Jocurile literare nu se pot rezuma numai la probleme de cunoaștere sau recunoaștere a unor scriitori și opere, ci și – mai important – la acțiuni menite să stimuleze observația, să favorizeze asociațiile de idei, să contribuie la găsirea unor metode practice de a combina faptele de viață, observațiile, ideile, sentimetele, emoțiile în imagini artistice vii, originale, bogate în conținut și să le găsească un mod de exprimare adecvată potrivind cuvintele într-un stil propriu. Deci, unele jocuri pot contribui la stimularea de aptitudini și factori care intră în sfera creației literare și artistice, în general, antrenând, adesea, emoții estetice. Tocmai din această categorie fac parte jocurile care urmează, dar ele nu trebuie să fie considerate ca niște rețete, ci doar o invitație la fantezie.
Să născocim o poveste
Joc de fantezie și creativitate pentru cel puțin trei participanți. Unul dintre ei va spune un cuvânt, de exemplu elev sau scriitor, alt jucător rostește al doilea cuvânt – stilou – iar cel de-al treilea alege, să zicem, cuvântul pisică. Se cere apoi ca fiecare participant la acest joc să compună, într-un timp dat, o scurtă poveste în care să figureze – ca personaje active – toate cele trei noțiuni desemnate de cuvinte. Firește, animalele, plantele, obiectele sau fenomenele naturii pot fi personificate (li se pot atribui însușiri, calități și comportamente omenești). De exemplu, se poate imagina că, într-o zi, elevul, plecând de-acasă, unde nu mai era nimeni, și, neavând câine de pază, a lăsat gospodăria în grija stiloului său, care trebuia s-o apere de răufăcători. Văzându-l plecând, o pisică din vecini s-a furișat în casă căutând să fure ceva de mâncare. Dar stiloul, care veghea, a început lupta cu intrusa, căutând s-o alunge. Cum s-ar lupta însă cele două personaje? Trebuie avut în vedere că, deși în povești se poate petrece orice năzdrăvănie, fiecare personaj trebuie să acționeze, totuși, într-un mod propriu. De pildă, o perie fermecată, aruncată, ca o stavilă în calea unui dușman, se poate preface într-o pădure deasă, dar nu și într-un avion sau o cratiță.
În cazul acestei teme, stiloul va lupta, nu lătrând sau trăgând cu pistolul, ci folosind arme și procedee care-i sunt proprii, la îndemână: stropind cu cerneală, înțepând cu vârful peniței, scriind o telegramă în care cere ajutor, ori încărcându-se cu un lichid miraculos care-l face să crească de o sută de ori, sau – dimpotrivă – îl micșorează până la dimensiunile unui purice și se strecoară în blana pisicii pe care-o înțeapă până când aceasta își ia lumea-n cap și așa mai departe.
Creatorii improvizați ai acestor povești vor fi îndemânaţi să scrie cât mai plastic, alcătuind pe cât este posibil (în funcție de vârstă) imagini artistice, folosind epitete, comparații, metafore, personificări interesante etc. Scrierea are de câștigat și dacă se apelează la un stil umoristic, la dialog, dacă acțiunea este dinamică, vie și devine tot mai atractivă până către sfârșit. Când timpul de scris a trecut, fiecare participant își va citi lucrarea în fața colegilor și a conducătorului de joc. După ce toate scrierile au fost citite, se trece la aprecierea lor colectivă. Este bine să se stabilească și să se comunice de la început criteriile de care se va ține seama la judecata scrierilor, de exemplu: grad de fantezie, inventivitate, folosirea judicioasă a figurilor de stil, umor, dinamism, portretizarea izbutită a personajelor, folosirea dialogului, întinderea lucrării (vor fi preferate cele mai concentrate, dar izbutite) etc.
Acest joc, ce poate fi inclus în programul unor cercuri literare, are certe calități educative, conduce la dezvoltarea imaginației epice, contribuie la formarea spiritului critic și a judecății estetice într-o formă atractivă, emulatoare.
Participanții la un asemenea joc pot găsi singuri multe variante. Astfel, povestea ar putea fi scrisă folosind câte un cuvânt dat de fiecare dintre jucători sau unii ar putea scrie sub forma unei fabule, ori epigrame, ori o anecdotă. Apoi se poate admite că este sau nu este permis a introduce în acțiune și alte personje etc. Dacă se dispune de timp suficient, este bine ca lucrările să fie discutate mai înainte de aprecierea finală.
Negoiță Anca-Roxana
Profesor de Limba și literatura română la Școala Gimnazială, Comuna Florești, Localitatea Florești, Județul Prahova, cu o vechime de 21 de ani în învățământ, gradul didactic I;