Jocuri de mișcare-Ne mișcăm, ne jucăm, învățăm!

     O unitate de competenţă importantă din curriculumul preşcolar este Exersarea şi dezvoltarea motricităţii grosiere, care are următoarele elemente de competenţă:
– merge cu uşurinţă, coordonându-şi armonios mişcările;
– aleargă pe lângă obstacole cu uşurinţă;
– loveşte, aruncă, prinde o minge de mărime medie cu oarecare precizie;
– participă regulat la activităţi fizice de alergare, dans, jocuri sportive.
   Jocul este însăşi expresia vieţii: pentru copil, a juca înseamnă a trăi. Pe măsură ce copilul creşte, încetul cu încetul, copilul descoperă că este mult mai atractivă compania celorlaţi copii pentru a-şi îmbogăţi propriul joc, că este mult mai plăcut să fugi după un companion şi să transformi jocul într-o cursă, decât să alergi singur în jurul curţii. Şi el devine cu atât mai pasionat să-şi atragă micul prieten în joc, dacă el este o “pisică” urmărită de un “căţel” în care se transformă el însuşi.
   Pentru a răspunde nevoilor profunde ale copilului mic, primele jocuri adevărate care i se propun trebuie să fie:
– simple;
– prezentate sub formă de povestioare;
– să aibă reguli suficient de simple;
– să permită în mod egal o participare constantă a fiecărui jucător.
    Jocurile pot fi desfăşurate în sala de clasă, în curte sau în excursii. Ele sunt amuzante pentru copil.
La nivelul grupului de copii, cel mai important beneficiu al jocurilor este activarea si dezvoltarea relaţiilor copilului cu egalii săi şi cu adulţii. Relaţiile copiilor în joc sunt libere; rolul adultului este de a falicita, de a orienta, indirect, aceste relaţii spre comunicare şi interrelaţionare optimă.

Jocurile în cerc
Chiar dacă nu întotdeauna este uşor de realizat, jocul în cerc este o regrupare uşor acceptată de copil şi poate deveni foarte educativă prin perfecţionarea adusă la realizarea sa . Este de preferat ca uneori educatoarea să traseze în prealabil un cerc în spaţiul de joc.

Jocul “Mergem la pădure”
Copiii sunt aşezaţi în cerc şi sunt “căluţii”. Conducătorul jocului, care poate fi educatoarea sau un copil este aşezat în centrul cercului şi întreabă:
“- Unde mergeţi căluţilor?
– La pădure! – răspund copiii.
– Atunci mergeţi la pas!”
Copiii se întorc unul după altul şi merg la pas, pe cerc, până la semnalul de oprire al conducătorului de joc.
“- Unde mergeţi căluţilor?
– La pădure! – răspund copiii.
– Atunci mergeţi la galop!
Copiii se întorc unul după altul şi merg galopând, pe cerc, până la semnalul de oprire al conducătorului de joc.
– Unde mergeţi căluţilor?
– La pădure! – răspund copiii.
– Atunci alergaţi!
Copiii se întorc unul după altul şi aleargă, pe cerc, până la semnalul de oprire al conducătorului de joc. Jocul se opreşte când copiii dau semne de oboseală sau de plictiseală.

Jocul “Micii spiriduşi”
   Copiii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, cu faţa spre interiorul cercului, la o distanţă de o lungime de braţ între ei şi sunt “spriduşii”. Conducătorul jocului care poate fi educatoarea sau un copil, se află în centrul cercului şi are în mână o baghetă “magică”.
   Când conducătorul jocului agită bagheta vertical, în sus şi în jos, repede, copiii vor sări, pe loc, pe ambele picioare.
   Când conducătorul jocului roteşte bagheta încet, descriind cercuri, copiii vor merge unul după altul, în cerc, fiind atenţi la direcţia de mers indicată de baghetă. Dacă conducătorul jocului roteşte bagheta repede, copiii vor alerga unul după altul, în cerc.
   Când conducătorul jocului agită bagheta vertical, în sus şi în jos, în ritm de marş,copiii vor merge unul după altul în cadenţă, mişcând braţele pe lângă corp.
   Copiii trebuie să fie foarte atenţi la conducătorul de joc, pentru că, din când în când, acesta lasă să- i cadă bagheta din mână. Atunci toţi jucătorii se opresc brusc.
   Jocurile de grup sunt foarte importanta pentru dezvoltarea copiilor, întrucât dezvoltă atât aptitudinile copilului, rapiditatea, reflexele musculare, coordonarea motrică, dar dezvoltă şi calităţile intelectuale : inteligenţă, memorie, atenţie.
    Pentru copilul preşcolar, jocurile în grup îi oferă sentimentul apartenenţei la grup, se simte parte a unui întreg, se simte valorizat şi conştientizează că nu este cu nimic mai prejos decât ceilalţi copii. Creşte încrederea în forţele proprii, se dezvoltă stima de sine şi se formează prietenii.
Drept urmare, vârsta preşcolară trebuie abordată cu toată atenția, dăruirea și profesionalismul celor implicați în oferirea de servicii integrate de calitate. Acestea vizează o educație bazată pe conceptul de dezvoltare cognitivă, afectivă și socială a copilului, fără a se pierde din vedere, în toate demersurile întreprinse, cele trei concepte integrate și multidimensionale: interesul superior al copilului, starea de bine a acestuia, bucuria și plăcerea de a învăța.

Bibliografie
Ambrose Jamie, 365 de activităţi în aer liber pe care trebuie să le încerci, Editura Litera, 2015;
Bellac Brigitte, Joc şi mişcare în aer liber. Activităţi pentru copii 6-12 ani, Editura Didactica Publishing House, 2014.
Ivan Emilia, Educația fizică în grădinițe, Editura Sport-Turism, 1976.
Țicaliuc Eugenia, Jocuri pentru grădinițele de copii, Editura Stadion, București, 1974;