Iarna este ca o poveste,cu început și sfârșit cu momente de bucurie dar și de tristețe.
Totul începe într-o zi obișnuită,când cerul cerne mii de fulgi argintii. Natura se îmbracă în alb,copacii par de zahăr iar copiii ies din case și își fac planuri în legătură cu joaca din următoarele zile.
Fiecare zi de iarnă este ca o pagină a unei cărți. Mereu se întâmplă câte ceva.Într-una din seri vine Moș Crăciuni. Atunci copiii stau cu năsucul lipit de geam și așteaptă cu nerăbdare să se întâmple minunea. Pentru toți copiii,este momentul cel mai fericit,plin de emoție.
Sosește și momentul Anului Nou. Este momentul mirific în care, seara,dâre de lumină portocalie strecurate umil prin țesătura perdelelor tremură pe zăpadă. Oamenii sărbătoresc acest eveniment avându-i pe cei dragi alături și își urează numai de bine.
Zilele de iarnă sunt diferite între ele. Sunt zile geroase,zile cu viscol ,dar și zile când fulgii dansează amețitor. Copiii fac și ei parte din acest spectacol.Aleargă cu patinele,se dau cu săniuța,se bat cu bulgări,fac câte un om de zăpadă.
Orice poveste are și un sfârșit. Sfârșitul acestei povești este unul vesel pentru că soarele începe să se arate timid printre norii plumburii și încălzește pământul,dar și unul trist pentru că zăpada începe să se topească,iar copiii nu se mai pot juca așa ca altădată.
Dar,nu-i nimic!Natura își urmează cursul ei și fiecare anotimp poate fi o nouă poveste.
Stoican Irina
Profesor învățământ primar la Școala Gimnazială ,,Tristan Tzara" Moinești, Bacău;