Poveste Pisoiul Mişu

Pisoiul Mişu

     A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti … a fost odată un motănel. Să spunem că îl chema Mişu. Cât a fost foarte mic, l-a spălat mămica lui. Când Mişu a crescut, mămica lui l-a îndemnat să se spele singur:
  – Dragul meu pisoi, noi, pisicile, suntem tare curate ! Trebuie să te speli şi tu ! Mai întâi, pe botic, a spus ea.
Mişu a încercat să se spele, dar imediat plânse:
  -Au, mă doare !
 -De când ? îl întrebă mămica.
 -Aşa, dintr-odată !
 -Atunci pe năsuc, a spus pisica.
  -Au, mă doare şi năsucul !
  -Urechiuşele sigur le poţi spăla !
  -Vai, nici nu le pot atinge !
  -Curios, a spus mămica. Încearcă să-ţi speli lăbuţele. Hai, nu
e chiar aşa greu !
Mişu îşi ridică o lăbuţă ca s-o spele, dar dintr-odată se plânse:
  -Au, şi lăbuţele mă dor !
  -Bine, a spus mămica. Dacă nu te poţi spăla, asta este. Va
trebui să stai în camera ta în pătuţ şi să nu te joci astăzi cu prietenii tăi. Doar nu vrei să-i îmbolnăveşti şi pe ei, căci se pare că ai ceva grav !
Lui Mişu nu-i prea conveni, dar nu avu de ales. Rămase în camera lui, iar mămica se duse în bucătărie să facă o prăjitură. Nu după mult timp, Mişu simţi mirosul prăjiturii calde şi spuse:
   -Mămico, cred că prăjitura s-a copt.
Pisica îi răspunse îngrijorată:
    – Ai simţit mirosul ? Vai, năsucul tău, pe care nu-l poţi atinge !
Imediat voi scoate prăjitura din cuptor şi o voi împărţi prietenilor tăi. Astfel, mirosul nu te va mai deranja.
   – Mămico, aş vrea şi eu o bucăţică. Îţi promit că n-o s-o miros.
   -Nu se poate, spuse pisica. Ai uitat că te doare şi boticul ? Cum vei putea mânca ? Apoi, te dor şi lăbuţele, cum poţi ţine prăjitura ? Chiar dacă nu te-ar durea nimic, nu poţi mânca dacă nu ai lăbuţele curate.
Mişu nu ştia ce să mai zică. Era foarte greu să renunţe la prăjitură. Atunci începu să o roage pe mama lui:
   – Te rooog, mămico, nu vrei să mă speli tu cum făceai când eram mic ?
   – Ai spus ceva ? a răspuns mămica. Nu am auzit prea bine. Dintr-odată au început să mă doară urechile.
Mişu repetă mai tare, ca mama lui să-l audă:
– Te rog, mămico, nu vrei să mă speli tu cum făceai când eram mic ?
   -A, abia acum te-am auzit ! Dragul meu pisoi, te-aş spăla, dar tare mă dor lăbuţele, dintr-odată ! Mai bine rămâi în pat, poate te vindeci mai repede, spuse mămica.
Mişu înţelese, doar nu mai era un pisoiaş: cu mama nu-i de glumit ! Aşa că se spălă singur pe botic, pe năsuc, la urechi, la ochişori, pe lăbuţe şi … nimic nu-l duru ! Dimpotrivă, dintr-odată se simţi mai vesel şi mai vioi. Merse în bucătărie şi spuse:
   – Mămico, să ştii că m-am spălat. Sper că nici pe tine nu te mai dor urechile şi lăbuţele. Te rog să-mi dai o bucată de prăjitură !
Mămica lui Mişu se lumină la chip dintr-odată. Îi aduse prăjitura, îl sărută cu drag pe năsuc şi spuse:
   -Poftă bună !

Vișan Grațiela

Vișan Grațiela

Profesor învățământ primar, oraș Boldești-Scaeni

Scroll to Top
Copy link