Poezia ,,Anul și fiicele lui”

Anul-patru fete are și de ele-i mândru tare
Primăvara când sosește, natura înveselește
Înverzește tot pământul, păsărelele umplu crângul,
Copăceii înfloresc, gâzele se dezmorțesc.

Vine-apoi și calda vară,soarele o înconjoară
Coace spicul grâului,dă roadă pământului,
Câmpul îl umple de floare și de-albine muncitoare.

Toamna când se-arată-n zare ,pleacă cârduri de cocoare,
Se umplu hambarele și toate cămările
Pământu-ntreg se răcește,frunza codrul părăsește.

Semn c-apare pe cărare iarna cea strălucitoare,
Cu-a ei mantie de nea ,cu fulgi în formă de stea.
Totu-n alb acum se-mbracă ,copacii au promoroacă
Pământul a înghețat,ursu-i dus la hibernat.