenii fraţilor/ surorilor)

– crearea unor mesaje de mulţumire adresate colegilor/prietenilor

 

  1. Utilizarea abilităţilor şi a atitudinilor specifice învăţării în contextşcolar

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

3.1. Identificarea unor rutine în activitatea şcolară

– discuţii la începutul anului şcolar despre noile rutine (orar zilnic, orar săptămânal, pauze, vacanţe etc.)

– discuţii despre statutul de preşcolar/şcolar

– discuţii de explorare a intereselor şi a experienţelor anterioare ale copiilor (la începutul fiecărei zile/teme/săptămâni, în cadrul „Întâlnirii de dimineaţă”, în cadrul altor lecţii sau al

activităţilor extraşcolare)

– transformarea spaţiului clasei într-un mediu prietenos de învăţare: modalităţi de prezentare personală afişate pe mese/bănci, construirea în echipă a simbolului, expunerea produselor

activităţilor la nivelul elevilor, pentru a fi vizualizate

– interpretarea unor melodii preferate pentru anunţarea pauzei: „Cum mi-ar plăcea să sune clopoţelul în şcoala mea?”

– teatru de marionete: „Sunt în clasa pregătitoare”

3.1. Identificarea unor sarcini de lucru simple în contexte variate

– enumerarea sarcinilor de lucru ale diferitelor personaje din poveşti, povestiri, ale persoanelor din viaţa reală (mamă, tată, învăţătoare, bunici, director de şcoală, primar, preşedinte, medic, actor etc.)

– bifarea sarcinilor de lucru de la şcoală dintr-o listă cu diferite tipuri de sarcini (imagini, cuvinte cheie)

– jocuri de rol/ de mimă, referitoare la sarcinile de realizat într-o zi, acasă sau la şcoală

– exerciţii de apreciere a timpului de lucru (mai mult, mai puţin) pentru sarcinile pe care le are de îndeplinit la şcoală şi acasă

– plasarea etichetelor care conţin sarcini de lucru pe cadranul unui ceas

– organizarea unor interviuri adresate colegilor despre sarcinile de lucru dintr-o zi

3.1. Realizarea unui program zilnic de activităţi, cu sprijinul adulţilor

– crearea unui orar zilnic personalizat

– iniţierea unei agende în care să fie precizat programul zilnic

– enumerarea activităţilor într-o listă „Ce fac azi?”

– plasarea unor simboluri pentru activităţile programului zilnic în funcţie de succesiune, frecvenţă, dificultate, durată

– completarea unor texte lacunare „Eu învăţ mai bine… “, “Cel mai uşor învăţ cu..”, ”Îmi place să învăţ despre …” Pentru a memora mai uşor am nevoie de …”, “ Pentru a învăţa, prefer 

folosesc următoarele obiecte…”

– analiza gradului de îndeplinire a programului zilnic

– investigarea programelor zilnice ale membrilor familiei

3.2. Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învăţarea şi succesul şcolar

exerciţii de identificare în imagini a organizării învăţării: întreruperea jocului, pregătirea

materialelor, concentrarea asupra rezolvării

3.2. Evidenţierea importanţei învăţării pentru propria persoană

jocuri de exprimare a opiniilor personale: “Pentru mine este important să învăţ deoarece…”

3.2. Prezentarea condiţiilor (instrumente, persoane, contexte) care fac învăţarea uşoară sau dificilă

elaborarea în echipe a unor postere: “Cum învăţăm?”

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

sarcinilor, eliminarea surselor de perturbare a atenţiei, momente de relaxare etc.

– organizarea orarului prin lipirea imaginilor cu activităţile zilnice şi săptămânale

– personalizarea orarului: desen, colaj, pictură, elemente grafice artistice

– jocuri de rol: „Cum, ce, cu cine învăţăm la şcoală?”

– desenarea momentelor specifice unei zile obişnuite de şcoală

– distribuirea şi asumarea unor sarcini în clasă (aranjarea jucăriilor, udatul florilor, distribuirea fişelor de lucru, afişarea produselor învăţării, ştergerea tablei, ordonarea consumabilelor, inserarea produselor activităţii în portofolii etc.)

– vizite în şcoală (biroul directorului, cancelaria profesorilor, cabinetul de consiliere, toaletă, alte clase, bibliotecă, sală de sport, cabinet medical, cabinet stomatologic etc.)

– sărbătorirea primelor 100 de zile de şcoală prin desene, lucruri interesante învăţate sau momente în care s-au simţit bine, lucrări inedite realizate împreună cu părinţii

– monitorizarea simplă a achiziţiilor şi atitudinilor specifice învăţării (Cadranul învăţării: Ce am aflat nou ; Ce vreau să ştiu ; Ce mi-a plăcut)

– realizarea unor colaje despre ceea ce îi place şi ceea ce nu îi place să înveţe la şcoală, acasă, pe stradă, în parc, în vacanţă, la teatru, la muzeu, la televizor, pe internet etc.

– discuţii despre greşeală ca parte a procesului de învăţare (“Putem învăţa din propriile greşeli?”)

– crearea unor refrene dedicate importanţei învăţării

– organizarea unei expoziţii cu postere sau alte obiecte pe care sunt scrise propoziţii care să exprime importanţa învăţării

– jurnalul învăţării prin imagini sau cuvinte (cum învăţ, ce îmi place să învăţ, uşor şi greu în activitatea de învăţare, cine mă ajută)

– crearea unor ştiri despre cum învaţă elevii de clasa a II-a, elevii mai mari, adulţii

– prezentarea unor scurte proiecte despre condiţiile de învăţare de acasă şi de la şcoală

– realizarea unor scurte interviuri adresate colegilor de clasă sau părinţilor: „Dacă ai fi director, ce ai păstra şi ce ai schimba la şcoală, pentru ca elevii să înveţe mai bine, mai uşor şi cu plăcere?”

– „Cum învăţau bunicii noştri?” – invitarea la clasă a unor bunici care să relateze experienţele personale din copilărie despre învăţare: şcoala, clasa, condiţiile de acasă, cadrele didactice, rechizitele etc.)

interviuri aplicate membrilor familiei despre importanţa învăţării

3.3. Identificarea hobby-urilor, jocurilor şi activităţilor preferate

– prezentarea în faţa grupului a unor obiecte personale care exprimă cel mai bine ceea ce îi place fiecăruia să facă, pentru valorizarea abilităţilor fiecărui copil, indiferent de domeniu

– ghicitori, colaje despre hobby-uri şi activităţi preferate: „Ce îmi place să fac?”

– „Micul colecţionar”, prezentarea colecţiilor pe care fiecare le are acasă sau a

obiectului/jucăriei/activităţii preferate

– realizarea unor albume, agende speciale, portofolii care cuprind date personale despre

3.3. Explorarea unor meserii cunoscute sau preferate

– jocuri de rol despre meserii

– poveşti, poezii, ghicitori, cântece despre meserii, susţinute de imagini

– jocuri/ ghicitori de identificare a instrumentelor specifice unor meserii

– organizarea unei expoziţii cu instrumente confecţionate, fotografii, desene sau (unde e posibil) direct cu instrumentele specifice meseriilor cunoscute

– decuparea unor informaţii despre meserii din ziare, reviste, cărţi

3.3. Prezentarea utilităţii unor meserii/profesii cunoscute

– jocuri didactice despre meserii „De-a vânzătorul”,

„De-a prezentatorul TV”, „De-a bucătarul” etc.

– vizite la locuri de muncă interesante pentru copii (fabrica de ciocolată, cabinet de stomatologie, primărie, redacţie de ştiri, centrul pompierilor etc.).

– crearea unor postere originale despre specificul meseriilor şi beneficiile acestora pentru membrii comunităţii

– dezbateri despre produsele/rezultatele unor meserii, utilitatea meseriilor (mecanicul repară o maşină stricată, medicul ne tratează când suntem

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

activităţi preferate, aptitudini, realizări etc.

– jocuri/activităţi/ concursuri de identificare a unor abilităţi, a predispoziţiilor native/talentelor copiilor în diverse domenii: muzică, dans, sport, desen, matematică, relaţionare cu ceilalţi etc. (cântat vocal sau la un instrument, desenat, decupat, sărit coarda, bun la fotbal, povestit, a fi curajos, a fi politicos, a răspunde la întrebări, calcul matematic simplu etc.)

– realizarea unor expoziţii cu temă, care să cuprindă produsele/ lucrările tuturor elevilor clasei

– crearea unor spaţii în clasă cu recuzită specifică (construcţii, pictură, lectură, ştiinţe, muzică etc.), unde copiii pot opta să lucreze, în funcţie de

interese pe diferite teme

– prezentarea meseriilor de către specialişti invitaţi la clasă: medic, artist, mecanic, pictor, poliţist, preot, zugrav, cercetător, pompier, contabil etc.

– vizite la diferite locuri de muncă ale părinţilor sau aflate în apropierea şcolii ori a locuinţei copiilor

– organizarea unor evenimente (“Carnavalul meseriilor”) în care grupuri de copii promovează diferite meserii, la care sunt invitaţi părinţi, bunici, reprezentanţi ai şcolii şi comunităţii

bolnavi, pictorul creează tablouri frumoase etc.)

– jocuri de prezentare a profesiilor prin costumaţii din materiale reciclabile – “Parada meseriilor”

– crearea unui pliant (cu imagini decupate, desene, mesaje cheie) în care să prezinte meseriile din zona în care locuiesc şi produsele diferitelor meserii

– realizarea de sondaje de opinie cu privire la specificul şi utilitatea unor meserii

 

 

 

CONŢINUTURI

 

DomeniiSubdomeniiCPCLASA ICLASA a II-a
Autocunoaştere şi stil de viaţă sănătosAutocunoaştere şi atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi

Cine sunt eu? Trăsături fizice

Schema corporală: alcătuirea şi denumirea părţilor corpului

Cine sunt eu?

Caracteristici personale simple, puncte tari şi limite observabile în activităţile şcolare şi de timp liber

Eu şi ceilalţi

Asemănări şi deosebiri dintre sine şi ceilalţi după criterii simple: aspecte fizice, gen, vârstă, tipuri de vestimentaţie (sport, elegant, tradiţional etc.)

Diversitate. Fiecare este unic; diferenţe individuale

Igiena personalăObiecte şi activităţi zilnice de igienă personalăNorme de igienă la şcoală şi acasă Igiena locuinţei, a sălii de clasăNorme de igienă în contexte variate Importanţa normelor de igienă pentru sănătate, învăţare şi relaţiile cu ceilalţi
Dezvoltare emoţională şi socială

Trăire şi manifestare

emoţională, starea de bine

Emoţii de bază denumite prin cuvinte (bucurie, tristeţe, frică, furie) în activităţi / contexte

familiare

Emoţii de bază (bucurie, tristeţe, frică, furie) şi elemente simple de limbaj nonverbal (expresii faciale,

postură) şi paraverbal (intonaţie)

Emoţii de bază (bucurie, tristeţe, frică, furie) exprimate în comportamente
Comunicare şcolară eficientă

Reguli de comunicare în activitatea şcolară

Comunicarea cu colegii şi cadrele didactice

Abilităţi de comunicare de bază Mesaje verbale, nonverbale, paraverbale simpleElemente de ascultare activă: contact vizual, postură, voce (intonaţie, accent)

Interacţiuni simple

cu fiinţe şi obiecte familiare

Fiinţe şi obiecte preferate Caracteristicile acestora

Prietenia

Caracteristicile unui bun prieten Ce este un bun prieten?

Abilităţi necesare şi comportamente

acceptate în relaţiile cu ceilalţi Respectul în relaţiile cu ceilalţi

Aspecte specifice ale organizării

învăţării şi pregătirii pentru viaţă la şcolarul mic

Rutine şi sarcini de lucruReguli elementare ale noilor rutine specifice activităţii clasei pregătitoareSarcini de lucru în activitatea şcolară şi acasă: tipuri de sarcini, încadrare în timp, finalizare

Cum folosim timpul? Program zilnic de lucru

Alternanţa efort/relaxare (timp de lucru/timp liber)

Importanţa timpului în învăţare

Abilităţi şi atitudini de învăţare

Tehnici simple care sprijină învăţarea

Reguli de organizare a învăţării

Importanţa învăţări

Tehnici simple de monitorizare a achiziţiilor învăţării

Condiţiile învăţării: factori favorizanţi/resurse, factori de stress/ obstacole (instrumente, persoane,

contexte)

Explorarea meseriilor

Hobby-uri şi activităţi preferate Portofoliul personal cu

rezultate/evidenţe ale învăţării

Meserii cunoscute: denumire, activităţi principale, unelte şi instrumente, loc de desfăşurare

La ce folosesc meseriile?

Utilitatea socială a meseriilor: produse realizate, beneficii pentru sine şi pentru comunitate

 

SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare, pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei.

O notă aparte a disciplinei Dezvoltare personală este dată de contribuţia la dezvoltarea emoţională, socială şi pentru carieră a elevului. Valorificarea experienţelor elevilor fundamentează autenticitatea învăţării. Există o raportare permanentă la ceea ce gândesc şi simt, precum şi la modul în care se comportă elevii. Domeniile tematice ale programei conferă un spaţiu generos, în care elevii sunt invitaţi să conştientizeze cine sunt, să analizeze emoţiile pe care le au, să se raporteze sănătos la ceilalţi (diversitate), să fie motivaţi să înveţe cu succes, să exploreze ce meserii/profesii le-ar plăcea să practice. Este important de luat în considerare opţiunea realizării unor activităţi integrate sau diversificarea/ extinderea activităţilor extraşcolare. Abilităţile şi atitudinile „învăţate” la Dezvoltare personală reprezintă acele achiziţii transferabile necesare obţinerii succesului şcolar, în carieră şi în viaţă.

 

Strategii didactice

Disciplina Dezvoltare personală oferă un cadru semnificativ pentru stimularea flexibilităţii cognitive şi a creativităţii elevului, aceştia fiind încurajaţi să adreseze întrebări, să comunice propriile opinii, să aibă intervenţii argumentate, să reflecteze asupra temelor puse în discuţie, să manifeste iniţiativă, să exprime idei originale şi emoţii autentice despre ceea ce învaţă.

Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite forme, stimulează participarea activă, în mod individual sau în echipă. Accentul în orele de Dezvoltare personală este dat de spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor elevilor la sarcinile propuse. Analizele succesive, momentele de autoevaluare şi de reflecţie oferă copiilor cadrul necesar pentru interiorizarea conceptele tematice, pentru dezvoltarea încrederii în sine, pentru conturarea perspectivei pozitive asupra resurselor personale, astfel încât să facă faţă provocărilor şcolare sau celor din viaţa de zi cu zi.

O atenţie deosebită este acordată explorării intereselor şi exersării abilităţilor de învăţare, identificării experienţelor anterioare şi cunoaşterii aşteptărilor elevilor cu privire la activităţile care urmează a fi derulate.

La finalul unui modul tematic sau al unei lecţii, elevii sunt invitaţi să îşi exprime emoţiile cu privire la ceea ce au descoperit sau experimentat. Expoziţiile, discuţiile pe baza portofoliului sunt oportunităţi pentru valorizarea intereselor şi aptitudinilor personale. Astfel, se creează contextul exprimării emoţiilor şi a atitudinii elevilor faţă de progresul în învăţare. Reflectarea „împreună” asupra produselor individuale sau create în echipă contribuie la dezvoltarea coeziunii grupului. Valorizarea rezultatelor prin acordarea de feedback pozitiv fiecărui elev asigură cadrul pentru optimizarea imaginii de sine şi dezvoltarea încrederii în sine. Crearea unui climat securizant, de non- etichetare, încurajator reprezintă un aspect important, care depinde, în principal, de atitudinea cadrului didactic în relaţia cu elevii.

Disciplina Dezvoltare personală este realizată de către cadrul didactic de la clasă. În cazul aprofundării unor teme, acesta poate colabora cu psihologul sau consilierul şcolar  pentru eficientizarea activităţilor derulate, spre exemplu: consultări cu privire la cele mai adecvate modalităţi de lucru cu elevii, recomandarea unor resurse suplimentare care pot fi utilizate sau organizarea unor activităţi în parteneriat.

Implicarea părinţilor presupune participarea în activităţi cum ar fi: expoziţii/târguri, serbări, concursuri, excursii, carnavaluri, proiecte în echipă părinţi-copii, discuţii pe baza portofoliilor elevilor, vizite la locul de muncă al părinţilor etc.

În cadrul activităţilor de Dezvoltare personală elevii explorează, apoi aplică şi ulterior reflectează asupra propriului progres. Din această perspectivă, predarea se distanţează considerabil de înţelesul ei tradiţional de „transmitere de cunoştinţe”. Rolul cadrului didactic este de a organiza şi oferi oportunităţi de joc şi învăţare care să-i permită elevului să-şi descopere şi să experimenteze propriile abilităţi şi atitudini, de a particulariza şi facilita transferul acestora în viaţa reală.

Selecţia activităţilor se va face şi în funcţie de specificul local, precum şi de resursele materiale disponibile.

Strategiile didactice recomandate pentru orele de Dezvoltare personală sunt cele activ- participative. Disciplina are un accentuat caracter explorator şi practic-aplicativ, care presupune implicarea directă a elevilor. Elevii conştientizează, exersează abilităţi şi atitudini într-un mediu prietenos de învăţare, devin responsabili pentru modul în care se implică în jocurile şi activităţile propuse. Este foarte important ca activităţile să-i ajute pe copii să se simtă bine, să le placă şi, astfel, să fie motivaţi intrinsec să înveţe. Sarcinile de lucru pot fi realizate individual, în perechi/echipă, independent sau facilitate de cadrul didactic.

 

O activitate poate debuta cu un scurt brainstorming care valorifică ideile creative şi experienţele anterioare ale elevilor. Metodele şi tehnicile art-creative permit utilizarea unei palete largi de resurse (de la cele uzuale, precum creioanele şi colile colorate, pensule şi acuarele, foarfece, lipici, la materiale reciclabile, elemente din natură, bucăţi de material textil, plastic sau lemnos etc.) care antrenează şi motivează elevii. Este recomandată crearea unor produse diverse, colorate, originale, care să valorifice imaginaţia şi creativitatea elevilor. Jocul de rol şi simularea (dramatizare, marionete, teatru) pregătesc copilul pentru situaţii reale de viaţă şi facilitează dezvoltarea comunicării verbale şi nonverbale, a empatiei, a toleranţei. Lucrul în echipă antrenează strategiile de rezolvare a conflictelor şi modalităţile de comunicare eficientă. Problematizarea oferă oportunitatea de a căuta soluţii pentru diferite situaţii de tip investigativ şi de a stimula curiozitatea naturală elevilor. Exerciţiile şi jocurile vor combina mişcarea, verbalizarea, manipularea unor obiecte. Conversaţia euristică, dezbaterea şi discuţiile de grup permit elevilor să se raporteze, să înveţe şi să valorizeze atât experienţa personală, cât şi experienţa colegilor. Tehnicile specifice dezvoltării gândirii critice (de exemplu: turul galeriei, ciorchinele, jurnalul cu dublă intrare, pălăriile gânditoare etc.) asigură exprimarea propriilor opinii şi creează premisele dezvoltării asertivităţii. Utilizarea unor secvenţe din filme sau a imaginilor din planşe/cărţi de poveşti reprezintă, printre altele, suporturi intuitiv-concrete indispensabile învăţării la această vârstă.

În ceea ce priveşte contextele nonverbale şi informale de realizare a activităţilor de Dezvoltare personală, sunt recomandate: vizite în diferite organizaţii publice sau private (bibliotecă, muzee, companii/ firme, fabrici, magazine, cabinete, primării, alte şcoli, poliţie etc.), participarea la spectacole de teatru, film, invitarea la clasă a unor personalităţi de succes din comunitate (actori, sportivi, profesori, pompieri, medici etc.) sau „întâlniri” cu personaje din desene animate/filme preferate. Atunci când este posibil, activităţile vor fi realizate într-un spaţiu neconvenţional, cum ar fi: parcuri, în curtea şcolii, locaţii din cadrul excursiilor/ taberelor organizate, locuri de muncă ale părinţilor, ONG/companii/firme. Sub îndrumarea cadrului didactic, copiii vor fi încurajaţi să organizeze şi să participe la evenimente educaţionale: expoziţii, festivaluri, târguri, ateliere de lucru etc., care să valorifice rezultatele activităţii lor. Sunt recomandate parteneriatele cu alte clase din şcoală sau din alte şcoli, acţiunile de voluntariat şi caritabile, cu ocazia diferitelor sărbători.

Evaluarea reprezintă o componentă importantă a procesului de învăţare. La disciplina Dezvoltare personală, evaluarea se realizează din mai multe perspective: a cadrului didactic, a elevului însuşi (autoevaluare) şi a colegilor (interevaluare). Pentru evaluarea fiecărui elev, se recomandă metode de evaluare precum: activităţi practice, proiecte individuale şi de grup, postere/desene/colaje, portofolii. Este important feedbackul permanent faţă de progresul fiecărui elev, încurajarea exprimării ideilor şi a argumentelor personale, expunerea şi valorizarea produselor învăţării. Portofoliul va fi prezentat părinţilor în diferite momente pe parcursul anului şcolar, iar acesta va constitui un prilej de dialog pe marginea intereselor/ talentului elevilor şi a ariilor recomandate pentru îmbunătăţire. Alte modalităţi de realizare a evaluării sunt reprezentate de discuţiile de grup, utilizarea cadranului învăţării (Ce mi-a plăcut, Ce nu mi-a plăcut, Ce am învăţat, Ce voi folosi etc.), precum şi a fişelor individuale de observaţie (completate de către cadrul didactic).

Evaluarea nu reprezintă numai un instrument de control şi măsurare a competenţelor elevilor, ci şi o modalitate de reglare a strategiilor de predare-învăţare, de adaptare a cadrului didactic la nevoile individuale şi de vârstă ale elevilor. Cadrul didactic va urmări progresul elevilor reflectat în achiziţii cognitive, emoţionale, comportamentale şi atitudinale.

Scroll to Top
Copy link