Pe ulița unui sat
Se-ntorceau de la arat,
La vreme de primăvară,
Cam așa, în prag de seară,
Tata, mama și-o copilă,
Triști, de le plângeai de milă!
Obosiți de-atâta muncă
La ogorul lor din luncă,
Mai aveau o zvârlitură
Pân’ la ei, în bătătură…
Cel mai obosit, sărmanul,
Era calul lor, Bălanul!
Alb la trup și harnic foc
Și arcuit la mijloc,
A tras plugul, la arat,
Nebătut și nemâncat,
În soare dogoritor,
Până seara, pe ogor…
-Hai,Balane, zice tata
Ajungem acasă, gata…
Îți dau dobitoace să mănânci,
Apă, să bei și te culci,
Căci, făr-ajutorul tău,
Nu știu ce ne-am face, zău!
Năstase Valentina
Profesor învățământ primar la Liceul de Artă ,,Gh.Tattarescu", Focșani, cu o vechime de 23 ani;