Tuturor ne plac poveștile, însă cei mici sunt de-a dreptul fascinați de minunata lume a poveștilor în care prinți și prințese sau super eroi sunt urmăriți în detaliu de ochii lor curioși sau sunt luați ca exemple. În lumea magică a poveștilor chiar și personajele negative sunt studiate cu interes de către cei mici. Nu de multe ori primim întrebări referitoare la acțiunile acestor personaje precum: „ Dar de ce este așa?” „De ce nu o iubește mama vitrega și pe ea?”… Lumea poveștilor este magică și captivantă, un tărâm al fanteziei și imaginației.
A povesti mai poate însemna și felul în care fiecare dintre noi își expune în fața celorlalți propria poveste; o poveste de viața, trăirea unor emoții puternice, evenimente sau diferite situații în care a fost pus în anumite momente. Copiii, însă, nu se tem să povestească, pentru ei a povesti este o plăcere, o delectare, este modul prin care ei se fac auziți.
Prin intermediul poveștilor preșcolarul își dezvoltă abilitățile de comunicare, altele decât cele familiale, acestea îi vor fi utile și chiar necesare la intrarea în școală. Pentru îndeplinirea acestui rol de dezvoltare a limbajului este indicat ca povestea să aibă un suport ilustrativ cât mai redus. Cu cât suportul ilustrativ este mai redus cu atât imaginația copilului este împinsă către originalitate și creativitate materializată în limbaj propriu și personal.
Complexitatea imaginilor create în mintea copilului îl vor ajuta mai târziu pe acesta sa realizeze compuneri școlare deosebite, îi vor dezvolta chiar și învățarea logică. Povestea în sine este punctul ce leagă vorba de scris, limbajul timpuriu și limbajul formal de mai târziu. Astfel de abilități se deprind de la vârste foarte fragede când creierul este în plină și continuă dezvoltare fiind capabil să absoarbă orice tip de informație și să o și rețină în același timp, apoi o procesează, iar la nevoie o poate reda.
A povesti este o artă. Prin aceasta artă se poate dezvolta și capacitatea de a vorbi despre sine, despre lucruri, fenomene, relații interpersonale, leagă cauza de efect, vor exprima mult mai clar sentimentele și emoțiile trăite. La vârste mici, poveștile din mintea preșcolarilor și nu numai au un început, o desfășurare și o încheiere, devin capabili de a răspunde la întrebări, într-adevăr la început acestea vor fi mai ușoare, iar pe parcurs le vom crește gradul de dificultate pentru a ne da seama dacă preșcolarul a ajuns în punctul dorit și anume acela de a reproduce pe scurt ceea ce a înțeles și cât a înțeles din povestea respectivă. În povești găsim sensibilitate, prietenie, curaj, fapte bune, personaje diferite. Așadar poveștile ne trec prin mai toate stările emoționale, ne țin în tensiune până la final, iar eroul principal este supus mai multor probe pentru a-și dovedi curajul, altruismul și mai ales bunătatea. Personajele principale sunt supuse acestor probe pentru a se maturiza, pentru a trece de la stadiul de fiu ( de împărat) la împărat, iar când va căpăta acest ultim statut să fie credul celor mulți și necăjiți, să fie demn în hotărârile sale, să apere dreptatea. Poveștile ne dezvoltă, nouă tuturor, curiozitatea, sentimentul responsabilității, ne cultivă gustul pentru frumos, ne fac să ne deschidem inima.
Cu toate acestea, când cei mici încep să povestească trebuie încurajați și susținuți. Când cineva le citește o poveste, iar ca ei să poată să o înțeleagă trebuie ca cel care realizează acest fapt să-și modeleze și, mai ales, să-și adapteze tonul vocii, să citească clar cu intonație, și un lucru foarte important de netrecut cu vederea, să-i lase să pună întrebări. Povestirea este și o metodă de învățământ folosită cu precădere la preșcolari ca expunere orală sub formă de descriere sau narațiune prin cere sunt prezentate fapte, întâmplări apropiate sau îndepărtate. Poveștile sunt alese sau ar trebui să fie alese în funcție de semnificațiile și învățămintele pe care le putem deprinde și desprinde cu ușurință din context. În acest caz un rol deosebit îl are educatoarea.
Ea are puterea de a-i introduce pe cei mici în lumea basmului, de a-i ajuta să descifreze tainele acestora. Citirea expresivă a poveștilor de către educatoare are rolul de a transmite micilor ascultători emoții în urma cărora vor fi capabili să emită judecăți de valoare. În procesul ascultării în mintea copilului se generează o activitate psihică și anume compară personaje, își alege modele, își dezvoltă anumite preferințe de asemenea întăresc relația cauză-efect. Preșcolarii se transpun în lumea magică a poveștilor din care ies ușor pentru a-și povesti propriile povești.
La această vârstă poveștile lor sunt parte a vieții reale. Activitățile zilnice din grădinița noastră cuprind și 10 minute de poveste. In acest timp citim, întrebăm ne jucăm cu personaje și le ajutăm să învingă, iar pe cele negative le transformăm în personaje bune. Această activitate de 10 minute de poveste ne echilibrează, ne relaxează și ne calmează pregătindu-ne pentru următoarea activitate. De obicei această activitate se realizează cu întreaga grupa de copii.
În cadrul acestei activități sunt urmărite următoarele aspecte:
*dezvoltarea gândirii creatoare a copiilor;
*redarea poveștii de către copii ca feed-back;
*exprimarea corectă, folosirea unui limbaj adecvat;
*dezvoltarea și susținerea gustului pentru artă, pentru frumos;
*susținerea interesului pentru carte și citit;
*cititul după imagini.
Povestirea ca metoda didactica constă în relatarea sau descrierea unor fapte sau întâmplări reale sau imaginare fără a se explica și cauzele. De asemenea face posibilă introducerea elevului într-o lume a basmelor, fabulelor, legendelor în scopul informării și sensibilizării acestora. Are ca și caracteristici:
- limbaj metaforic;
- valențe educative și estetice;
- este adaptată particularităților de vârstă și individuale ale preșcolarilor;
- utilizează materiale ilustrative și sugestive;
- Utilizarea unei intonații corespunzătoare menită să faciliteze înțelegerea informațiilor transmise.
Avantajele povestirii sunt:
-dezvoltă imaginația, limbajul, memoria, atenția;
-poate fi utilizată în reglarea morală a unor comportamente;
-dezvoltă motivația, imaginația și învățarea.
Poveștile fac parte din viața noastră și reprezintă cea mai plăcută parte a activităților din grădinița de copii, le satisface nevoile de cunoaștere și afectivitate. Pentru o mai bună înțelegere a poveștii se creează un cadru special, se alege momentul optim în care să se integreze povestea. Povestea trebuie să fie aleasă în conformitate cu normele didactice și cu finalitățile educaționale. Putem chiar să dezvoltăm momentele subiectului unei povești, să adăugăm elemente sau probe noi. Pentru a le pune imaginația și mintea în activitate intensă le putem sugera celor mici sa schimbe finalul unei povești sau sa o repovestească cu propriile lor cuvinte. Tot prin intermediul poveștilor copiii vor face cunoștință atât cu limbajul literar cât și cu expresii mai vechi.
Consider ca un aspect important îl constituie captarea atenției copiilor. Acest aspect se poate realiza prin folosirea diverselor materiale cum ar fi: jucării, mascote, scrisori de la Zâna Poveștilor în care li se cere rezolvarea anumitor sarcini la finalul poveștii, un copil mai mare pe care îl costumăm într-un personaj al poveștii alese. Asigurarea unui cadru special desfășurării acestei activități.
Considerăm povestea un succes atunci când obținem de la copii un feed- back productiv prin care ne demonstrează că au înțeles povestea și însemnătatea ei. La finalul poveștii îi von încuraja pe elevi să pună întrebări atât pentru a-și completa cunoștințele, fixarea noilor achiziții sau pur și simplu pentru satisfacerea curiozităților. Pe lângă întrebările copiilor vorbim și de cele adresate lor de către cadrul didactic. Întrebările cadrului didactic trebuie formulate astfel încât să conducă răspunsurile educabililor către concluziile parțiale sau finale așteptate sau scontate. Sunt excluse întrebările care dau răspunsuri scurte de tipul DA sau NU. Personajele poveștilor pot fi luate drept modele de bunătate, curaj, sensibilitate și cunoaștere a valorilor morale. Fiecare poveste conține morală pe care noi ca cititori trebuie să o descoperim și să ne-o însușim. Citind povești sufletul ne rămâne tânăr.
Așadar poveștile ne captivează pe toți indiferent de vârstă și au un rol important în definirea noastră ca și viitori școlari sau viitoare persoane adulte.
Poveștile fac parte din viața noastră, iar noi facem parte din lumea poveștilor!
Bibliografie
- Camelia Barna – „ Povestirea și rolul ei în dezvoltarea creativității preșcolarilor”
- Jeder Daniela, Răileanu Daniela, Alecsa Iuliana, Flocea Otilia –„ Elemente de didactică în învățământul preșcolar, 2017, editura Didactic Publish House, București”
- Revista Învățământ preșcolar numărul 1-2/1992
- https://bookzone.ro
- https://ccdmures.ro
Popa Elena -Andrada
Profesor învățământ preșcolar la Școala Gimnazială Valea Mare/structura Grădinița cu Program Normal Recea;