Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a – Matematică şi explorarea mediului

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3418/19.03.2013

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară pentru disciplina

 

MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI

Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a

 

Aprobată prin ordin al ministrului

Nr. 3418/19.03.2013

Bucureşti, 2013

 

Notă de prezentare

Programa disciplinei Matematică şi explorarea mediului este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe permite accentuarea scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.

Structura programei şcolare include următoarele elemente:

  • Notă deprezentare
  • Competenţegenerale
  • Competenţe specifice şi exemple de activităţi deînvăţare
  • Conţinuturi
  • Sugestii metodologice

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.

Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Matematică şi explorarea mediului

jalonează achiziţiile de cunoaştere şi de comportament ale elevului pentru întregul ciclu primar.

Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.

Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru alfabetizarea cu elemente de bază ale celor două domenii integrate. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:

  • Numere
  • Figuri şi corpurigeometrice
  • Măsurări
  • Date
  • Ştiinţele vieţii
  • Ştiinţele Pământului
  • Ştiinţefizice

Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activităţii didactice, precum şi elemente de evaluare continuă.

Prezenta programă şcolară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să înlocuiască activităţile de învăţare exemplificate. Se urmăreşte astfel realizarea unui demers didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă, în contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev. Includerea clasei pregătitoare în învăţământul general şi obligatoriu implică o perspectivă nuanţată a curriculumului la acest nivel de vârstă. Este necesară o abordare specifică educaţiei timpurii, bazată în esenţă pe stimularea învăţării prin joc, care să ofere în acelaşi timp o plajă largă de diferenţiere a demersului didactic, în funcţie de nivelul de achiziţii variate ale elevilor.

Disciplina Matematică şi explorarea mediului are un caracter de noutate în raport cu disciplinele studiate până în prezent în clasele I şi a II-a din învăţământul primar. În planul-cadru de învăţământ, disciplina Matematică şi explorarea mediului face parte din aria curriculară Matematică şi Ştiinţe ale naturii, realizând o abordare integrată a conceptelor specifice domeniilor Matematică şi Ştiinţe ale naturii, pentru care sunt alocate, la clasa pregătitoare şi clasa I, 4 ore pe săptămână, iar la clasa a II-a, 5 ore.

Principalele motive care au determinat abordarea integrată a matematicii şi a unor elemente de ştiinţe ale naturii în cadrul aceleiaşi programe sunt următoarele:

  • O învăţare holistică la această vârstă are mai multe şanse să fie interesantă pentru elevi, fiind mai apropiată de universul lor decunoaştere.
  • Contextualizarea învăţării prin referirea la realitatea înconjurătoare sporeşte profunzimea înţelegerii conceptelor şi a procedurilor
  • Armonizarea celor două domenii: matematică şi ştiinţe permite folosirea mai eficientă a timpului didactic şi măreşte flexibilitateainteracţiunilor.

Studiul disciplinei Matematică şi explorarea mediului, început în clasa pregătitoare, se continuă până în clasa a II-a, urmărind o dezvoltare progresivă a competenţelor, precum şi a celorlalte

achiziţii dobândite de elevi, prin valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor, prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii elevilor. Programa de Matematică şi explorarea mediului pentru clasa pregătitoare a fost structurată astfel încât să promoveze un demers didactic centrat pe dezvoltarea unor competenţe incipiente ale elevului de vârstă mică, în scopul construirii bazei pentru învăţări aprofundate ulterioare.

Competenţe generale

 1. Utilizarea numerelor în calcule elementare

2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător

3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat

4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică

5. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date

6. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

  1. Utilizarea numerelor în calculeelementare
Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
1.1. Recunoaşterea şi scrierea numerelor în concentrul 0-31

–  numărarea elementelor unei mulţimi, pentru evidenţierea faptului că numărul de elemente ale acesteia este dat de ultimul număr din succesiunea 1, 2,…x, unde x   31;

–  recunoaşterea cifrelor de la 0 la 9, ca simboluri convenţionale ale numerelor mai mici decât 10;

–  recunoaşterea cifrelor pe tastele unui calculator sau ale altor resurse digitale;

–  reprezentarea numerelor de la 1 la 31 cu ajutorul unor obiecte (jetoane, creioane, mărgele etc.) sau semne (cerculeţe, linii etc.);

– citirea numerelor de la 0 la 31;

– scrierea numerelor de la 0 la 31;

–  numărarea înainte şi înapoi, în variante complete sau de la un punct al seriei, din 1 în 1, cu/fără manipularea obiectelor;

–  explorarea mediului înconjurător pentru a identifica şi număra fiinţe şi lucruri;

–  gruparea unor jetoane reprezentând animale, mijloace de transport etc. după numărul unor elemente specifice;

–  colorarea unor planşe în care codul culorilor este dat de numere;

–  joc: Zilele de naştere „Găseşte colegul născut în aceeaşi zi cu tine”;

1.1. Scrierea, citirea şi formarea numerelor până la 100

– reprezentarea numerelor de două cifre cu ajutorul numărătorii de poziţionare;

– reprezentarea prin obiecte (beţişoare, bile etc) a numerelor din intervalul 0 -100;

– reprezentarea zecilor prin mănunchiuri de câte 10 beţişoare;

– citirea numerelor de la 0 la 100;

– scrierea numerelor de la 0 la 100, pe reţeaua caietului de matematică;

– evidenţierea cifrei unităţilor/zecilor dintr-un număr;

– numărarea obiectelor/fiinţelor din mediul apropiat

– numărare din 1 în 1, din 2 în 2, din 3 în 3 etc., în ordine crescătoare şi descrescătoare, cu precizarea limitelor intervalului (de la …până la)

– evidenţierea cifrei unităţilor sau a zecilor dintr-un număr (ex.: Coloraţi cifra zecilor cu roşu; Scrieţi cu verde cifra unităţilor);

– generarea de numere mai mici decât 100, ale căror cifre îndeplinesc condiţii date(ex.: precizarea cifrei unităţilor/zecilor);

– aflarea unui număr/a unor numere respectând anumite condiţii (ex. „scrie cel mai mare număr mai mic decât 80”, „scrie toate numerele naturale de două cifre identice” etc.);

1.1. Scrierea, citirea şi formarea numerelor până la 1000

– reprezentarea numerelor de trei cifre cu ajutorul numărătorii de poziţionare;

– citirea şi scrierea numerelor de la 0 la 1000;

– transcrierea cu cifre a unor numere din intervalul 0 – 1000, scrise în cuvinte;

– jocuri de asociere a numerelor mai mici decât 1000 cu reprezentarea lor prin desen;

– identificarea ordinelor şi claselor;

– evidenţierea cifrei unităţilor/zecilor/sutelor dintr-un număr;

– numărare din 1 în 1, din 2 în 2, din 3 în 3 etc., în ordine crescătoare şi descrescătoare, cu precizarea limitelor intervalului (de la …până la)

– reprezentarea zecilor, a sutelor şi a miei prin simboluri (forme geometrice, liniuţe, bile colorate, etc.)

– generarea de numere mai mici decât 1000, ale căror cifre îndeplinesc condiţii date (ex.: precizarea cifrei unităţilor/ zecilor/sutelor);

– aflarea unui număr/a unor numere, respectând anumite condiţii;

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
1.2. Compararea numerelor în concentrul 0-31

– compararea grupurilor de obiecte (bile, beţişoare, puncte etc.) prin figurarea lor unele sub altele, încercuirea părţilor comune ale grupurilor, punerea în corespondenţă 1 la 1 a elementelor grupurilor;

– colorarea elementelor unei mulţimi după criterii date (ex.: „Colorează mulţimea care are cele mai multe/cele mai puţine …”; „Construieşte/ desenează o mulţime cu tot atâtea/ cu mai multe/ cu mai puţine …” etc.);

– identificarea „vecinilor” unui număr;

– selectarea unor numere după un criteriu dat (ex.:

„Încercuiţi cu verde numerele mai mari decât 3 şi mai mici decât 15”);

1.2. Compararea numerelor în concentrul 0-100

– compararea unor grupuri de obiecte prin punerea elementelor unele sub altele, încercuirea părţilor comune, punerea în corespondenţă;

– scrierea rezultatelor obţinute prin comparare, utilizând semnele <, >, =;

– compararea a două numere naturale mai mici decât 100, atunci când acestea au acelaşi număr de zeci/de unităţi, cu ajutorul mulţimilor de obiecte sau al numărătorii de poziţionare;

– identificarea numerelor pare şi impare dintr-un şir (ex.: numerotarea clădirilor pe o stradă);

– identificarea „vecinilor” unui număr de la 0 la 100;

– identificarea numerelor pare/impare dintr-un şir dat;

– selectarea unor numere după un criteriu dat (ex.:

„Încercuiţi cu verde numerele mai mari decât 39 şi mai mici decât 45”);

– identificarea numărului mai mic/mai mare pe baza algoritmului de comparare a două numere mai mici decât 100;

1.2. Compararea numerelor în concentrul 0-1000

– compararea unor grupuri de obiecte prin punerea elementelor unele sub altele, încercuirea părţilor comune, punerea în corespondenţă;

– scrierea rezultatelor obţinute prin comparare, utilizând semnele <, >, =;

– compararea a două numere naturale mai mici decât 1000, atunci când acestea au acelaşi număr de sute/de zeci/de unităţi, cu ajutorul numărătorii de poziţionare;

– aşezarea în ordine crescătoare/descrescătoare a unor numere date;

– identificarea „vecinilor” unui număr de la 0 la 1000;

– identificarea numerelor pare şi impare dintr-un şir dat;

– selectarea unor numere după un criteriu dat (ex.:

„Transcrieţi numerele mai mari decât 395 şi mai mici decât 405”);

– identificarea numărului mai mic/mai mare pe baza algoritmului de comparare a două numere mai mici decât 1000;

1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0-31, folosind poziţionarea pe axa numerelor

– ordonarea unor numere date, crescător sau descrescător;

– completarea unor serii numerice;

– identificarea numerelor lipsă de pe axa numerelor, în situaţia în care se dau două numere;

1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0 -100, folosind poziţionarea pe axa numerelor, estimări, aproximări

– ordonarea crescătoare/descrescătoare a unor numere naturale prin compararea acestora două câte două;

– identificarea unor numere, situate într-un interval dat (ex.: „Scrie trei numere mai mici decât 25”);

– estimarea ordinului de mărime a unor grupuri de

1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0-1000, folosind poziţionarea pe axa numerelor, estimări, aproximări

– ordonarea crescătoare/descrescătoare a unor numere naturale de trei cifre prin compararea acestora două câte două;

– identificarea unor numere mai mici decât 1000 în condiţii precizate;

– estimarea ordinului de mărime a unor grupuri de

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
obiecte;

– rotunjirea la zeci a unui număr dat, prin adăugarea sau eliminarea unui număr de unităţi;

– scrierea unui şir de numere pare/impare, având date limitele intervalului;

–  citirea şi scrierea relaţiei de ordine între cardinalele a două mulţimi;

– poziţionarea pe axă a unor numere date;

obiecte/reprezentări simbolice/numere;

– aproximarea unor valori numerice: sume cheltuite pentru un obiect/serviciu, vârsta unor arbori/animale;

– rotunjirea la zeci şi /sau sute a unui număr dat;

estimarea rezultatului unui calcul fără efectuarea calculului;

– scrierea unui şir de numere pare/impare, având date limitele intervalului;

– identificarea, scrierea şi citirea relaţiei de ordine între numere date;

1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31, prin adăugarea /extragerea a 1-5 elemente dintr-o mulţime dată

– numărare cu pas dat ( ex. din 2 în 2, din 3 în 3), cu suport intuitiv ( ex. pietre/frunze pe care sare o broscuţă, flori din care culege albina polen);

– compunerea şi descompunerea unor mulţimi de obiecte având drept cardinal un număr de elemente mai mic decât 10; mai mic decât 31;

– adăugarea şi extragerea de elemente dintr-o mulţime de obiecte, fiecare operaţie fiind însoţită de numărarea obiectelor;

– adăugarea/extragerea de elemente dintr-o mulţime dată, pentru a obţine mulţimi „cu tot atâtea elemente”;

– rezolvarea de exerciţii de adunare şi scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31 şi verificarea operaţiilor efectuate prin numărare de obiecte/prin desene;

1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-100, recurgând frecvent la numărare

– numărare cu pas dat ( ex. din 2 în 2, din 10 în 10), folosind ca suport intuitiv obiecte sau desene;

– compunerea şi descompunerea numerelor în concentrul 0 – 100, folosind obiecte, desene şi numere;

– jocuri de rol care solicită compunerea/ descompunerea numerelor din concentrul 0-100 (ex.: La piaţă, Facem ordine în bibliotecă etc.);

– adăugarea/extragerea de elemente dintr-o mulţime de obiecte, fiecare operaţie fiind însoţită de numărarea obiectelor;

– adăugarea/extragerea de elemente dintr-o mulţime dată, pentru a obţine mulţimi „cu tot atâtea elemente”;

– efectuarea de adunări şi scăderi şi verificarea cu obiecte sau prin operaţia inversă;

1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-1000, recurgând la numărare şi/sau grupare ori de câte ori este necesar

– numărare cu pas dat (din 2 în 2, din 20 în 20, din 100 în 100 etc.) cu sau fără suport intuitiv;

– compunerea şi descompunerea numerelor în concentrul 0 – 1000, folosind obiecte, desene şi numere;

– jocuri de rol care solicită compunerea/ descompunerea numerelor din concentrul 0-100 (ex.: La cumpărături, În parcare etc.);

– efectuarea de adunări/scăderi cu numere mai mici decât 1000, fără şi cu trecere peste ordin şi verificarea prin operaţia inversă;

– evidenţierea proprietăţilor adunării (comutativitate, asociativitate, element neutru), fără precizarea terminologiei;

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
folosirea unui calculator pentru operaţii simple de adunare şi verificarea rezultatelor cu ajutorul obiectelor;– evidenţierea proprietăţilor adunării (comutativitate, asociativitate, element neutru), fără precizarea terminologiei;

– găsirea ”regulii” pentru o corespondenţă de următorul tip: 3→7; 4→8; 5→9

– rezolvarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, cu şi fără trecere peste ordin, respectând algoritmul şi aşezarea corectă a unităţilor şi zecilor;

– identificarea elementelor unei a doua mulţimi, fiind date elementele primei mulţimi şi regula de corespondenţă;

– identificarea ”regulii” pentru o corespondenţă de următorul tip: 62→68; 63→69; 64→70

rezolvarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, cu şi fără trecere peste ordin, respectând algoritmul şi aşezarea corectă a unităţilor, zecilor şi sutelor;

1.5. Efectuarea de adunări repetate/ scăderi repetate prin numărare şi reprezentări obiectuale în concentrul 0-31

– jocuri de extragere repetată a unui anumit număr de elemente dintr-o mulţime dată (ex.: „Câţi copii pot primi de la tine câte 2 baloane dacă tu ai 10 baloane?” „Un băieţel dă câte 10 jetoane celor 3 colegi ai săi. Câte a dat în total?”);

– numărare cu pas indicat prin desen sau obiecte, crescător şi descrescător;

1.5. Efectuarea de adunări repetate/ scăderi repetate prin numărare şi reprezentări obiectuale în concentrul 0-100

– adunarea cardinalelor unor mulţimi care au acelaşi număr de elemente;

– evidenţierea mai multor modalităţi de grupare a elementelor unei mulţimi pentru determinarea cardinalului acesteia;

– jocuri de extragere repetată a unui anumit număr de elemente dintr-o mulţime dată (ex.: „De câte ori pot extrage câte 3 bile dintr-un grup de 9 bile”; „Un băieţel împarte în mod egal 10 bomboane celor 5 colegi ai săi. Câte bomboane primeşte fiecare coleg?”);

– rezolvarea unor situaţii practice de aflare a unei sume/diferenţe de termeni egali (ex.: „4 fraţi primesc câte 2 mere. Câte mere au primit fraţii?”);

1.5. Efectuarea de înmulţiri şi împărţiri în concentrul 0-1000 prin adunări/scăderi repetate

– adunarea cardinalelor unor mulţimi care au acelaşi număr de elemente;

– jocuri de extragere repetată a unui anumit număr de elemente dintr-o mulţime dată;

– evidenţierea mai multor modalităţi de grupare a elementelor unei mulţimi pentru determinarea cardinalului acesteia;

– aflarea unei sume de termeni egali prin rezolvarea unor probleme practice;

– efectuarea de înmulţiri în concentrul 0-100 , prin adunări repetate sau utilizând proprietăţi ale înmulţirii;

– evidenţierea unor proprietăţi ale înmulţirii (comutativitate, asociativitate, element neutru), fără precizarea terminologiei;

– rezolvarea unor situaţii practice de aflare a unei sume/ diferenţe de termeni egali;

– efectuarea de împărţiri cu rest 0, în concentrul 0- 100 prin scăderi repetate sau recurgând la înmulţire;

– rezolvarea de exerciţii cu ordinea efectuării

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
operaţiilor;

– jocuri de tip LOTO cu numere;

– rezolvarea de probleme în care sunt necesare operaţii de acelaşi ordin/ de ordine diferite;

1.6. Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (sumă, total, diferenţă, =, +. -) în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme

– aflarea sumei/diferenţei a două numere mai mici decât 31;

– aflarea unui termen necunoscut, folosind metoda balanţei;

– jocuri de rol care necesită gruparea/regruparea de obiecte şi relaţia întreg-parte (ex.: „La ora de sport”, „La bibliotecă” etc.);

– crearea unor probleme simple după imagini date;

– formularea şi rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată, prin schimbarea numerelor/ acţiunilor/ întrebării dintr-o problemă rezolvată;

– schimbarea componentelor unei probleme (date numerice, tematică, acţiuni), fără ca tipul de problemă să se schimbe;

– transformarea unei probleme de adunare în problemă de scădere şi invers;

transformarea unei probleme prin extinderea/ reducerea numărului de operaţii;

1.6. Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (termen, sumă, total, diferenţă, <, >,

=, +. -) în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme

– aflarea sumei/diferenţei a două numere mai mici decât 100;

– aflarea unui termen necunoscut, folosind metoda balanţei;

– identificarea numărului mai mic/mai mare pe baza comparării a două numere mai mici decât 100 şi scrierea relaţiei;

– compararea a două sume, două diferenţe sau a unei sume cu o diferenţă sau cu un număr (de exemplu, „24 + 13 ꞊ 45– 40 sau 99 ꞊ 34- 30” etc.)

– transformarea unei probleme rezolvate prin schimbarea numerelor/ întrebării, prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operaţia;

– crearea unor probleme simple după imagini/ desene/ scheme date;

– formularea şi rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată/de la numere date, de la imagini;

– modificarea unei probleme fără ca tipul de problemă să se schimbe;

– transformarea problemelor de adunare în probleme de scădere şi invers;

1.6. Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (sumă, total, termenii unei sume, diferenţă, rest, descăzut, scăzător, produs, factorii unui produs, cât, deîmpărţit, împărţitor, <,

>, =, +, -, ·, 🙂 în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme

– rezolvarea de exerciţii de tipul: „Află suma/ diferenţa/ produsul/ câtul/ jumătatea/ sfertul/ dublul etc.”;

– utilizarea fracţiilor jumătate, respectiv sfert, utilizând suport concret sau desene (pizza, tort, măr, pâine, cutie de bomboane, caiet etc.);

– aflarea unui termen necunoscut, folosind metoda balanţei, proba adunării/scăderii sau prin încercării;

– identificarea numărului mai mic/mai mare pe baza comparării a două numere mai mici decât 100 şi scrierea relaţiei;

– realizarea unor modalităţi diferite de grupare a termenilor/factorilor, folosind semne grafice cu semnificaţia parantezei;

– compararea rezultatelor obţinute la exerciţii cu operaţii de acelaşi ordin sau de ordine diferite;

–  transformarea unei probleme rezolvate prin schimbarea numerelor sau a întrebării, prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operaţia, prin adăugarea unei întrebări etc.;

– crearea unor probleme după imagini/ desene/

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
transformarea unei probleme prin extinderea/ reducerea numărului de operaţii;scheme/ exerciţii/ formule;

– formularea şi rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată/de la numere date/de la verbe/expresii care sugerează operaţii;

– modificarea unei probleme fără ca tipul de problemă să se schimbe;

transformarea problemelor de adunare în probleme de scădere şi invers, a problemelor de înmulţire în probleme de împărţire şi invers;

 

  1. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiulînconjurător

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
2.1. Orientarea şi mişcarea în spaţiu în raport cu repere/direcţii precizate, folosind sintagme de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţa, în spatele, sus, jos, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic

– jocuri de poziţionare a obiectelor în spaţiu, în raport cu alte obiecte precizate;

– identificarea poziţiei pe care o ocupă diverse obiecte în spaţiu în raport cu alte obiecte precizate;

– jocuri de identificare a obiectelor din realitatea imediată sau din imagini, în funcţie de poziţia pe care o au faţă de un reper;

– prezentarea propriei persoane în funcţie de poziţia din clasă şi prin raportarea la ceilalţi colegi;

– utilizarea unui program simplu de calculator pentru vizualizarea unor deplasări în plan;

– scrierea de elemente grafice: liniuţe verticale,

2.1. Orientarea şi mişcarea în spaţiu în raport cu repere/direcţii date folosind sintagme de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţă, în spate, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic , interior, exterior,

– identificarea poziţiei pe care o ocupă diverse obiecte în desene/realitatea imediată, în raport cu alte obiecte precizate;

– jocuri de poziţionare a obiectelor în spaţiu, în raport cu alte obiecte precizate (ex.: aşază creionul galben în stânga creionului roşu);

– identificarea unor obiecte/persoane în funcţie de poziţia lor spaţială (Cine se află în faţa ta?)

– realizarea unor desene simple, pe baza unor condiţii date (ex.: desenaţi un triunghi; la stânga acestuia desenaţi o steluţă; sub el desenaţi o linie orizontală);

– identificarea poziţiei verticală, orizontală sau oblică a unor obiecte din realitatea imediată sau în

2.1. Localizarea unor obiecte prin stabilirea unor coordonate în raport cu un sistem de referinţă dat, folosind sintagmele învăţate

– identificarea poziţiei pe care o ocupă diverse obiecte în desene/realitatea imediată, în raport cu alte obiecte precizate;

– poziţionarea obiectelor în spaţiu, în raport cu alte obiecte precizate;

– descrierea structurii unui ansamblu de obiecte/ persoane în raport cu poziţia lor spaţială;

– realizarea unor desene, respectând condiţii date;

– recunoaşterea poziţiei verticală, orizontală sau oblică a unor obiecte din realitatea imediată sau în cadrul unor desene;

– compararea poziţiei a două obiecte din mediul apropiat;

 

 

– sesizarea intuitivă a simetriei la figurile geometrice

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
orizontale, oblice, separat şi în combinaţii;

– reprezentarea prin desene a unor modele decorative simple, folosind linii orizontale, verticale, oblice;

– colorarea unor elemente în funcţie de poziţia pe care o ocupă faţă de un anumit reper într-un desen;

cadrul unor desene (ex.: încercuieşte obiectele desenate în poziţie orizontală; colorează obiectele desenate în poziţie oblică;)

– scrierea pe reţeaua de pătrăţele a caietului de matematică a liniuţelor orizontale, verticale, oblice;

– compunerea/asocierea elementelor grafice pentru obţinerea unor forme stilizate ale unor elemente din viaţa reală;

– observarea simetriei la figurile geometrice plane, la obiecte şi fiinţe din mediul apropiat;

– jocuri care necesită orientarea în tabele şi folosirea cuvintelor „rând” şi „coloană”;

– identificarea interiorului şi exteriorului unei figuri;

– construirea unor obiecte uzuale, folosind corpuri geometrice, fără utilizarea terminologiei;

– jocuri de construcţii cu obiecte cu formă geometrică, din diferite materiale;

plane, la obiecte şi fiinţe din mediul apropiat;

– realizarea unor desene simple, respectând o axă de simetrie dată;

– realizarea şi completarea unor tabele respectând instrucţiuni în care se folosesc cuvintele „rând” şi

„coloană”

– stabilirea coordonatelor unui obiect intr-un plan în raport cu un sistem de referinţă dat (ex.: este situat pe peretele cu uşa, în stânga dulapului)

– identificarea interiorului şi exteriorului unei figuri;

– identificarea apartenenţei unui punct interiorului unei figuri geometrice;

jocuri de construcţii cu obiecte cu formă geometrică, din diferite materiale;

2.2. Identificarea unor forme geometrice plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) şi a unor corpuri geometrice (cub, cuboid, sferă) în obiecte manipulate de copii şi în mediul înconjurător

– descrierea unor figuri şi corpuri geometrice din mediul apropiat;

– recunoaşterea unor figuri şi corpuri geometrice: pătrat, dreptunghi, cerc, triunghi, cub, sferă, în mediul înconjurător şi în materiale tipărite;

– reproducerea, prin desen, a formelor geometrice plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) cu ajutorul unor şabloane sau cu mâna liberă pe

2.2. Recunoaşterea unor figuri şi corpuri geometrice în mediul apropiat şi în reprezentări plane accesibile (incluzând desene, reproduceri de artă, reprezentări schematice)

– conturarea pe foaie velină a unor forme geometrice plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc), cu ajutorul unor şabloanelor;

– desenarea formelor geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc), pe reţeaua de pătrate din caietul de matematică;

– decorarea unor obiecte cu motive geometrice prin desen sau colaj;

2.2. Evidenţierea unor caracteristici simple specifice formelor geometrice plane şi corpurilor geometrice identificate în diferite contexte

– identificarea şi denumirea formelor plane: pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc

– recunoaşterea şi descrierea formei obiectelor/ feţelor unor corpuri din mediul apropiat

– recunoaşterea unor corpuri geometrice în mediul apropiat (cub, cuboid, sferă, cilindru, con);

– conturarea formelor geometrice plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc), cu ajutorul instrumentelor de geometrie/şabloanelor;

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
foaie cu pătrăţele;

– folosirea formelor geometrice (pătrat, dreptunghi, cerc, triunghi,) în realizarea unor desene (casă, robot, vapor etc.) pe foaie velină sau cu pătrăţele;

– recunoaşterea Soarelui, a Lunii şi a Pământului folosind imagini sau modele;

– construirea unor obiecte uzuale folosind suportul desfăşurat al unui cub (ex.: suport de creioane, cutia pentru cadouri);

– jocuri de construcţii folosind piese din lemn sau plastic;

– realizarea unor colaje cu ajutorul formelor geometrice învăţate (case, castele, pomi, gărduleţe, roboţi etc.);

– compunerea unui spaţiu plastic folosind ca forme doar pătrate sau doar cercuri etc. (ex.: un copac stilizat, doar din cercuri – mari, mici, medii);

– decuparea pe contur a formelor geometrice plane de diferite dimensiuni, realizate pe diverse suporturi (hârtie glasată, carton);

– descrierea corpurilor geometrice: cub, cuboid, sferă, cilindru- feţe (formă, număr);

– identificarea numărului de forme geometrice plane dintr-un desen dat/ dintr-o figură geometrică

„fragmentată”;

– gruparea unor forme/corpuri geometrice după criterii date;

– decuparea pe contur a desfăşurării unui corp geometric dat: cub, cuboid, cilindru, con;

– identificarea axei/axelor de simetrie ale figurilor geometrice;

– marcarea jumătăţii/ sfertului de suprafaţă a unei figuri geometrice cu fracţia corespunzătoare: ½, respectiv ¼ ;

– identificarea fracţiilor echivalente: 1/2=2/4;

– realizarea unor desene/ colaje cu ajutorul formelor geometrice învăţate;

 

  1. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediulapropiat

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
3.1. Descrierea unor fenomene/procese/ structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularităţi

– continuarea unor modele repetitive reprezentate prin obiecte, desene sau numere;

– descoperirea „intrusului” în cadrul unui model repetitiv;

– găsirea elementelor unei mulţimi, fiind date elementele celeilalte mulţimi şi regula de corespondenţă dintre acestea;

– exerciţii variate de asocieri şi corespondenţe (ex.: păpuşă-rochie, pantof-picior, maşină-şofer, ploaie-umbrelă, pătrat-linie etc.);

3.1. Rezolvarea de probleme prin observarea unor regularităţi din mediul apropiat

– completarea de şiruri de numere/obiecte ordonate mai mici decât 100, respectând reguli precizate;

– realizarea/transcrierea unor modele repetitive – înşirarea mărgelelor, jucăriilor etc. respectând o anumită regulă;

– identificarea unei zile/luni care lipseşte dintr-o serie dată (ex.: ianuarie,…., martie; joi,…sâmbătă);

– descoperirea algoritmului de rezolvare a unor exerciţii;

 

– verbalizarea modului de rezolvare a unor

3.1. Rezolvarea de probleme în cadrul unor investigaţii, prin observarea şi generalizarea unor modele sau regularităţi din mediul apropiat

– completarea de şiruri de numere mai mici decât 1000 sau de obiecte ordonate, respectând reguli precizate;

– realizarea unor modele repetitive (prin desen sau cu obiecte), respectând o anumită regulă;

– completarea unor spaţii lacunare dintr-un şir de obiecte/simboluri/numere;

– identificarea algoritmului de rezolvare a unor exerciţii;

 

– verbalizarea modului de rezolvare a unor exerciţii

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
– identificarea regulii de corespondenţă în cazul unor maşinării funcţionale (care presupun intrare

– ieşire);

– jocuri de tipul: „Ce anotimp este?” pentru recunoaşterea fenomenelor naturii în situaţii reale sau în imagini (ploaie, ninsoare, vânt etc.);

– diferenţierea anotimpurilor, două câte două, în funcţie de caracteristicile specifice observate

– completarea unui calendar pe o săptămână/ lună cu starea vremii, prin lipirea/desenarea unor simboluri – nori, soare, vânt etc.;

– observarea unor modificări apărute în viaţa omului, animalelor, plantelor, în funcţie de anotimp;

– observarea părţilor componente ale vieţuitoarelor (plante, animale) pentru identificarea structurii lor comune;

– numărarea florilor/frunzelor unei plante care apar în interval de o săptămână, în scopul evidenţierii creşterii acesteia;

– marcarea înălţimii personale, din 2 în 2 luni, cu ajutorul fâşiilor de hârtie colorată, fixate pe tocul uşii/dulap/perete;

– urmărirea creşterii unei plantule ţinând sub observaţie unul dintre factorii care întreţin viaţa;

– identificarea simţurilor şi utilizarea acestora în explorarea mediului înconjurător;

– observarea directă în mediul natural a unor plante, insecte etc.;

– identificarea şi denumirea corectă a părţilor componente ale corpului omenesc, pentru evidenţierea rolului acestora;

probleme;

– inventarea unor reguli de operare şi aplicarea lor în jocuri;

– identificarea regulii de construire a unui şir de numere;

– realizarea unor colaje/desene care reprezintă corpul omenesc cu principalele organe;

– recunoaşterea organelor şi localizarea acestora folosind imagini din atlase sau mulaje;

– identificarea pe propriul corp a zonelor unde sunt amplasate anumite organe;

– stabilirea, prin observare, a principalelor structuri ale animalelor şi plantelor;

– reprezentarea în desen a componentelor principale ale plantei;

– relaţionarea principalelor structuri ale organismului uman şi animal cu rolurile acestora;

– relaţionarea principalelor structuri ale plantelor cu rolurile acestora;

– realizarea unor experienţe care să pună în evidenţă transformările de stare ale apei (solidificare, topirea gheţii, evaporare, fierbere, condensare);

– utilizarea unei lupe pentru evidenţierea căldurii primite de la Soare;

– desenarea poziţiei Soarelui dimineaţa şi la prânz, la aceeaşi oră şi în raport cu acelaşi reper, timp de o săptămână şi evidenţierea regularităţilor;

– realizarea unor experienţe în scopul punerii în evidenţă a forţei gravitaţionale: căderea liberă a diferitelor obiecte;

– realizarea unor experienţe care să pună în

şi probleme;

– inventarea unor reguli de operare şi aplicarea lor în jocuri;

– recunoaşterea în desene/ imagini/ machete/ filme documentare/ prezentări a unor forme de relief (munţi, câmpii) sau medii de viaţă;

– realizarea unor albume/colaje/puzzle-uri cu formele de relief sau cu mediile de viaţă, individual sau la nivelul clasei;

– compunerea unui spaţiu plastic, utilizând forme geometrice, astfel încât să evidenţieze caracteristici observabile ale formelor de relief şi utilizarea unui set de „culori convenţionale” pentru acestea;

– realizarea unor colecţii de plante din diferite medii de viaţă, la nivelul clasei;

– realizarea unor investigaţii referitoare la aer: umflarea unui balon; scufundarea unui pahar înclinat într-un vas cu apă; realizarea unei morişti, arderea unei lumânări sub un vas de sticlă etc. plecând de la întrebarea ”Cum putem vedea aerul?”;

– realizarea unor experienţe simple care evidenţiază mişcarea aerului (ex.: modificarea direcţiei flăcării unei lumânări la poziţionarea acesteia la diferite înălţimi în cadrul unei uşi);

– realizarea de experimente care să evidenţieze intensitatea/tăria sunetului;

– investigarea unui mediu de viaţă natural sau artificial (balta/acvariul, pădurea/parcul etc.) pentru a identifica plantele şi animalele care îl populează, condiţiile de viaţă şi adaptările la mediu;

– investigarea apariţiei zilei şi nopţii prin modelare  un

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
– compararea propriilor fotografii cu cele ale colegului de bancă, în scopul identificării caracteristicilor comune oamenilor;

– compararea fotografiilor personale cu acelea ale părinţilor, în scopul identificării asemănărilor (transmiterea moştenirii genetice de la generaţie la generaţie);

– enumerarea unor aparate electrocasnice, electronice care funcţionează cu ajutorul electricităţii;

– identificarea activităţilor zilnice în care intervine electricitatea;

– identificarea unor surse de electricitate (baterii, acumulatori) care asigură funcţionarea unor obiecte;

– utilizarea jucăriilor muzicale pentru producerea sunetelor (identificarea relaţiei vibraţie – sunet);

– explorarea unor softuri educaţionale adecvate vârstei;

evidenţă propagarea sunetului prin diverse medii care-i alterează tăria: un radio care se va acoperi cu diferite materiale – hârtie, ţesătură, material izolator, vată etc.;

– producerea de sunete specifice ploii – picături de apă care cad, tunetul, mersul prin apă etc.;

– identificarea surselor convenţionale de energie şi a unor surse alternative de energie;

– evidenţierea formelor de energie prin experimente simple;

– evidenţierea forţei vântului şi a apei, ca surse de energie, prin utilizarea unor modele (ex.: morişcă, roată pusă în mişcare de o apă curgătoare/ apa de la robinet);

glob se roteşte în sens invers acelor de ceasornic şi este luminat cu o lanternă;

– realizarea unor experienţe care evidenţiază mişcarea Lunii în jurul Pământului/unui satelit în jurul unei planete;

– recunoaşterea planetelor Sistemului Solar pe planşe/modele simple/ în filme documentare;

– discutarea unor articole care prezintă Sistemul Solar;

– investigarea nevoilor unor organisme vii folosind secvenţe de film în scopul generalizării caracteristicilor vieţuitoarelor;

– investigarea cauzelor posibile pentru anumite boli (ex. gripa);

– investigarea forţelor exercitate de magneţi asupra altor magneţi sau materiale magnetice cu evidenţierea polilor N şi S şi a atracţiei/respingerii dintre polii opuşi/identici;

investigarea materialelor conductoare şi izolatoare în cadrul unui circuit electric simplu;

3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relaţie cu mediul familiar

– realizarea unor desene având ca tematică locuinţa, camera proprie;

– participarea la acţiuni care implică un mediu curat şi prietenos în cadrul clasei;

– identificarea efectelor pozitive şi negative ale acţiunilor proprii asupra mediului apropiat;

– realizarea unor desene/afişe/colaje care să prezinte norme de comportare civilizată;

 

– realizarea unor postere referitoare la regulile de

3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relaţie cu mediul natural

– activităţi practice de întreţinere a spaţiului verde din curtea şcolii sau a colţului verde din clasă;

– utilizarea unor unelte şi materiale de curăţare a mediului (greblă, mănuşi de protecţie etc.);

– refolosirea unor materiale în cadrul unor activităţi (ex.: paharul de la iaurt pentru decorare şi utilizarea ca ghiveci pentru plante, folosirea unor imagini din pliantele publicitare pentru crearea unor şiruri, pentru ilustrarea anotimpurilor etc.);

 

– identificarea importanţei energiei în viaţa omului,

3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relaţie cu mediul natural şi social

– efectuarea de drumeţii în scopul de a observa medii de viaţă naturale;

– identificarea consecinţelor unor acţiuni ale omului asupra mediilor de viaţă explorate;

– exprimarea unor opinii (acord/dezacord) cu privire la anumite atitudini şi comportamente observate în mediile de viaţă explorate;

– realizarea unor postere referitoare la regulile ce trebuie respectate în pădure/la locul de picnic/ pe stradă etc.;

– realizarea de proiecte tematice individuale şi în

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
igienă colectivă;a modalităţilor de economisire a energie;

– exprimarea unor opinii (acord / dezacord) cu privire la anumite atitudini şi comportamente observate în mediul înconjurător;

– identificarea propriilor greşeli de comportament faţă de mediul înconjurător;

grup;

plantarea unor arbori/arbuşti;

iniţierea şi participarea la programe/proiecte eco;

 

  1. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente delogică

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
4.1. Formularea unor observaţii asupra mediului apropiat folosind limbajul comun, reprezentări prin desene şi operatorii logici „şi”, „nu”

– jocuri de mişcare în care se folosesc operatorii logici „şi”, „nu” (ex.: „Copiii care au ochi verzi şi păr blond să ridice mâna.”);

– executarea unor instrucţiuni care folosesc operatorii logici (ex.: „Copiii care nu au şosete verzi să facă 2 paşi în faţă.”);

– transmiterea unor instrucţiuni simple, de tipul celor de mai sus, în cadrul unor jocuri în perechi/de grup;

– exerciţii care implică atenţie concentrată pe detalii: observă elemente de detaliu dintr-un desen, componente ale unei scheme simple, componente de mici dimensiuni ale unei plante etc.;

– jocuri logico-matematice referitoare la intersecţia a două mulţimi;

4.1. Formularea rezultatelor unor observaţii, folosind câţiva termeni ştiinţifici, reprezentări prin desene şi operatorii logici „şi”, „sau”, „nu”

– jocuri logico-matematice referitoare la reuniunea a două mulţimi disjuncte;

– punerea în scenă a unor probleme/situaţii problematice care folosesc operatorii logici “şi”, “sau”, “nu”;

– prezentarea, într-un jurnal, a propriilor observaţii referitoare la transformările apei (solidificare, topirea gheţii, evaporare, fierbere, condensare);

– realizarea unui jurnal desenat referitor la viaţa unei plante/animal;

– prezentarea unor fotografii/desene ale unor plante în diferite etape de dezvoltare ale acestora;

– prezentarea înregistrărilor din calendarul naturii, realizat pe o perioadă determinată de timp;,

– formularea unei concluzii în urma unor observaţii repetate: ”Şi creionul, şi cartea, şi căţelul de pluş cad pe Pământ/sunt atrase de Pământ” sau 

Planta are nevoie de apă ca să trăiască” sau ”Sunetul încă se aude (deşi trece prin diferite

4.1. Descrierea unui plan de lucru folosind câţiva termeni ştiinţifici, reprezentări prin desene şi operatorii logici „ şi”, „sau”, „nu”

– jocuri logico-matematice;

– punerea în scenă a unor probleme/situaţii problematice care folosesc operatorii logici “şi”, “sau”, “nu”;

– realizarea unui plan de lucru pentru explorarea unui mediu de viaţă ;

– prezentarea unor fotografii/desene ale unor plante/animale din mediile de viaţă explorate;

– prezentarea planului de înregistrare a schimbărilor meteo şi de prezentare a calendarului naturii, realizat pe o perioadă determinată de timp (ex.: prezentarea unui ”buletin meteo retrospectiv” pe o perioadă scurtă);

– descrierea etapelor parcurse în realizarea unei investigaţii/ experiment;

– comunicarea prin desen sau verbal a unor efecte pe care le au fenomene ale naturii asupra mediului înconjurător;

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
materiale)” etc.;

reprezentarea rezultatelor prin desene;

– realizarea unui plan pentru micşorarea şanselor de îmbolnăvire cu boli provocate de germeni;

– realizarea planului individual de menţinere a stării de sănătate prin indicarea unei diete, a programului de exerciţii fizice etc.;

– alcătuirea unor postere care cuprind planul individual de menţinere a stării de sănătate;

– realizarea unui plan pentru construirea unui joc cu magneţi;

– descrierea planului de lucru pentru investigarea materialelor conductoare şi izolatoare;

4.2. Identificarea relaţiilor de tipul „dacă… atunci…” între două evenimente succesive

– identificarea consecinţelor unor acţiuni asupra propriului corp;

– jocuri de mişcare pentru evidenţierea forţelor şi a efectelor acestora: deformarea/ ruperea/ spargerea;

– analiza consecinţelor acţiunilor unor personaje din poveşti;

– organizarea unor jocuri de tip „Ce s-ar întâmpla dacă…?”;

– vizionarea unor filme/prezentări pentru identificarea efectelor pozitive/negative ale unor alimente, a necesităţii hranei pentru creştere şi dezvoltare etc.;

4.2. Identificarea unor consecinţe ale unor acţiuni, fenomene, procese simple

– realizarea de asociaţii între fenomene şi cauzele posibile

– recunoaşterea cauzei care a determinat uscarea unei plante verzi ca urmare a explorării fenomenului (lipsa de apă, lipsa luminii etc.);

– recunoaşterea efectului forţei gravitaţionale asupra corpurilor de pe Pământ – căderea liberă;

– realizarea unor discuţii: „Ce credeţi  se întâmplă într-o navetă spaţială?” etc.;

– recunoaşterea rolului Soarelui ca sursă de lumină şi căldură şi importanţa acestuia în menţinerea vieţii;

– identificarea unui şir de efecte ale unei pene de curent şi recunoaşterea nevoii de surse alternative de energie;

– identificarea căilor de economisire a energiei electrice şi recunoaşterea caracterului limitat al energiilor convenţionale;

4.2. Formularea unor consecinţe rezultate în urma observării unor relaţii, fenomene, procese simple

– realizarea de asociaţii între fenomene şi cauzele posibile;

– explicarea apariţiei zilei şi nopţii ca urmare a rotaţiei Pământului în jurul axei sale, prin modelare;

– identificarea şi explicarea unor schimbări/evenimente din viaţa plantelor, a animalelor şi a omului, ca urmare a ciclului zi-noapte;

– explicarea rolului aerului/oxigenului pentru supravieţuirea speciei umane, a plantelor şi animalelor;

– descrierea condiţiilor pentru supravieţuirea oamenilor, animalelor, plantelor;

– realizarea unor colaje pentru evidenţierea caracteristicilor unor medii de viaţă: lac/iaz/baltă; pădure; deltă; mare etc. ;

– asocierea unor caracteristici speciale ale plantelor şi animalelor cu anumite caracteristici ale mediului

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
– identificarea efectelor pozitive/negative ale Soarelui asupra Pământului;

– identificarea efectelor pozitive şi negative produse de precipitaţii;

– organizarea unor jocuri de tip „Ce s-ar întâmpla dacă…?” ;

în care trăiesc, în scopul recunoaşterii adaptărilor la mediu;

– realizarea unor jocuri de rol ”La doctor” pentru recunoaşterea unor simptome ale unor boli frecvente;

– identificarea efectelor intensităţii şi tăriei sunetelor asupra vieţuitoarelor;

– stabilirea efectelor lipsei de igienă asupra propriei persoane şi a celor din jur;

organizarea unor jocuri de tip „Ce s-ar întâmpla dacă…?”

 

  1. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unordate

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
5.1. Sortarea/clasificarea unor obiecte/ materiale etc., pe baza unui criteriu dat

– gruparea obiectelor/corpurilor după un anumit criteriu (formă, culoare, mărime, grosime, gust, utilitate, naturale/prelucrate etc.);

– gruparea materialelor după caracteristici observate: transparenţă, duritate, flexibilitate, utilizare etc.;

– sortarea pe diverse categorii: legume/fructe; cu gust dulce/acru etc.;

– identificarea unor elemente/prototipuri din diverse categorii (plante, animale, figuri geometrice, mulţimi etc.);

– identificarea categoriei căreia îi aparţine un anumit element;

 

– clasificarea animalelor în funcţie de numărul de picioare, de mediul de viaţă, de modul de hrănire

5.1. Sortarea şi clasificarea unor date din mediul apropiat pe baza a două criterii

– identificarea dintr-un şir de imagini a celor care întrunesc simultan două condiţii (ex.:animale cu schelet intern şi cu două picioare; cu patru picioare şi se hrănesc doar cu iarbă etc.);

– gruparea fotografiilor elevilor clasei după luna în care s-au născut şi zodie, gen etc. şi realizarea unui grafic cu bare pe baza datelor colectate;

– înregistrarea observaţiilor realizate în timpul experimentelor prin desen/ prin marcarea cu diverse simboluri a momentului în care a avut loc o anumită modificare;

 

– înregistrarea schimbărilor meteorologice în calendarul naturii utilizând simboluri-desene – soare, nori, precipitaţii, vânt;

5.1. Sortarea, clasificarea şi înregistrarea prin desene şi tabele a unor date din mediul cunoscut

– selectarea/gruparea unor figuri geometrice după mai multe criterii date;

– selectarea materialelor de lucru după mai multe criterii date (ex.: Alegem materiale tari, aspre şi colorate.) ;

– realizarea unor colecţii de materiale/ obiecte după criteriul conductivităţii electrice şi utilizarea lor în activităţile curente (pietricele, dopuri de sticlă, nasturi etc.);

– clasificarea corpurilor dintr-un mediu, în vii şi nevii şi înregistrarea concluziilor într-o diagramă Venn;

– gruparea unei varietăţi de plante şi animale pe criteriul apartenenţei la un mediu de viaţă şi înregistrarea rezultatelor într-un organizator grafic;

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
etc.;– înregistrarea vremii şi a temperaturii (la prânz) timp de o săptămână;

– înregistrarea într-o diagramă T a resurselor convenţionale şi neconvenţionale de energie dintr- un set de resurse;

– înregistrarea „calificativelor” personale, pentru o

activitate specifică desfăşurată într-o zi;

– ordonarea anotimpurilor pe o scală a preferinţelor (îmi place cel mai mult, îmi place mult, îmi place, îmi place puţin);

– gruparea unor animale după mediul de viaţă (terestru/acvatic) şi adaptările la mediu etc;

– selectarea unor imagini care reprezintă anumite forme de relief (munţi, dealuri, câmpii) dintr-o serie de imagini date;

– sortarea unui set de fotografii cu oameni de pe diferitele continente şi de rase diferite pentru evidenţierea varietăţii speciei umane;

– realizarea unui album cu fotografii personale şi ale membrilor familiei, grupate pe mai multe criterii (vârstă – până la 1 an, până la 5 ani, până în clasa a II-a, la liceu, în prezent; gen; grade de rudenie – bunici, fraţi şi părinţi, mătuşi, unchi şi verişori ) pentru a evidenţia asemănările dintre aceştia;

– alcătuirea unor postere care cuprind planul individual de menţinere a stării de sănătate;

– înregistrarea observaţiilor din investigaţii în tabele;

– construirea unor grafice simple (cu bare) pe baza unor informaţii date/culese;

– clasificarea materialelor investigate în conductori, izolatori, cu proprietăţi magnetice;

5.2. Rezolvarea de probleme în care intervin operaţii de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31, cu ajutorul obiectelor

– jocuri de rol în care intervin operaţii de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31 – (ex.: „La cumpărături”, „În parc” etc.)

– rezolvarea de probleme în care numerele sunt date obiectual sau figurate prin semne simple: puncte, cerculeţe, linii etc.

– identificarea situaţiilor contextuale care impun rezolvarea unor probleme prin adunare/scădere:

5.2. Rezolvarea de probleme simple în care intervin operaţii de adunare sau scădere în concentrul 0-100, cu sprijin în obiecte, imagini sau reprezentări schematice

– identificarea semnificaţiei datelor unei probleme

– identificarea cuvintelor care sugerează operaţii aritmetice (a dat, a primit, s-a spart)

– rezolvarea de probleme folosind obiecte concrete sau reprezentări simbolice

– rezolvarea unor probleme după imagini date

5.2. Rezolvarea de probleme de tipul a±b=x; a±b±c=x în concentrul 0-1000; a·b=x; a:b=x, în concentrul 0-100, cu sprijin în obiecte, imagini sau reprezentări schematice

– identificarea semnificaţiei datelor unei probleme

– identificarea cuvintelor care sugerează operaţii aritmetice (a dat, a primit, s-a spart, a distribuit în mod egal, pentru fiecare etc)

 

– rezolvarea de probleme folosind obiecte concrete, desene sau reprezentări simbolice

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
am primit, a adus, au venit, au urcat, a spart, a dat, pleacă, zboară, s-au ofilit, au coborât etc. şi asocierea lor cu operaţia corespunzătoare

folosirea unor reprezentări simbolice simple pentru a reda înţelegerea enunţului unei probleme

– rezolvarea unor probleme cu sprijin în imagini date

– recunoaşterea reprezentării prin desen a rezolvării unei probleme

– asocierea rezolvării unei probleme cu o reprezentare grafică/desen

– rezolvarea unor situaţii problematice reale prin utilizarea operaţiilor de adunare şi scădere în concentrul 0-100

– organizarea datelor unei probleme în tabel

– compunerea şi rezolvarea unor probleme, utilizând date scrise într-un tabel

– rezolvarea de probleme în mai multe moduri

– asocierea rezolvării unei probleme cu o reprezentare grafică/desen; marcarea jumătăţii/sfertului cu fracţia corespunzătoare: ½, respectiv ¼;

– rezolvarea unor situaţii problematice reale prin utilizarea operaţiilor de adunare şi scădere în concentrul 0-1000, respectiv de înmulţire şi împărţire în concentrul 0-100

– organizarea datelor unei probleme în tabel sau în grafice simple în scopul rezolvării

– rezolvarea de probleme în mai multe moduri

 

 

  1. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şiestimări

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
6.1. Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea lungimilor

– alegerea potrivită a unor unităţi neconvenţionale (palma, creionul etc.) pentru măsurarea lungimii;

– precizarea dimensiunii unui obiect cu ajutorul unor unităţi de măsură neconvenţionale;

– exerciţii-joc de comparare a unor lungimi;

– ordonarea unor obiecte după lungime, comparări succesive şi exprimarea rezultatelor („mai lung”,

„mai înalt”, „cel mai lung” etc.);

– colorarea selectivă a elementelor unui desen, pe baza unui criteriu precizat (ex.: cel mai scurt/lung);

– completarea unui desen prin realizarea unui element asemănător cu unul dat, dar mai lung/mai scurt; mai înalt/mai scund;

6.1. Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea capacităţilor şi a lungimilor

– alegerea potrivită a unor unităţi neconvenţionale (pahare/sticluţe de plastic etc.) pentru măsurarea capacităţii;

– măsurarea capacităţii unor vase folosind etaloane de forme şi mărimi diferite, urmată de consemnarea şi discutarea rezultatelor, cu folosirea expresiilor ”mai mult”, ”mai puţin”,”plin”, ”gol” etc.;

– realizarea unei reţete culinare simple;

– comparări de capacităţi de obiecte (de exemplu, de câte ori se cuprinde conţinutul unui recipient într-altul mai mare);

– ordonarea unor obiecte date, pe baza comparării

6.1. Utilizarea unor măsuri neconvenţionale pentru determinarea şi compararea maselor, lungimilor şi capacităţilor

– alegerea potrivită a unor unităţi neconvenţionale pentru măsurarea masei;

– măsurarea masei unor obiecte folosind etaloane de forme şi mărimi diferite; consemnarea rezultatelor şi discutarea lor;

– modificarea unei reţete culinare simple în vederea realizării unui număr mai mare/mai mic de porţii;

– aprecierea maselor unor obiecte, „cântărite” în propriile mâini ;

– compararea maselor unor obiecte dintre care masa unuia se cuprinde de un număr întreg de ori în masa celuilalt;

– ordonarea unor obiecte date, pe baza comparării

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
estimarea unor lungimi pe baza unor unităţi neconvenţionale date;succesive (două câte două) a capacităţii lor;

– identificarea unor obiecte pe baza unor caracteristici privind capacitatea acestora (”plin”, ”gol” etc.);

– estimarea unor mărimi (Cam câţi paşi sunt de la uşă până la banca ta; În câte pahare pot vărsa sucul dintr-o sticlă de 2l?)

succesive (două câte două) a lungimii / capacităţii

/ masei lor;

– identificarea unor obiecte pe baza unor caracteristici privind lungimea/capacitatea/ masa acestora (”mai lung”, ”mai scurt”,”plin”, ”gol”, ”mai uşor”,”mai greu” etc.);

– estimarea unor dimensiuni (Care copii sunt aproximativ la fel de înalţi?; Care copii cântăresc aproape la fel?; În câte pahare pot vărsa sucul dintr-o sticlă de 2l?);

– echilibrarea leagănului-balansoar de către copii cu mase asemănătoare/ diferite;

– cântărirea unor obiecte folosind metoda balanţei;

6.2. Utilizarea unor unităţi de măsură pentru determinarea/ estimarea duratelor unor evenimente familiare

– marcarea unei săptămâni pe calendar;

– ordonarea cronologică a anotimpurilor/zilelor săptămânii;

– realizarea unui orar săptămânal, cu ajutorul desenelor şi simbolurilor;

– aşezarea unor imagini în ordinea derulării evenimentelor dintr-o zi;

– plasarea unui eveniment în timp, utilizând repere cronologice (ieri, azi, mâine);

– jocuri de evidenţiere a duratelor, de tipul „Cine ajunge mai repede la…?” „A cui activitate a durat mai mult?”;

6.2. Utilizarea unor unităţi de măsură pentru determinarea şi compararea duratelor unor activităţi cotidiene

– aşezarea unor cartonaşe reprezentând zilele săptămânii, în ordinea succesiunii lor în săptămână;

– precizarea lunilor specifice unui anotimp;

– identificarea datei unor evenimente din viaţa personală a copilului (ziua de naştere, prima zi de şcoală, prima zi a vacanţei de vară , Ziua Internaţională a copilului, Mărţişorul etc);

– găsirea corespondenţei dintre un eveniment şi anotimpul în care acesta are loc (01.03.- Mărţişorul-primăvara; 25.12-Crăciunul-iarna etc.);

– completarea calendarului personal/ al clasei cu evenimente care au importanţă pentru copii;

– prezentarea unor evenimente/întâmplări personale, utilizând denumirile zilelor săptămânii

6.2. Utilizarea unor unităţi de măsură pentru determinarea, compararea şi ordonarea duratelor unor evenimente variate

– ordonarea unor jetoane cu numele zilelor săptămânii sau ale lunilor anului;

– identificarea datei unor evenimente din viaţa personală a copilului;

– găsirea corespondenţei dintre un eveniment şi anotimpul în care acesta are loc;

– completarea calendarului personal/ calendarului clasei cu evenimente care au importanţă pentru copii/ activităţi extraşcolare;

– prezentarea unor evenimente/întâmplări personale şi ordonarea acestora;

– planificarea /repartizarea unor responsabilităţi personale/de grup pe o perioadă determinată de timp;

– identificarea unor instrumente de măsurare a timpului: ceas de perete, ceasul electronic, ceasul

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
şi ale lunilor anului;

– realizarea unui calendar personal, privind activităţile extraşcolare (luni-tenis, marţi-vizitarea unui muzeu, miercuri-efectuarea unui experiment: plantarea unei flori într-un ghiveci);

– planificarea unei activităţi în cadrul unui orar;

– planificarea /repartizarea unor responsabilităţi personale/de grup pe o perioadă determinată de timp;

– identificarea mai multor tipuri de ceas (de perete, ceasul electronic, ceasul de mână);

– evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor dintre diferitele tipuri de ceasuri (ex.: ceasul electronic nu are ace indicatoare);

– poziţionarea acelor ceasului pe baza unei cerinţe date: ”Ceasul arată ora 9 fix/ 9 şi jumătate”;

– realizarea unei corespondenţe între ora indicată de ceasul cu ace indicatoare şi cel electronic;

de mână, clepsidră, nisiparniţă, cadran solar;

– poziţionarea acelor ceasului pe baza unei cerinţe date şi citirea orei indicate, folosind pasul de 5 minute (ora 8 fix, ora 9 şi un sfert/15 minute, ora 10 şi jumătate/30 de minute, ora 7 şi 20 de minute etc.);

– marcarea pe cadrane de ceas desenate a jumătăţii şi sfertului de oră;

– realizarea unei corespondenţe între ora indicată de ceasul cu ace indicatoare şi cel electronic;

– înregistrarea duratei unor activităţi şi ordonarea lor după criterii variate (durată, momentul începerii etc.);

– calcularea numărului de ore/ zile / săptămâni dintr-un interval dat;

6.3. Realizarea unor schimburi echivalente valoric folosind reprezentări neconvenţionale în probleme-joc simple de tip venituri-cheltuieli, cu numere din concentrul 0-31

– recunoaşterea bancnotelor de 1 leu, 5 lei, 10 lei

– confecţionarea „banilor” necesari pentru o activitate-joc

– jocuri de utilizare a banilor (ex.: „La magazin”, „În parcul de distracţii” etc.);

– jocuri de gestionare a unui mic buget – pentru excursie, vizită la muzeu, plimbare în parc, vizionarea unui film etc.;

6.3. Realizarea unor schimburi echivalente valoric folosind reprezentări convenţionale standard şi nonstandard în probleme-joc simple de tip venituri-cheltuieli, cu numere din concentrul 0-100

– recunoaşterea bancnotelor de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei

– recunoaşterea monedelor de 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 de bani;

– schimbarea unui grup de monede/bancnote cu altul având aceeaşi valoare;

– punerea în corespondenţă: 1 leu –→o pâine; 1 leu

–→o acadea etc; 5 lei –→1 suc; 5 lei –→o revistă

6.3. Realizarea unor schimburi echivalente valoric prin reprezentări convenţionale standard şi nonstandard şi prin utilizarea banilor în probleme-joc simple de tip venituri-cheltuieli, cu numere din concentrul 0-1000

– recunoaşterea bancnotelor de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei, 500 lei

– schimbarea unui grup de monede/bancnote cu o bancnotă/ un alt grup de bancnote sau monede având aceeaşi valoare;

– adunarea şi scăderea în limitele 0-1000, folosind bancnotele şi monedele învăţate;

– implicarea copiilor în experienţe în care  decidă

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
– negocierea unor schimburi de obiecte echivalente valoric (troc);

– echivalarea ca valoare a unor grupuri de obiecte cu un singur obiect (3 creioane  1 pix);

– jocuri: Schimbul de cartonaşe (ex.: un cartonaş cu animale valorează cât două cu fotbalişti);

– calcularea costurilor (şi a profitului, în cazul vânzării) unor obiecte confecţionate de copii;

– adunarea şi scăderea în limitele 0-100, folosind bancnotele şi monedele învăţate;

– implicarea copiilor în experienţe în care să decidă singuri dacă pot/nu pot cumpăra un obiect cu suma de bani de care dispun;

– jocuri de utilizare a banilor: La piaţă, La librărie, La chioşc;

– rezolvarea unor probleme legate de stabilirea unui buget pentru un scop precis;

– estimarea bugetului necesar pentru atingerea unui scop;

singuri dacă pot/nu pot cumpăra un obiect cu suma de bani de care dispun;

– jocuri de utilizare a banilor;

– compararea unor sume de bani compuse din monede şi bancnote diferite;

– rezolvarea unor probleme de cheltuieli/ buget/ cumpărături, oral şi scris, folosind adunarea şi /sau scăderea, înmulţirea, împărţirea;

– jocuri: „Schimbul de cartonaşe”, „La cumpărături”,

„În excursie”;

6.4. Identificarea unităţilor de măsură uzuale pentru lungime, capacitate (centimetrul, litrul) şi a unor instrumente adecvate

– măsurarea lungimii unor obiecte şi exprimarea acesteia în centimetri;

– măsurarea capacităţii unor obiecte şi exprimarea acesteia în litri;

– identificarea şi utilizarea instrumentelor de măsură potrivite pentru efectuarea unor măsurători (rigla, vasul gradat);

– măsurarea unor volume/dimensiuni cu instrumente de măsură potrivite (ex.: măsurarea volumului unui

6.4. Identificarea şi utilizarea unităţilor de măsură uzuale pentru lungime, capacitate, masă (metrul, centimetrul, litrul, mililitrul, kilogramul, gramul) şi a unor instrumente adecvate

– măsurarea capacităţii unor obiecte şi exprimarea acesteia în mililitri;

– măsurarea masei unor obiecte şi exprimarea acesteia în kilograme/grame;

– identificarea instrumentelor de măsură potrivite pentru efectuarea unor măsurători (rigla, panglica de croitorie, metrul de tâmplărie, vasul gradat, cântarul, balanţa);

 

 

 

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a
vas, măsurarea taliei etc.);

– compararea rezultatelor obţinute prin măsurarea dimensiunilor/capacităţii unor obiecte/vase de formă asemănătoare;

– completarea, până la egalizare, a lungimii/ capacităţii a două obiecte;

– rezolvarea de probleme practice folosind unităţile de măsură (ex.: Taie o bucată de sfoară de 50 cm etc., plantează bulbii la 10 cm distanţă etc.);

– măsurarea unor dimensiuni/ cantităţi/volume, cu instrumente de măsură potrivite (ex.: măsurarea taliei, a masei corporale, a masei ghiozdanului, a volumului de apă dintr-un recipient negradat etc.);

– aflarea propriei mase cu ajutorul cântarului;

– rezolvarea de probleme practice folosind unităţile de măsură (Cântăreşte cu balanţa 2 mere etc.);

 

 

 

Conţinuturile învăţării

 

DomeniiCLASA PREGĂTITOARECLASA ICLASA a II-a
 

Numere

 

Numerele naturale 0-31:

recunoaştere, formare, citire, scriere (cu cifre), comparare, ordonare:

– de la 0 la 10

– de la 10 la 20

– de la 20 la 31

 

Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 10, prin numărare

Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 31 fără şi cu trecere peste ordin, prin numărare/cu suport intuitiv

 

 

 

 

 

 

 

 

Probleme simple de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31, cu suport intuitiv

 

Numere naturale 0 -100:

recunoaştere, formare, citire, scriere (cu cifre), comparare, ordonare, numere pare/impare:

– de la 0 la 31

– de la 31 la 100

 

Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 10 Evidenţierea proprietăţilor adunării (comutativitate, asociativitate, element neutru – fără precizarea terminologiei) Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 100, fără şi cu trecere peste ordin

Proba adunării. Proba scăderii

 

 

 

 

 

 

Probleme care se rezolvă printr-o operaţie Probleme care se rezolvă prin două operaţii de adunare şi/sau scădere

 

Numerele naturale 0-1000:

recunoaştere, formare, citire, scriere, (cu cifre şi litere) comparare, ordonare, numere pare/impare:

– de la 0 la 100

– de la 100 la 1000

 

Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 1000, fără trecere peste ordin

 

Înmulţirea în concentrul 0-100 Evidenţierea proprietăţilor înmulţirii (comutativitate, asociativitate, element neutru – fără precizarea terminologiei)

 

Împărţirea cu rest 0 în concentrul 0-100 Proba înmulţirii. Proba împărţirii

 

Fracţii: ½ (jumătate/doime), ¼ (sfert/pătrime) Fracţii echivalente: ½= 2/4

 

Probleme care se rezolvă prin una, două sau mai multe operaţii de adunare şi/sau scădere, înmulţire, împărţire

 

Figuri şi corpuri geometrice

Orientare spaţială şi localizări în spaţiu Repere/direcţii în spaţiu : în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţa, în spatele, sus, jos, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic

 

Figuri plane/ 2D

Pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc: denumire; conturare

Orientare spaţială şi localizări în spaţiu Poziţii ale unui obiect: verticală, orizontală, oblică; interior, exterior

 

Figuri plane / 2D

Pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc: reprezentare grafică

 

 

 

 

 

Figuri plane / 2D

Pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc, semicerc: axa de simetrie

 

 

 

 

DomeniiCLASA PREGĂTITOARECLASA ICLASA a II-a
Corpuri/ 3D

Cub, cuboid, sferă: denumire

Corpuri/ 3D

Cub, cuboid, cilindru, sferă: descriere (feţe – formă, număr)

Corpuri/ 3D

Cub, cuboid, cilindru, sferă, con: construcţie după desfăşurare dată

 

Măsurări

 

Lungime

Unităţi nonstandard

 

Lungime

Unităţi standard: centimetrul (1m = 100 cm)

Instrumente de măsură: rigla

 

Lungime

Unităţi standard: metrul, centimetrul, milimetru

(1m = 1000 mm);

Instrumente de măsură: metrul de tâmplărie, panglica de croitorie, ruleta

Capacitate

Unităţi nonstandard Unităţi standard: litrul

Capacitate

Unităţi standard: litrul, mililitrul (1l = 1000ml)

Masă

Unităţi standard: kilogramul, gramul (1 kg = 1000 g);

Instrumente de măsură: cântarul, balanţa

Timp

Ziua, săptămâna, luna: denumire, ordonare Anotimpurile: denumire, ordonare

Timp

Ora (ora fixă, jumătatea de oră), Ziua, săptămâna, luna, anul: durată Anotimpurile: durată

Timp

Ora (1 oră = 60 de minute; 5 minute; jumătatea de oră, sfertul de oră), Ziua (ieri, alaltăieri, mâine, poimâine), săptămâna, luna, anul (calendarul) Anotimpurile: lunile corespunzătoare Instrumente de măsură: ceasul

Bani

Leul (bancnotele de 1 leu, 5 lei, 10 lei) Schimburi echivalente valoric în concentrul 0- 31

Bani

Leul (1 leu = 100 de bani); monede şi bancnote (maxim 100 lei)

Schimburi echivalente valoric în concentrul 0- 100

Bani

Leul: bancnote de 200 de lei, 500 de lei Euro (1 euro = 100 de cenţi) monede şi bancnote

Schimburi echivalente valoric în concentrul 0- 1000

DateColectarea şi gruparea datelorColectarea, citirea şi înregistrarea datelorOrganizarea şi reprezentarea datelor (tabele, grafice cu bare)

 

 

 

 

DomeniiCLASA PREGĂTITOARECLASA ICLASA a II-a
 

Ştiinţele vieţii

 

Corpul omenesc

Părţi componente şi rolul lor Simţurile

Igiena corpului

Hrana ca sursă de energie: importanţa hranei pentru creştere şi dezvoltare; igiena alimentaţiei

 

Plante şi animale

Părţi componente

Hrana ca sursă de energie: importanţa hranei pentru creştere şi dezvoltare Condiţii de viaţă (apă, aer, lumină, căldură)

 

Corpul omenesc

Scheletul şi organe majore ale corpului (creier, inimă, plămâni, stomac, rinichi); localizare şi roluri

 

 

 

Plante şi animale

Rolul structurilor de bază la plante Scheletul şi organele majore la animale (creier, inimă, plămâni, stomac, rinichi); localizare şi roluri

 

Corpul omenesc

Menţinerea stării de sănătate – dietă, igiena personală, exerciţiul fizic etc.

Boli provocate de virusuri – metode de prevenţie şi tratare

 

 

Plante şi animale

Caracteristici comune vieţuitoarelor (reproducere, creştere, nevoi de bază: aer, hrană, apă)

Medii de viaţă: lacul/iazul/balta, pădurea, Delta Dunării, Marea Neagră, deşertul, Polul Nord, Polul Sud

 

Ştiinţele Pământului

 

Elemente intuitive privind:

Pământul

Prezenţa apei în natură sub diverse forme (precipitaţii, râuri, lacuri, mare etc.) Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger, tunet

 

Universul

Pământul, Soarele şi Luna: recunoaştere în modele simple

 

Elemente intuitive privind:

Pământul

Transformări ale apei: solidificare, topire, evaporare, fierbere, condensare

 

 

Universul

Soarele, sursă de căldură şi lumină

 

Elemente intuitive privind:

Pământul

Alcătuire: uscat, apă şi atmosferă Forme de relief: munţi, dealuri, câmpii

 

 

Universul

Planetele sistemului solar Ciclul zi-noapte

 

Ştiinţele fizicii

 

Forţe şi mişcare

Efecte observabile ale forţelor: împingere, tragere

Mişcarea corpurilor şi schimbarea formei: deformare, rupere

 

Forţe şi mişcare

Căderea liberă a corpurilor

 

Forţe şi mişcare

Forţe exercitate de magneţi

 

 

 

 

DomeniiCLASA PREGĂTITOARECLASA ICLASA a II-a
Forme şi transfer de energie

Electricitate: aparate care utilizează electricitatea şi reguli de siguranţă în mânuirea aparatelor electrice

 

Unde şi vibraţii: producerea sunetelor

Forme şi transfer de energie

Forme de energie (lumina, căldura electricitatea), surse de energie (soarele, apa, vântul, cărbunii, petrolul) şi utilizări în practică

Unde şi vibraţii: producerea şi propagarea sunetelor

Forme şi transfer de energie Electricitate: corpuri şi materiale care conduc electricitatea

 

 

Unde şi vibraţii: intensitatea şi tăria sunetelor

 

SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul acestei discipline integrate.

Elevul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa armonioasă la această etapă de vârstă şi pentru a face faţă cu succes cerinţelor şcolare.

La acest nivel de vârstă, cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între toate disciplinele prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte semnificative de învăţare pentru viaţa reală.

Strategii didactice

Această etapă de şcolaritate reprezintă un moment important pentru stimularea flexibilităţii gândirii, precum şi a creativităţii elevului.

În acest sens, cadrul didactic va insista pe trezirea interesului copilului pentru această disciplină şi pe dezvoltarea încrederii în sine. Astfel, jocul didactic va predomina, asigurând contextul pentru participarea activă, individuală şi în grup, care să permită exprimarea liberă a propriilor idei şi sentimente. De asemenea, accentul se va pune pe spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor şi nu pe rigurozitatea ştiinţifică a acestora. Prin reluări succesive şi prin utilizarea obiectelor, elevul ajunge să se corecteze singur, pe măsură ce noţiunile devin înţelese şi interiorizate. Scrierea se va consolida treptat, pe măsură ce se dezvoltă musculatura mâinii. Se poate începe direct cu antrenamentul mental, pe de o parte şi cu scrierea globală a cifrei, pe de altă parte, având în vedere faptul că elevul nu are dificultăţi în a reproduce forma cifrei, ci la încadrarea ei în pătrăţelul cu latura de 0,5 cm.

Activitatea didactică se va desfăşura într-o interacţiune permanentă cu copiii, astfel încât să răspundă intereselor acestora. Copiii vor fi stimulaţi să întrebe, să intervină, să aibă iniţiativă, să exprime idei şi sentimente despre ceea ce învaţă.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţământ. Se recomandă cu prioritate metode moderne de evaluare precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor şi să stimuleze în acelaşi timp dezvoltarea de valori şi atitudini, în contexte fireşti, sincretice, adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la competenţele specifice, evitându-se comparaţiile între copii. De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare, pentru o mai bună adecvare la particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor.

Procesul de evaluare va pune accent pe recunoaşterea experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite de către elevi în contexte nonformale sau informale. Rezultatele elevilor vor fi înregistrate, comunicate şi discutate cu părinţii. În întreaga activitate de învăţare şi evaluare va fi urmărit, încurajat şi valorizat progresul fiecărui elev.

Prezentăm în continuare exemple de abordare integrată, în cadrul cărora activităţile de învăţare au fost structurate astfel încât să conducă la dezvoltarea unor anumite competenţe specifice, rămânând totodată circumscrise unei teme accesibile şcolarului mic şi reprezentative pentru specificul acestei discipline din planul de învăţământ.

 

Exemplu de abordare integrată la clasa pregătitoare TEMA: Ne jucăm cu maşinuţe

 

Ce urmărim? Competenţa specifică 

Cum procedăm?

Copiii aduc maşinuţe în scopul simulării unor situaţii similare celor din viaţa reală – Exemplu: Curse de maşini (Ordinea realizării activităţilor nu coincide cu ordinea prezentării competenţelor)
1.1.realizarea unei parcări, organizate pe sectoare A, B, C, D etc., pentru maşinuţele participante la curse şi numărarea în ordine crescătoare a maşinuţelor din sectorul …

împărţirea maşinuţelor (în număr mai mic decât 10) în cadrul perechilor de copii participante la concursuri

numărarea maşinuţelor care participă la concurs

2.1.stabilirea poziţiei maşinuţelor în parcare

jocuri de deplasare a maşinilor către diverse puncte, în funcţie de anumite cerinţe

jocuri cu maşinuţe într-un labirint

3.1.crearea de situaţii concrete în care să se aplice adunarea şi scăderea cu 1-5 unităţi, în contextul parcării şi al participării la concursurile de maşinuţe

completarea unor şiruri de maşinuţe ordonate după o anumită regulă

transcrierea unui model repetitiv în funcţie de culoarea maşinuţei

continuarea unor modele repetitive reprezentate cu ajutorul maşinuţelor din parcare

observarea efectului deformator al unei forţe („maşinuţele sunt testate înainte de intrarea în concurs pentru stabilirea rezistenţei acestora, precum şi a siguranţei piloţilor”) – maşinuţele intră în contact cu construcţii de plastilină (se observă modificarea formei plastilinei)

recunoaşterea mişcării ca efect al forţei – organizarea unui concurs de maşinuţe şi identificarea câştigătoarei trofeului; realizarea de discuţii în scopul familiarizării cu noţiuni precum: forţă, mişcare, viteză – Exemplu: De ce acea maşinuţă a ieşit pe locul I?, De ce nu au ajuns acele maşinuţe la linia de sosire? (Se introduc cuvinte cheie – folosite în limbajul comun şi cu aceeaşi semnificaţie fizică, atunci când se furnizează explicaţii: are

viteză” mai mare, este trasă cu o „forţă” mai mare)

4.1.identificarea distanţei parcurse la concursul „Ce distanţă parcurge maşinuţa mea”?

Se folosesc două piste de concurs (cu rugozităţi diferite – Exemplu: podeaua şi o coală mare de hârtie velină), dispuse în paralel, pentru vizualizarea tuturor marcajelor şi rezultatelor obţinute în vederea comparării acestora.

1. Se foloseşte podeaua şi se marchează cu creta până unde a ajuns fiecare maşinuţă.

2. Se foloseşte o coală velină şi se marchează cu un marker până unde a ajuns fiecare maşinuţă din concurs.

realizarea unor discuţii în scopul familiarizării cu noţiuni precum: forţă, mişcare, viteză: Exemplu: De ce maşina mea a depăşit maşina ta?, De ce maşinile de pe pista 2 au ajuns mai departe? etc., acordându-se atenţie folosirii cuvintelor cheie menţionate

compararea distanţelor: „mai departe/mai aproape” sau „distanţă mai mare parcursă/distanţă mai mică parcursă şi compararea vitezelor „viteză mai mare/viteză mai mică”

formularea de comenzi adresate colegilor, folosind operatorii logici „şi”, „nu” în concursul de maşinuţe – Exemplu: Cristi şi Ioana la linia de start! Nu Ionuţ, nici Mihai! etc.

4.2.organizarea jocului „Ce s-ar întâmpla dacă…”- Exemplu: Ce s-ar întâmpla dacă

maşinuţele ar concura pe zăpadă?; …Dacă maşinuţa s-ar lovi de un obstacol (o altă maşinuţă etc.)? etc.

5.1.gruparea maşinuţelor după culoare în parcare sau la linia de start
5.2.numărarea maşinuţelor care s-au oprit înainte de linia de sosire; rezolvarea unor probleme cu maşinuţe în contextul concursurilor/jocului la care au participat

realizarea unor desene care corespund unei situaţii transpuse în adunare sau scădere, în contextul concursurilor organizate

6.1măsurarea distanţelor parcurse de maşinuţe folosind diferite etaloane – Exemplu: Câte rigle a parcurs maşinuţa X?

compararea distanţelor parcurse şi colorarea distanţei celei mai mici etc.

6.3.vânzarea de bilete la cursa de maşini

 

Exemplu de abordare integrată la clasa I TEMA: VREMEA

Ce urmărim? Competenţa specifică 

Cum procedăm?

Ordinea realizării activităţilor nu coincide cu ordinea prezentării competenţelor.
1.1.identificarea pe benzi desenate: numărul picăturilor de ploaie, numărul norilor, numărul fulgilor de nea, numărul lunilor/numărul sorilor etc. (Câte picături de ploaie? etc.)

scrierea numerelor, identificate prin numărare, pe etichete

evidenţierea cifrei unităţilor şi a zecilor în cazul numerelor de pe etichete

selectarea numerelor de pe etichete după un criteriu dat („subliniaţi toate numerele pare”, „încercuiţi cu verde numerele mai mari decât 13 şi mai mici decât 21”, „tăiaţi cu o linie numerele …..”

scrierea vecinilor numărului…

1.2.reprezentarea prin desen a zecii – înconjurarea a 10 nori, a 10 sori etc.

compararea a două numere naturale mai mici decât 100, atunci când acestea au acelaşi număr de zeci/de unităţi, cu ajutorul mulţimilor de nori, de luni, de picături de ploaie etc.

ordonarea numerelor naturale de două cifre, de pe etichete, prin compararea acestora două câte două selectarea unor numere după un criteriu dat – Exemplu: În tabelul dat, s- a notat numărul de pelicani, raţe sălbatice, lebede, egrete şi cormorani din deltă. Transcrieţi numerele mai mari decât 695 şi mai mici decât 705.

identificarea numărului mai mic/mai mare pe baza comparării a două numere mai mici decât 1000

1.4.compunerea/descompunerea mulţimilor de sori/luni/fulgi de nea/picături de ploaie având drept cardinal un număr de elemente mai mic decât 100

adăugarea/extragerea de picături din mulţimea picăturilor etc., pentru a obţine mulţimi cardinal echivalente (mulţimea picăturilor de ploaie să devină ”cu tot atâtea elemente” ca şi mulţimea fulgilor de nea)

rezolvarea de exerciţii de adunare/scădere a numerelor formate din zeci întregi, de pe benzile desenate, şi verificarea cu obiecte

compunerea şi descompunerea numerelor în concentrul 0 – 100, folosind jetoane pe care sunt reprezentate picături de ploaie, fulgi de nea etc.

schimbarea componentelor problemelor create cu nori/picături de ploaie/fulgi de nea etc. fără ca tipul de problemă să se schimbe

1.6. aflarea sumei/diferenţei a două numere, mai mici decât 100, dintre cele de pe etichete

evidenţierea proprietăţilor adunării (comutativitate, asociativitate, element neutru – fără precizarea terminologiei)

evidenţierea alternanţei par/impar într-o serie de numere consecutive (numărul de picături, numărul de fulgi de nea, numărul de nori, numărul de sori, numărul de luni)

2.1.conturarea pe foaie velină a unor forme geometrice plane (cercuri galbene pentru sori şi cercuri albe pentru luni)

desenarea formelor geometrice (cerc), cu ajutorul reţelei de pătrate din caietul de matematică

desenarea picăturilor de apă ca ovale

compunerea unui spaţiu plastic folosind ca forme doar cercuri etc.

2.2.recunoaşterea şi numirea poziţiei pe care o ocupă diverse obiecte în desene/realitatea imediată (în, pe, deasupra, dedesubt, alături, lângă, în faţă, în spate, stânga, dreapta, interior, exterior) în raport cu alte obiecte precizate (de ex: Unde se află Soarele acum? Unde s-a aflat dimineaţă, la ora 7.30? Unde s-a aflat la ora 5 după-amiaza?)

completarea unor desene, pe baza unor condiţii date (de ex: ”Desenează un soare în colţul din dreapta al desenului!”, ”Desenează norii!” etc.)

recunoaşterea poziţiei verticale, orizontale sau oblice a unor obiecte din realitatea imediată sau în cadrul unor desene/imagini (În ce poziţie se află Soarele la ora 12? Dar la

apus?)

3.1.transformarea problemelor de adunare create cu nori/picături de ploaie/fulgi de nea etc. în probleme de scădere şi invers;
3.2.completarea unor şiruri ordonate după o anumită regulă, având la dispoziţie sori, luni, picături de ploaie, fulgi de nea, nori să completeze şirurile date etc.

realizarea/ transcrierea unor modele repetitive (3 fulgi de nea, 1 picătură de ploaie etc.

– punct de plecare pentru a descrie ”lapoviţa” atunci când se discută despre precipitaţiile specifice iernii), folosind diverse instrumente de scris, pe foaie velină, cu liniatură sau cu

pătrăţele;

urmărirea creşterii unei plantule ţinând sub observaţie unul dintre factori: prezenţa apei/absenţa apei – ”Planta are nevoie de apă?”; generalizarea concluziilor fenomenului observat în cadrul unor discuţii pe tema: ”De avem nevoie de ploaie?”

desenarea poziţiei Soarelui dimineaţa şi la prânz – la aceeaşi oră şi în raport cu acelaşi reper

– timp de o săptămână şi evidenţierea regularităţilor;

utilizarea unei lupe pentru evidenţierea căldurii primite de la Soare; discuţii pe tema ”Soarele sursă de căldură”, ”Cum este vremea vara?”, ”Cum este vremea iarna?”

producerea de sunete specifice ploii – picături de apă care cad, tunetul, mersul prin apă etc.

modelarea obţinerii energiilor alternative: morişca de vânt, moara de apă etc.

4.1.povestirea transformărilor apei (îngheţare, topirea gheţii, evaporare, condensare) şi generalizarea concluziilor acestor observări pentru producerea precipitaţiilor;

realizarea unui scurt raport la finalul unei investigaţii ”Planta are nevoie de apă?” şi formularea unei concluzii : ” Planta are nevoie de apă ca să trăiască”/”Trebuie să plouă ca plantele să trăiască”

realizarea unui scurt raport ”Vremea în săptămâna…”, pe baza înregistrărilor din calendarul realizat şi identificarea surselor potenţiale de energie neconvenţională (vânt, Soare, apa)

4.2. recunoaşterea cauzei care a determinat uscarea unei plante verzi ca urmare a investigării fenomenului (lipsa de apă);

recunoaşterea rolului Soarelui ca sursă de căldură şi rolul acestuia în menţinerea vieţii;

identificarea efectelor pozitive/negative ale Soarelui asupra Pământului

recunoaşterea curcubeului şi a momentului apariţiei acestuia;

identificarea unui şir de efecte ale unei pene de curent şi recunoaşterea nevoii de surse alternative de energie

identificarea căilor de economisire a energiei electrice şi recunoaşterea caracterului limitat al energiilor convenţionale

5.1.marcarea prin simboluri, în tabele, a observaţiilor realizate pe parcursul urmăririi unui fenomen (ex.: ziua când a nins, când s-a topit zăpada, când a îngheţat apa etc.)

înregistrarea vremii şi a temperaturii (la prânz) timp de o săptămână;

înregistrarea într-o diagramă T a resurselor convenţionale şi neconvenţionale de energie

înregistrarea observaţiilor realizate în timpul experimentelor prin desen/marcarea în tabele cu diverse simboluri

înregistrarea schimbărilor meteorologice utilizând simboluri-desene, într-un calendar special;

selectarea, decuparea şi aplicarea în casete date a câtorva imagini specifice unui anotimp;

5.2. rezolvarea unor probleme după imagini din calendarul naturii;
6.1. identificarea, într-o zi ploioasă, a numărului de căni care se umplu cu apă de ploaie într-o oră
6.2. precizarea lunilor specifice anotimpurilor
6.4. identificarea volumului de apă de ploaie culeasă într-o oră, în litri, folosind vase gradate

 

 

Exemplu de abordare integrată la clasa a II-a

TEMA: Medii de viaţă

 

Ce urmărim? Competenţa specifică 

Cum procedăm?

Ordinea realizării activităţilor nu coincide cu ordinea prezentării competenţelor.
1.1. scrierea şi citirea unor numere în concentrul 0-1000, care reprezintă date referitoare la masa unor animale, la distanţele parcurse în timpul migraţiei, la numărul de specii/indivizi ce pot fi întâlnite într-un mediu de viaţă etc.

generarea de numere mai mici decât 1000, ale căror cifre îndeplinesc condiţii date – Exemplu: „În Deltă au fost filmaţi mai mult de 456 de pelicani, dar mai puţini de 470.

Care ar putea fi numărul lor?”

1.2.compararea a două numere naturale mai mici decât 1000, atunci când acestea au acelaşi număr de sute/de zeci/de unităţi, cu ajutorul numărătorii de poziţionare – Exemplu: „Ursul polar este cel mai mare animal de pradă terestru. Masculii pot fi de 3m înălţime si cântăresc 650 kg, în timp ce femelele cântăresc 250 kg. Care cântăreşte mai mult?”
discutarea unor recorduri din natură şi ordonarea numerelor naturale de trei cifre menţionate prin compararea acestora două câte două

aşezarea în ordine crescătoare/descrescătoare a acestor numere

1.3.reprezentarea la numărătoarea de poziţionare a numerelor extrase din „Curiozităţi despre plante şi animale”

generarea unor numere mai mici decât 1000 în condiţii precizate – Exemplu: „O balenă albastră poate cântări până la 190 de tone. Ce masă poate avea, dacă cifra zecilor este 8?” SAU „Ce masă poate avea dacă masa ei este mai aproape de 150 decât de 190 tone?” etc.

aproximarea vârstei unor arbori/animale

1.4.compunerea şi descompunerea numerelor în concentrul 0 – 1000 folosind contexte

legate de mediile de viaţă

2.1.asocierea unor elemente din mediile de viaţă observate cu corpuri şi forme geometrice

realizarea siluetei unor animale folosind figurile Tangram

2.2.realizarea, în echipe, a unor colaje reprezentând unul dintre mediile de viaţă pe care le-au studiat, poziţionând elementele conform unor repere date

identificarea axei/axelor de simetrie în reprezentări schematice ale unor plante şi animale prin figuri geometrice

realizarea şi completarea unor tabele cu date despre mediile de viaţă studiate, respectând instrucţiuni în care se folosesc cuvintele „rând” şi „coloană”

3.1.alcătuirea unor probleme pornind de la mediile de viaţă favorite

crearea unor probleme pornind de la tabelele completate cu date referitoare la diverse habitate

recunoaşterea unor medii de viaţă în desene/ imagini/ machete/ filme documentare/ prezentări

descrierea verbală a animalelor şi plantelor preferate din mediile de viaţă studiate şi a formelor de relief specifice acestora

realizarea unor experimente în scopul punerii în evidenţă a prezenţei aerului: umflarea unui balon, scufundarea unui pahar, înclinat, într-un vas cu apă, realizarea unei morişti etc.; realizarea unor discuţii pe tema respiraţiei la plante şi animale şi la om: ”Ce respirăm?”(se discută şi despre oameni şi despre animale şi plante)

realizarea unor experimente simple care evidenţiază mişcarea aerului – Exemplu: modificarea direcţiei flăcării unei lumânări la poziţionarea acesteia la diferite înălţimi în cadrul unei uşi; realizarea unor discuţii pe tema fenomenelor meteo ”Când este vânt, este mai frig sau mai cald?”(se discută despre scăderea temperaturii când este vânt); ”Când plouă?”(vântul transportă norii dintr-un loc în altul); ”De ce se învârte morişca?”

3.3.realizarea unor postere referitoare la regulile ce trebuie respectate pentru a limita poluarea din mediul de viaţă explorat
4.1.punerea în scenă a unor povestiri reale/imaginare din mediul de viaţă studiat folosind operatorii logici “şi”, “sau”, “nu”

realizarea unui plan de lucru pentru explorarea unui mediu de viaţă

prezentarea planului de înregistrare a schimbărilor meteo pe o perioadă determinată de timp în mediul de viaţă explorat – prezentarea unui ”buletin meteo retrospectiv” pe

perioada respectivă

4.2.recunoaşterea rolului aerului/oxigenului pentru supravieţuire;

realizarea unor discuţii pe tema: ”Care este casa mea?” (se ilustrează, pe 2 coloane, animale şi plante specifice unui anumit mediu de viaţă cu focalizarea pe adaptarea la mediu)

recunoaşterea adaptărilor la mediu ale plantelor şi animalelor în cadrul unor discuţii pe tema: ”Ce s-ar întâmpla dacă am muta animalele/plantele din mediul acvatic X în mediul terestru Z?”

identificarea unor schimbări/evenimente din viaţa plantelor, a animalelor şi a omului ca urmare a ciclului zi-noapte

5.1.clasificarea corpurilor, dintr-un mediu de viaţă, în vii şi nevii şi înregistrarea concluziilor într-o diagramă Venn

gruparea unei varietăţi de plante şi animale pe criteriul apartenenţei la un mediu de viaţă şi înregistrarea rezultatelor într-un organizator grafic

5.2.asocierea rezolvării unei probleme cu o reprezentare grafică/desen

rezolvarea unor probleme folosind imagini reprezentative pentru un mediu de viaţă

6.1.cântărirea unor jucării reprezentând animalele din mediul de viaţă studiat, cu ajutorul balanţei/cântarului

identificarea unor animale dintr-un anumit mediu de viaţă pe baza unor caracteristici privind lungimea/ masa acestora (”mai înalt”, „mai scund”, ”mai uşor”, ”mai greu”, etc.)

6.3. implicarea copiilor în experienţe în care să decidă singuri dacă pot/nu pot cumpăra un obiect cu suma de bani de care dispun  Exemplu: „Dacă pot cumpăra peştişori pentru acvariul şcolii şi hrană pentru aceştia.”

participarea la jocuri – Schimbul de cartonaşe

Matematică-și-explorarea-mediului-P-II.pdf ()

  • Articole autor
AcademiaABC
AcademiaABC Administrator

Echipa Academiei ABC se străduie să vă ofere cele mai bune și interesante materiale didactice sub formă de teste online, rebusuri online, fișe de lucru pentru grădiniță și clasele primare și multe altele.

urmărește-mă pe
Scroll to Top
Copy link