Jocul reprezintă activitatea principală a copilului în grădiniţă. Rolul acestuia este foarte mare în dezvoltarea fizică şi psihică a preşcolarilor. Folosit cu pricepere de către educatoare, el este un important mijloc educativ cu multiple influenţe în evoluţia copilului. Jocul de mişcare este un exerciţiu fizic şi un mijloc principal de dezvoltare armonioasă a copilului preşcolar, un mijloc de educaţie care satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune al acestuia. Mişcarea, componenta principală a acestor jocuri, este prezentă într-o mare varietate de forme, pentru a se putea asigura cadrul optim de dezvoltare şi perfecţionare a deprinderilor de bază, călirea organismului şi formarea unor calităţi şi însuşiri ca: viteză, rezistenţă, precizie, îndemânare, stăpânire de sine etc.
Jocul este un mijloc important nu numai pentru educaţia fizică, dar si pentru educaţia intelectuală, morală si estetică a copilului. În cadrul jocurilor, copiii învaţă să respecte reguli, învaţă să fie ordonaţi şi disciplinaţi. Organizate în grup, jocurile contribuie la dezvoltarea prieteniei între copii, a spiritului de grup, a devotamentului etc.
Exemple de jocuri de mișcare
PĂSĂRELELE ÎN CUIB
Formaţie de lucru: cerc
Obiectiv: consolidarea alergării, îmbunătățirea motricității generale
Desfãşurarea jocului
Copiii sunt așezați în formație de cerc, în grupe de câte 3. În fiecare grup, 2 copii stau față în față, ținându-se de mâini, formând ,,cuibul”, iar al treilea, care este „pasărea”, stă în cuib, între brațele lor. În mijlocul cercului stă un copil care este “pasărea fără cuib”.
La începerea jocului, educatoarea spune: „Păsărelele zboară!”. Atunci copiii, care sunt „păsărelele”, imitând zborul lor, aleargă și își schimbă cuiburile între ele. „Pasărea” fără cuib încearcă să ocupe și ea un loc. Dacă reușește, rămâne o altă „pasăre” fără cuib. Aceasta trece în mijlocul cercului și jocul continuă.
MINGEA PRIN TUNEL
Formaţie de lucru: 2 șiruri
Obiectiv: să-și formeze și să exerseze deprinderi motrice utilitar-aplicative, aruncarea și prinderea mingii.
Desfãşurarea jocului
Colectivul este organizat pe două șiruri, cu interval de 3 m între ele, iar jucătorii la 1 m distanță față de celalalt, stând cu picioarele depărtate. La semnal, primul jucător transmite mingea printre picioare, jucătorului din spatele lui, care o transmite în continuare până când mingea ajunge la ultimul jucător. Acesta aleargă în poziția de prim jucător și continuă jocul până când redevine ultimul. Echipa care termină prima, câștigă jocul.
MINGEA PESTE CAP
Formaţie de lucru: cerc
Obiectiv: să-și formeze și să exerseze deprinderi motrice utilitar-aplicative, aruncarea și prinderea mingii.
Desfãşurarea jocului
Se execută din aceeași formație şi poziţie a jucătorilor. Mingea se transmite la jucătorul din spate pe deasupra capului, prin oferire și primire, cu ținerea mingii prin apucat. Jucătorii nu au voie să privească înapoi în timpul transmiterii mingii. Câştigă şirul care a executat mai repede transmiterea mingii folosind toţi jucătorii.
VÂNĂTORUL Șl IEPURAȘII
Formaţie de lucru: cerc
Desfãşurarea jocului
Obiectiv: să manifeste atitudini de cooperare, de competiție, spirit de echipă, fair-play.
Copiii sunt așezați în formație de cerc, ținându-se de mâini. Ei reprezintă „iepurașii”.
Într-un colț al terenului de joc se marcheaza „pădurea”, spre care vor alerga să se salveze „iepurașii”, iar în colțul opus se limitează un alt spațiu care reprezintă „casa vânătorului”. La comanda educatoarei de începere a jocului, „iepurașii” se deplaseaza pe circumferința cercului cu sărituri, recitând :
“Eu sunt iepurașul Țup, prin pădure sar, țup, țup ! Am picioare lungi de tot, lungi urechi, mustăți la bot. Tup, țup, țup! Coada n-am și-s furios. Țup, țup, țup!”
„Vânătorul” îndreaptă pușca spre un iepuraș și strigă : „Poc, poc, l-am nimerit pe Florin!” Acesta trebuie să rămână pe loc. „Vânătorul” îl ia cu el și-l duce la casa lui, apoi jocul continuă.
FUGI, CĂ TE PRIND!
Formaţie de lucru: perechi
Desfãşurarea jocului:
Obiectiv: să manifeste atitudini de cooperare, de competiție, spirit de echipă, fair-play.
Copiii se țin de braț, doi câte doi. Mâinile libere sunt puse pe șold. Perechile astfel formate sunt așezate pe terenul de joc, la distanță unele de celelalte. Doi dintre copii rămân fără pereche. Ei sunt ,,urmăritorul” și “urmăritul”. Cel dintâi aleargă să-l prindă pe cel de-al doilea. ,,Urmăritul” în fugă sa, apucă brațul liber al uneia dintre perechi. Imediat copilul care până atunci formase perechea, trebuie să fugă devenind el ,,urmăritul”.
Jocul continuă în felul acesta, ,,urmăritul” schimbându-se mereu și în felul acesta îngreunând sarcina ,,urmăritorului”.
Dacă ,,urmăritul” este prins este obligat să ia locul ,,urmăritorului”. Jocul trebuie jucat foarte repede.
Se poate complica jocul cerând ca perechile să nu stea pe loc, ci să se plimbe încet pe terenul de joc, schimbându-și mereu direcția.
Comşa Maria-Diana
Profesor învățământ preșcolar la Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu”, Tîrgu-Mureș;