Ca soarele-n fereastră, vara,
Așa zâmbesc „copiii mei”
Și când ajung acasă, seara,
Rămân cu gândul tot la ei!
La grădiniță vin cu drag,
Apoi sosesc și ei pe rând
Și când îi văd pe toți în prag,
De fericire-ncep să plâng…
Începem ziua cum se cade,
Cu „trenulețul” am pornit
Și apoi fiecare șade,
La masă foarte fericit!
Facem cu drag înviorarea,
Ne învârtim și toți dansăm,
Pe urmă ne găsim cărarea,
Că trebuie să și-nvățăm!
Și tot lucrăm și tot lucrăm,
Pe caiețelele speciale,
În viață ca să ne urmăm,
A noastră, prea dorită cale.
Apoi în timpul ce-a rămas
Ne mai jucăm și noi puțin,
Că după ce-am lucrat un ceas,
Mai vrem să ne și odihnim!
Și după ce ne-am și jucat,
Urmează să mergem la somn,
Dar niciodată n-am uitat,
De doamna, ce te face „om”!
Cu drag și dor noi ne uităm,
Când trebuie să plece-acasă
Și alergăm s-o-mbrățișăm,
Pe doamna noastră de la clasă.
Popescu Elvira-Anamaria
Profesor învățământ preșcolar la Grădinița Nr. 5 Popești-Leordeni, județul Ilfov