Omul și ecologia

”Pământul sângerează din răni pricinuite de o omenire ce nu mai este în armonie cu Cerul şi prin urmare, este în ceartă permanentă cu mediul terestru.”- Seyyed Hossein Nasr

   Dacă populaţia actuală a planetei ar putea fi suportată fără probleme de către mediu, problema aglomerării este cea care duce la dezastru ecologic, prin intermediul bolilor psihice pe care le declanşează. Neliniştea şi haosul care cuprind în ultimul timp spiritul urban devin vizibile, când vorbim de manifestări cu doză crescută de sinceritate, cum sunt cele artistice. Sursa anxietăţii este evidentă pentru cel ce nu are solzi pe ochi: succesiunea de schimbări rapide ale mediului şi deci, ale modului de viaţă.       Confortul este ceea ce omul modern opune unei păci interioare pe care, în condiţiile create, nu o poate avea. ”Principalul argument pentru tehnologie este acela că uşurează viaţa. Uşurează şi uşurează, tot mai uşor, invenţie dupa invenţie. Uşor, mai uşor, cel mai uşor. În realitate, omul a fost o creatură suverană pe glob, fără rival, de la epoca de piatră încoace, un element a cărui viaţă a fost nenatural şi nesperat de uşoară.”  Pennti Linkola”Poate viaţa să domine – şi în ce condiţii?”(”Could life prevail – and on what conditions?”).        Reducerea treptată a dependenţei de tehnologie, în contextul actual în care omul nu utilizează tehnologia, ci tehnologia inutilizează omul, este un element greu de ignorat. Interzicerea anumitor moduri poluante de locomoţie în zone delimitate este, de exemplu, una din măsurile de acest tip. Aceste măsuri nu trebuie să ia forma unei întoarceri în trecut, ci a unui autentic viitor.

     Una din condiţiile ieşirii din impasul ecologic este orientarea spre o agricultură organică la scară mare. ”Dacă părem să fi pribegit în răstimpuri departe de agricultură, este pentru că agricultura nu poate fi evaluată izolat şi în acelaşi timp realistic. Ea este principala expresie a relaţiei noastre cu natura, mai mult decât, să zicem, o relaţie estetică sau sentimentală; este ţesută în textura întregii noastre existenţe şi ne atinge în fiecare punct.”  Lord Northbourne, cel ce a pus practic bazele agriculturii organice, scria acestea într-un eseu intitulat ”O privire spre agricultură” (”A glance at agriculture”), cunoscând bine că, o industrie puternică poate da de muncă unor braţe, dar nu poate înlocui toate funcţiile agriculturii tradiţionale. Industrializarea agriculturii trimite oameni din rural în urban şi concomitent, urbanizează ruralul, rupând balansul dintre sat şi oraş şi distrugând un modus vivendi şi o filosofie de viaţă în consonanţă cu cosmosul. Pennti Linkola, completează această concluzie –”Profesiile care produc hrana nu sunt meserii asemenea altora.

Agricultura nu este doar un mod de existenţă printre altele. Este una dintre condiţiile tuturor celorlalte meserii şi de aceea, deasupra tuturor acestea. O naţiune este precum agricultura sa, atât cât va exista umanitate.” Multă vreme omul a presupus că solul, apa, şi aerul pot prelua, absorbi şi recicla produsele reziduale ale activităţii sale, oceanul, atmosfera şi solul fiind considerate a fi nişte rezervoare receptoare cu capacitate nelimitată. S-a dovedit însă, că unele dintre produsele deversate în mediul înconjurător sunt toxice şi rezistă la descompunerea naturală, altele deşi sunt dispersate în mediu în cantităţi sau diluţie foarte mică, reuşesc după un timp relativ scurt sau mai lung, să se reconcentreze în lanţurile trofice naturale. Aşa se întâmplă cu unele metale grele, pesticide şi substanţe radioactive.

Deteriorarea mediului înconjurător este resimţită în zilele noastre tot mai acut, îndeosebi în centrele urbane cu mari aglomerări de populaţie. Poluarea mediului afectează toate cele trei componente principale ale mediului înconjurător: apa, atmosfera  şi solul.

   Poluarea aerului din marile oraşe a devenit o trăsătură obişnuită, smogul fiind una dintre cele mai caracteristice forme. Folosirea neraţională a solurilor şi a resurselor naturale, uneori până la epuizarea lor ridică o serie de probleme majore privind ocrotirea mediului înconjurător.

Reziduurile, deşeurile organice şi dejecţiile deversate în apele curgătoare prin descompunere consumă oxigenul necesar diferitelor organisme acvatice, în timp ce elementele nutritive care ajung în ape, intensifică dezvoltarea algelor pe seama oxigenului din apă, ducând uneori până la “moartea”, adică la degradarea apelor. La toate acestea a contribuit şi tendinţa de concentrare a populaţiei în centre mari supraaglomerate, dezvoltarea intensă a industriei, a mijloacelor de transport şi a bunurilor de consum noi.

   În aceste condiţii se ridică tot mai mult problemele privind poluarea şi apare necesitatea elaborării unor noi reglementări administrative de stat în măsură să facă faţă noilor aspecte  legate de protecţia mediului înconjurător.

   Lipsa de informare a făcut ca mulţi oameni de bună credinţă să persiste în acţiuni care sunt nefaste mediului înconjurător, fără să realizeze care sunt daunele produse. O altă categorie de oameni  nepăsători, din dorinţa de a economisii sau de a produce cât mai mulţi bani, au acţionat voit, provocând daune ireversibile, prin acţiuni de tipul: utilizarea pe scară largă a pestcidelor, tăierea pădurilor, deversarea sau stocarea unor substanţe toxice sau deşeuri radioactive etc. Toate acestea, acumulate şi diversificate în timp, au produs modificări asupra atmosferei, apei şi solului,  pe  care le resimţim tot mai pregnant în ultima perioadă şi care pot să afecteze grav calitatea vieţii noastre si cu siguranţă viaţa generaţiilor viitoare.

   În prezent lupta omului de a proteja şi ameliora calitatea mediului înconjurător, – bunul comun cel mai de preţ al omenirii, a căpătat noi dimensiuni. Problema mediului este dezbătută tot mai mult pe diverse planuri şi la diferite niveluri, formând obiectul a numeroase dezbateri ştiinţifice şi politice naţionale şi internaţionale. Numeroase guverne, in special cele din ţările dezvoltate, acţionează în mod serios pentru găsirea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, corespunzătoare mijloacelor materiale proprii şi tehnologiei disponibile în scopul: păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii factorilor naturali, gestionării corecte a resurselor naturale, asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune etc.