Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a – Muzică şi mişcare

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3418/19.03.2013

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară pentru

 

MUZICĂ ŞI MIŞCARE

Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a

Aprobată prin ordin al ministrului

Nr. 3418/19.03.2013

Bucureşti, 2013

 

Notă de prezentare

Programa disciplinei Muzică şi mişcare este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe permite accentuarea scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.

Disciplina Muzică şi mişcare reprezintă o ofertă curriculară pentru învăţământul primar, înscriindu-se în categoria disciplinelor abordate integrat. Situată la intersecţia ariilor curriculare Arte şi Educaţie fizică, sport şi sănătate, această disciplină este prevăzută în planul-cadru de învăţământ cu un buget de timp de 2 ore /săptămână, la clasele pregătitoare, I, a II-a şi 1 oră /săptămână la clasele III-IV.

Structura programei şcolare include următoarele elemente:

  • Notă deprezentare
  • Competenţegenerale
  • Competenţe specifice şi exemple de activităţi deînvăţare
  • Conţinuturi
  • Sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.

Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Muzică şi mişcare jalonează achiziţiile de cunoaştere ale elevului pentru întregul ciclu primar.

Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.

Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru familiarizarea cu elemente de bază ale muzicii şi mişcării. Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:

  • Cântarevocală
  • Cântareinstrumentală
  • Elemente de limbajmuzical
  • Mişcare pemuzică.

Sugestiile metodologice includ recomandări de strategii didactice şi elemente de evaluare continuă. Pornind de la competenţele generale, sunt analizate strategiile de formare care contribuie predominant la realizarea acestora.

Prezenta programă şcolară propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să înlocuiască activităţile de învăţare. Se urmăreşte astfel realizarea unui demers didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă în contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev. Includerea clasei pregătitoare în învăţământul general şi obligatoriu implică o perspectivă nuanţată a curriculumului la acest nivel de vârstă. Este necesară o abordare specifică educaţiei timpurii, bazată în esenţă pe stimularea învăţării prin joc, care să ofere în acelaşi timp o plajă largă de diferenţiere a demersului didactic, în funcţie de nivelul de achiziţii variate ale elevilor.

Disciplina Muzică şi mişcare are un caracter de noutate în raport cu disciplinele studiate până în prezent în învăţământul primar, prin caracterul său integrat. Principalele motive care au determinat abordarea integrată a acestei discipline sunt următoarele:

  • învăţarea holistică la această vârstă are mai multe şanse să fie interesantă pentru elevi, fiind mai apropiată de universul lor decunoaştere;
  • contextualizarea învăţării prin referirea la realitatea înconjurătoare sporeşte profunzimea înţelegerii conceptelor şi a procedurilorutilizate;
  • abordarea integrată permite folosirea mai eficientă a timpului didactic şi măreşte flexibilitatea interacţiunilor;
  • asocierea muzicii cu mişcarea este, pe de o parte, adecvată particularităţilor de vârstă ale copiilor, iar pe de altă parte are valenţe pedagogice în sfera sprijinirii dezvoltării fizice armonioase, a coordonării motrice, a dezvoltării simţului estetic, a dezvoltării afective şi dezvoltării

În clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, disciplina Muzică şi mişcare vizează un parcurs educativ specific etapei intuitive, ca primă etapă în realizarea educaţiei muzicale. Asocierea muzicii şi a mişcării la nivelul curriculumului oficial prezintă câteva avantaje, prezentate mai jos.

  • Stimulează manifestarea expresivă a elevului. De la cea mai fragedă vârstă, reacţia spontană şi naturală a copilului este mişcarea. Respectând acest specific, combinarea audiţiei şi a cântecului cu mişcarea este pe deplin motivată, asigurându-se prin aceasta o practică muzicală tip joc, consonantă cu caracterul sincretic al activităţii şcolarului
  • Reduce diferenţa contraproductivă între şcoală şi viaţă. Elevul este motivat în spaţiul şcolar să înveţeprin contactul cu un mediu prietenos, care îi valorifică exprimarea personală şi creativă.
  • Pune bazele învăţării conceptelor muzicale la nivel elementar într-o manieră intuitivă, accesibilă.

Studiul disciplinei Muzică şi mişcare, început în clasa pregătitoare, se continuă până în clasa a IV-a, urmărind o dezvoltare progresivă a competenţelor prin valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor şi prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii elevilor.

Competenţe generale

 

1. Receptarea unor cântece pentru copii şi a unor elemente simple de limbaj muzical

2. Interpretarea de cântece pentru copii, cu mijloace specifice vârstei

3. Exprimarea unor idei, sentimente şi experienţe prin intermediul muzicii si mişcării, individual sau în grup

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

  1. Receptarea unor cântece pentru copii şi a unor elemente simple de limbajmuzical

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

1.1. Receptarea unor sunete din mediul înconjurător, cu durate şi intensităţi contrastante

– jocuri de ascultare şi comparare intuitivă a unor sunete emise de obiecte cunoscute, cu sonorităţi distincte

– jocuri de ascultare a unor sunete lungi sau scurte, emise tare sau încet de obiecte cunoscute

 

 

1.2. Diferenţierea sunetelor vorbite sau cântate

– jocuri de audiere alternativă şi comparată a sunetelor vorbite şi cântate – Exemplu: ascultarea unei poezii, în comparaţie cu audierea unui cântec

– exerciţii alternative în colectiv – Exemplu: o parte din copii prezintă poezia sau cântecul, iar ceilalţi recunosc auditiv

1.3. Receptarea sunetelor emise de jucăriile muzicale şi percuţia corporală

– observarea/familiarizarea cu aspectul jucăriilor muzicale

– mânuirea liberă a jucăriilor muzicale, respectiv executarea percuţiei corporale, detaşat de cântec, în colectiv şi individual

– audiţie: Leopold Mozart – „Simfonia Jucăriilor”

1.1. Receptarea unor sunete din mediul

înconjurător şi din natură, cu durate, intensităţi şi viteză de succesiune contrastante

– joc de recunoaştere a sunetelor străzii şi ale clasei, a sunetelor din natură (ciripitul păsărelelor, lătratul câinelui etc.)

1.2. Diferenţierea sunetelor cântate vocal sau instrumental

– jocul „Recunoaşte interpretul!” (bărbat, femeie, copil sau un instrument)

1.3. Recunoaşterea sunetelor emise de jucăriile muzicale şi percuţia corporală

– jocul: „Perechile jucăriilor” – recunoaşterea auditivă a jucăriilor muzicale şi asocierea lor în perechi

– jocul „Ploaia şi vântul”: alegerea şi mânuirea jucăriilor potrivite (sau a percuţiei corporale) pentru imitarea diferitelor sonorităţi din

natură

1.1. Receptarea unor sunete emise de surse diferite, cu durate, intensităţi, înălţime şi viteză de succesiune contrastante

– audiţia – joc pentru diferenţierea intuitivă a duratelor, a intensităţilor, a înălţimii şi a

tempoului; asocierea acestora cu mişcări sugestive ale braţelor

– jocul ”Mergi cum se cântă!”

– jocul ”Ghici de unde se aude sunetul?”

– mişcarea braţelor sus-jos la sunetele de

înălţimi diferite (exemplu – cântecul Coroana de Gr. Teodosiu)

1.2. Receptarea sunetelor emise de anumite

instrumente muzicale şi identificarea direcţiei de propagare a sunetului

– jocul „Ghiceşte instrumentul!” (percuţie, pian, vioară)

– exersarea acuităţii auditive de diferenţiere spaţială a sunetelor (exemplu – jocul ”De unde se aude?”)

1.3. Recunoaşterea sunetelor emise de jucăriile muzicale, în corelarea lor auditivă cu anumite calităţi ale sunetelor muzicale

– marcarea intuitivă a unor elemente de limbaj muzical din cântece, cu ajutorul anumitor jucării muzicale cu sonorităţi potrivite sau

folosind percuţia corporală – sunete egale, pauza de pătrime, intensităţi diferite


Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

1.4. Receptarea cântecelor cu un ambitus cuprins între DO1-La, cu o structură ritmico-melodică asemănătoare cântecelor din folclorul copiilor

– audierea cântecului demonstrat de propunător sau redat cu ajutorul mijloacelor tehnice

– observarea unor ilustraţii pe textul cântecului care uşurează receptarea

– implicarea activă şi dirijată în receptarea cântecelor

1.4. Receptarea cântecelor cu un ambitus cuprins între DO1-DO2, alcătuite din formule ritmico- melodice simple şi repetate

– însuşirea după auz a cântecelor, prin demonstrarea lor de către cadrul didactic sau cu ajutorul mijloacelor tehnice, urmată de preluarea intuitivă / receptarea lor de către copii

– crearea unei atmosfere propice însuşirii cântecului, prin prezentarea unor materiale muzicale sau ilustrative potrivite

– însuşirea cântecelor pe traseul: colectiv – grupuri mici – colectiv

1.4. Receptarea cântecelor cu un ambitus cuprins între c

– crearea unei atmosfere propice însuşirii cântecului, prin prezentarea unor materiale muzicale sau ilustrative potrivite

– însuşirea cântecelor pe traseul: colectiv – grupuri mici – colectiv

 

  1. Interpretarea de cântece pentru copii, cu mijloace specificevârstei

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

2.1. Cântarea în colectiv, asociind mişcarea sugerată de text

– exersarea asimilării integrale a cântecului – Exemplu: „Căldăruşă plină” (din folclorul copiilor), „Huţa, huţa” (din folclorul copiilor), sau pe strofe; indiferent de procedeul abordat, cântecul se însuşeşte ca un tot unitar – text şi melodie, care nu se despart

– reproducerea în colectiv a cântecelor

însuşite intuitiv, pronunţând corect cuvintele

– jocuri pe cântec cu executarea unor mişcări potrivite conţinutului de idei al textului

(acţiuni, personaje) – Exemplu: „La moară” (din folclorul copiilor), „Moş Cioc-Boc” de L. Comes etc.

2.1. Cântarea individuală sau în grup, asociind mişcarea sugerată de text şi de ritm

– reproducerea în grup a cântecelor însuşite intuitiv, respectând sincronizarea

– dialog între grupe, sugerat de textul cântecului

– executarea unor mişcări sugerate de text (de exemplu, deplasarea pe cântecele „Codobelcul” de L.Comes, „Voiniceii” de A. Ivăşcanu

2.1. Cântarea în colectiv, în grupuri mici şi individual, asociind dirijatul intuitiv

– interpretarea cântecelor însoţită de dirijarea cu ambele braţe, urmând o mişcare egală jos-sus;

– interpretarea cu solist şi cor a cântecelor cu refren (exemplu: În poiană***, Floarea mea***)

– audiţie interioară (un vers cântat cu vocea, un vers – în gând) însoţite de dirijat intuitiv sau cu acompaniamentul jucăriilor muzicale

– reproducerea unor structuri ritmice din cântece, însoţite de dirijat intuitiv


Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

2.2. Cântarea în colectiv, asociind acompaniamentul liber

– acompanierea cântecelor cu jucării muzicale (tobe, lemne etc.)

– acompanierea cântecelor cu percuţie corporală (bătăi din palme, bătăi cu degetul în bancă etc.)

 

 

 

2.3. Emiterea unor onomatopee asemănătoare cu sunetele din mediul înconjurător, cu durate şi intensităţi diferite

– jocuri de recunoaştere auditivă a unor sonorităţi din mediul înconjurător şi imitarea lor folosind onomatopee

2.2. Cântarea, individual sau în grup, asociind acompaniamentul sugerat de ritm

– marcarea structurii ritmice a cântecului, prin acompaniamentul cu jucării muzicale (tobiţe, trianglu, maracas, clopoţel, tamburină, lemne) sau a percuţiei corporale (bătăi din palme, bătăi ale degetului în bancă, cu bătăi pe genunchi)

– alegerea instrumentului potrivit sau a percuţiei corporale pentru fiecare cântec

 

2.3. Emiterea unor onomatopee asemănătoare cu sunetele din mediul înconjurător, cu durate,

intensităţi şi viteză de succesiune diferite

– imitarea unor animale sau a unor fenomene ale naturii cu onomatopee lungi-scurte, cântate tare-încet, repede-lent (exemplu :

„Jocul animalelor” – imitarea unor animale; sonorităţi şi acţiuni specifice, jocul „Ploaia şi vântul”, jocul silabelor muzicale – ma, me, mi, mo, mu, jocul „Cântă ca mine!” etc.)

– emiterea unor onomatopee cu rol de exerciţii de dicţie şi de sincronizare; numărători

– „Mergi cum îţi spun!” – joc de mişcare cu deplasare: tare-încet, repede-lent

2.2. Cântarea în colectiv, asociind acompaniamentul sugerat de ritm şi de măsură

– acompanierea cântecelor cu orchestra de jucării muzicale sau cu percuţie corporală diversă, care să marcheze fie ritmul, fie timpii egali

– acompanierea melodiilor populare audiate

 

 

 

 

2.3. Reprezentarea unor calităţi ale sunetelor prin semne convenţionale

– joc pentru diferenţierea în cântecele simple a duratelor şi a înălţimilor sunetelor muzicale (jetoane – ca simboluri convenţionale de structurare a melodiilor simple)

 

  1. Exprimarea unor idei, sentimente şi experienţe prin intermediul muzicii şi mişcării, individual sau îngrup

 

Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare

– exersarea mişcării spontane pe cântec – Exemplu: „Fluturaş, fluturaş” (din folclorul copiilor ), însoţit de imitarea zborului; „Huţa, huţa” (din folclorul copiilor), cu balansul braţelor, „Căldăruşă plină”, „Umblă ursul”,

„Ariciul” (din folclorul copiilor)

– desenarea unor imagini sugerate de textele cântecelor

– audierea unor creaţii muzicale care declanşează mişcarea liberă, spontană – Exemplu: J.Haydn – Simfonia „Ceasornicul” Partea a II-a (fragment incipient), Partea a IV-a (fragment)

– organizarea unor jocuri inspirate de muzica audiată – Exemple de audiţii: W.A.Mozart –„Mica serenadă”, Partea I; George Enescu – „Impresii din copilărie” (fragment)

 

3.2. Executarea unui dans cu mişcare repetată, pe un cântec simplu, din folclorul copiilor

jocuri pe cântece cu caracter de dans, prin asocierea cu o mişcare simplă (paşi, ridicări pe vârfuri etc.)

3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare, în funcţie de conţinutul şi caracterul muzicii

– jocuri inspirate de cântece: joc liber „Barza şi broaştele”, inspirat de personajele

cântecului „Brotăceii şi broscoiul” de L.Comes, joc inspirat de scenariul acţiunii desprinse din cântece

– desenarea unor imagini sugerate de textul diferitelor strofe ale unui cântec (de exemplu, cântecul Iepuraşul Ţup, de Gh. Ciorănescu)

– jocul perechilor – joc cu personaje care se mişcă în perechi pe muzica audiată (exemplu: J.Strauss – „Marşul persan”)

– mişcare liberă pe muzică de facturi diferite (de exemplu: W.A.Mozart – „Flautul

fermecat” (uvertura), „Rondo à la Turc”)

 

3.2. Executarea unui dans cu mişcare repetată, pe un cântec simplu sau pe audiţie

– dans cu paşi egali pe cântec

– dans liber pe muzică populară din zonă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.3. Confecţionarea de jucării muzicale din

3.1. Manifestarea adecvată pe muzică, sugerată de anumite elemente de limbaj muzical

– organizarea unui joc de mişcare, utilizând onomatopeele din cântecele învăţate, sugestive pentru anumite elemente de limbaj muzical (intensitate, durată, înălţime)

– stabilirea unor mişcări speciale pentru

fiecare cântec; recunoaşterea cântecelor după mişcarea caracteristică

– marşul – pas egal pe muzică

– joc pe audiţie: mişcarea diferenţiată, la alegerea copiilor, funcţie de nunanţă sau tempo

– desenarea unui personaj din cântec Exemplu: cântecul „Leneşul”, de

Al.Hrisanide, cântecul „Azi Grivei e mânios”, de L.Comes

 

3.2. Executarea unui dans / joc pe muzică, iniţiat şi organizat în colectiv

– desfăşurarea unui dans popular liber pe cântecul „Hora” (din folclorul copiilor), valorificând elementele de mişcare deja asimilate

– dans popular pe un cântec de joc din zonă

– dans liber, cu obiect portabil

– joc pe audiţie: sincronizarea mişcărilor în perechi, pe o muzică audiată

– desfăşurarea unui joc cu personaje pe muzica audiată sau pe cântec


Clasa pregătitoareClasa IClasa a II-a

3.3. Descoperirea şi selectarea unor sonorităţi din mediul înconjurător, pentru acompanierea cântecelor

– acompanierea liberă a cântecelor, cu sonorităţi emise de obiecte din clasă (creioane, beţişoare, masă, podea,dulap etc.)

 

 

 

 

3.4. Improvizarea a unei combinaţii ritmice asemănătoare celor din folclorul copiilor şi asocierea acesteia cu mişcări adecvate

– crearea spontană a unor combinaţii ritmice de silabe onomatopeice, însoţite de mişcare

– asocierea unor mişcări ritmice sau sunete în relaţie cu poveşti, poezii, cântece

– discuţii despre propriile creaţii, analiza şi aprecierea lor

materiale şi obiecte refolosibile

– utilizarea unor mariale şi obiecte refolosibile pentru confecţionarea unor jucării muzicale simple (cutii/sticle cu pietricele, nisip sau nasturi; linguri de lemn decorate de copii etc.)

– acompanierea cântecelor cu jucării muzicale de tipul: linguri de lemn decorate în prealabil de către copii, pahare de sticlă şi plastic cu diferite tipuri de boabe, cutii din lemn/ plastic/ metal cu boabe/ pietricele

3.4. Crearea unor linii melodice simple sau a unor combinaţii ritmice şi asocierea acestora cu mişcări adecvate

– crearea spontană a unei linii melodice simple sau a unor combinaţii ritmice de silabe onomatopeice, însoţite de mişcare

– gruparea unor mişcări sau sunete astfel încât să genereze un dans liber pe linii melodice proprii, simple

– asocierea unor mişcări ritmice sau sunete în relaţie cu poveşti, poezii, cântece

– discuţii despre propriile creaţii, analiza şi aprecierea lor

3.3. Confecţionarea de jucării muzicale din materiale naturale

– utilizarea unor mariale naturale pentru confecţionarea de jucării muzicale simple (exemplu: şiragul de nuci, castanieta)

– alegerea cântecelor potrivite pentru acompaniamentul cu aceste jucării

– acompanierea cântecelor cu jucăriile muzicale confecţionate de copii

 

 

3.4. Crearea unor linii melodice simple şi a unor combinaţii ritmice, asociate cu mişcări adecvate

– selectarea şi organizarea unor sunete pentru crearea unei idei muzicale proprii;

– gruparea unor mişcări sau sunete astfel încât să genereze un dans liber pe linii melodice proprii, simple

– discuţii despre propriile creaţii, analiza şi aprecierea lor


CONŢINUTURI

 

DomeniiCPCLASA ICLASA a II-a
Cântare vocalăCântarea vocală în grup şi individual Poziţia, emisia naturală, tonul, semnalul de început, dicţia, sincronizareaCântarea vocală în grup şi individual Poziţia, emisia naturală, tonul, semnalul de început, dicţia, sincronizarea

Cântarea vocală în colectiv, în grupuri mici şi individual

Poziţia, emisia naturală, tonul, semnalul de

început, dicţia, sincronizarea

Cântare

instrumentală

Percuţia corporală (bătăi din palme, cu degetul pe bancă etc.)

Jucării muzicale improvizate

Mânuirea jucăriilor muzicale (tobe, lemne) Cântarea cu acompaniament Acompaniament instrumental realizat de cadrul didactic

Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii

Percuţia corporală (bătăi din palme, cu degetul în bancă, cu palmele pe genunchi) Jucării muzicale din materiale şi obiecte refolosibile

Cântarea cu acompaniament Acompaniament instrumental realizat de cadrul didactic

Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii (trianglu, maracas, clopoţel, tamburină)

Percuţia corporală diversă

 

Jucării muzicale din materiale naturale Orchestra de jucării

Cântarea cu acompaniament Acompaniament instrumental realizat de cadrul didactic

Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii

Elemente de limbaj muzical

Timbrul

Sunete din mediul înconjurător Sunete vocale (vorbite sau cântate) Sunete muzicale instrumentale

 

Ritmul

Sunete lungi/scurte

 

 

Melodia

Genuri muzicale: folclorul copiilor; colinde

 

 

 

Interpretarea

Nuanţe – Tare/ încet/ mediu Cântec vesel/trist

Timbrul

Sunete din mediul înconjurător Sunete muzicale vocale Sunete muzicale instrumentale

 

Ritmul

Sunete lungi/scurte Tempo-ul în audiţii?

Improvizaţia spontană colectivă

 

Melodia

Sunete înalte/joase

Genuri muzicale: folclorul copiilor; colinde

 

 

Interpretarea

Nuanţe – Tare,încet,mediu Cântec vesel/ trist

Procedee armonico-polifonice (solist-cor, grupe alternative)

Timbrul

Sunete din mediul înconjurător Sunete muzicale vocale Sunete muzicale instrumentale (toba, pianul, vioara)

Ritmul

Sunet lung/scurt

Marcarea structurilor ritmice Audiţia interioară

Improvizaţia ritmică spontană

Melodia

Sunete înalte/joase Mersul melodiei

Legătura dintre text şi melodie (strofa şi refrenul)

Genuri muzicale: folclorul copiilor; colinde

Interpretarea

Nuanţe – Tare,încet,mediu Cântec vesel/ trist

Procedee armonico-polifonice (solist-cor, lanţ, dialog, grupe alternative)


Mişcare pe muzică

Mişcări libere pe muzică

Mişcări sugerate de textul cântecului

Mişcări libere

Mişcări sugerate de text Mişcări sugerate de ritm Dansul

Dirijatul intuitiv

Mişcări sugerate de text Pasul cadenţat/ Marşul Mişcări sugerate de ritm

Dansul


Sugestii pentru repertoriul de cântece şi pentru audiţii


 CPCLASA ICLASA a II-a
Repertoriu de cântece

Moş Cioc-Boc – Liviu Comes Soldaţii – G.Breazul, N.Sacsu Degeţelele – D.D.Stancu Trenuleţul – D.Voiculescu

Cu ciocan şi cleştişor – Harry Brauner

Voinicii – N.Ionescu

Moara – C.Mereş

Cântece din folclorul copiilor

Numărători Huţa, huţa Melc, melc Mama

Căldăruşă plină Fluturaş, fluturaş La moară Fluture roşu Umblă ursul Ariciul

Trompeta Ninge, ninge Baba Oarba

Codobelcul – L.Comes Ciocănele, ciocănele – L.Comes Voiniceii – A.Ivăşcanu

Brotăceii şi broscoiul – L.Comes Iepuraşul Ţup – Gh.Ciorănescu Cinci voinici – L.Comes

Piticii şi ariciul – G.Cucu

Noi acum suntem şcolari – A.Ivăşcanu

Răţoiul – D.D.Stancu

Cântec de primăvară – L.Comes

Toamna – N.Buicliu Joc – popular Trenul – C.Mereş

Fluturaş – C.Romaşcanu Săniuţa – L.Comes Moara – C. Mareş

Şade raţa – Al. Paşcanu

Melodia – Mozart

Cântece din folclorul copiilor

Numărători Împreună să jucăm

Martie, mărţişor Furnicile

Cărticica mea *** Sprinteoara – L.Comes În poiană ***

Joc în cerc – A. Ivăşcanu Fluture de nea – Costică Andrei Leneşul – Al.Hrisanide

Azi Grivei e mânios – L.Comes Avionul – D.Voiculescu Floarea mea ***

Ghicitori – A.Ivăşcanu

Vulpea şi gâştele – A.M.Ionescu

Păsărelele – T.Popovici

Zidarii – L.Comes

Iarna veselă – Gr.Teodosiu

Tot ce e pe lume – D.D.Stancu Mişcă vântul frunzele – D.Cuclin Albiniţa mea – după Delcasso Copilul călăreţ – T.Popovici Ploaia – C.Mereş

Cucule, pasăre sură – I.D.Chirescu

Coroana – Gr.Teodosiu Cântece din folclorul copiilor Hora

Audiţii

Jocuri populare din zonă

A. Vivaldi: Anotimpurile

Leopold Mozart: Simfonia jucăriilor

W. A. Mozart: Mica serenadă

Cântece şi jocuri populare din zonă Cântece pentru copii

George Enescu: Rapsodia I

W.A.Mozart: Mica serenadă – Allegro, Flautul

Cântece şi jocuri populare din zonă Ion Chirescu: Mama

D.D.Stancu: Ciobănaşul

G.Enescu: Impresii din copilărie


 

J. Haydn: Simfonia “Ceasornicul”

R. Schumann: Scene pentru copii (pian)

F. Mendelssohn – Bartholdy: Uvertura la Visul unei nopţi de vară

G. Enescu: Suita Impresii din copilărie

fermecat – Uvertura, Rondo à la Turc P.I.Ceaikovski: Lacul lebedelor – Vals, Scenă R.Korsakov: Zborul cărăbuşului

J.Strauss: Marşul persan

W.A.Mozart: Contradans, Mica serenadă – Rondo

L.van Beethoven: Concertul pentru vioară în Re major – Rondo

R.Schumann: Cavalerul căluţului de lemn

J.Strauss: Radetzky Marsch A.Dvoŕak: Dans slovac, nr.8 A.Vivaldi: Anotimpurile – Primăvara

 

SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul acestei discipline integrate.

Copilul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa armonioasă la această etapă de vârstă şi pentru a face faţă cu succes cerinţelor şcolare. Cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între discipline, creând contexte semnificative de învăţare pentru viaţa reală.

Programa şcolară se adresează profesorilor. Proiectarea demersului didactic începe cu lectura personalizată a programei şcolare, lectură realizată pe orizontală, în succesiunea următoare: competenţe generale, competenţe specifice, activităţi de învăţare, conţinuturi. Demersul permite să se răspundă succesiv la următoarele întrebări:

  • În ce scop voi face? (identificareacompetenţelor)
  • Cum voi face? (determinarea activităţilor deînvăţare)
  • Ce conţinuturi voi folosi? (selectareaconţinuturilor)
  • Cu ce voi face? (analizaresurselor)
  • Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor deevaluare)

Strategii didactice

Această etapă de şcolaritate reprezintă un moment important pentru stimularea flexibilităţii gândirii, precum şi a creativităţii elevului. În acest sens, cadrul didactic va insista pe  trezirea interesului copilului pentru această disciplină şi pe dezvoltarea încrederii în sine. Astfel, jocul didactic va predomina, asigurând contextul pentru participarea activă, individuală şi în grup, care să permită exprimarea liberă a propriilor idei şi sentimente. De asemenea, accentul se va pune pe spontaneitatea şi creativitatea ideilor/ mesajelor / manifestărilor copilului.

Cântarea vocală, cântarea instrumentală (cu jucării muzicale) şi audiţia muzicală sunt mijloacele esenţiale de realizare a educaţiei muzicale, fiecare dintre acestea fiind însoţită de mişcare.

Mişcarea pe muzică, la această vârstă, înseamnă:

  • bătăi din palme, pe genunchi, pe piept;
  • paşi egali, pe loc sau îndeplasare;
  • paşi simpli dedans;
  • ridicare ritmică pevârfuri;
  • mişcări ale braţelor, aletrunchiului;
  • mişcări sugerate de textul cântecului (acţiuni,personaje);
  • mânuirea jucăriilormuzicale;
  • dirijat intuitiv.

Cântecul ocupă locul cel mai important în educaţia muzicală a copiilor, cu condiţia ca ambitusul, linia melodică, structura ritmică, conţinutul de idei şi îmbinarea textului cu melodia să respecte capacitatea vocală şi particularităţile de vârstă ale copiilor.

Propunerea programei de realizare a educaţiei muzicale prin joc înseamnă asocierea mişcării, ca mijloc interpretativ specific copiilor, atât cu cântecul, cât şi cu audiţia. Această modalitate de lucru dă copilului bucuria unor manifestări spontane şi originale pe muzică, acte menite să-i trezească în final interesul şi atracţia pentru muzică, încrederea în capacitatea sa de a opera cu muzica. O altă cerinţă desprinsă din programă este aceea a utilizării în forme variate a jucăriilor muzicale, ceea ce reprezintă o contribuţie la firescul, exuberanţa, creativitatea şi spontaneitatea copiilor în manifestarea lor muzicală.

Însuşirea intuitivă a cântecului reprezintă o preluare prin imitaţie ca un tot unitar (text-melodie) a acestuia, respectând traseul de la colectiv spre individual şi înapoi la colectiv, asigurând mereu percepţia întregului. În reluările repetate ale cântecului (în vederea însuşirii lui) este bine să se aducă mereu procedee noi, atractive pentru copii, care să transforme acest proces mecanic într-unul viu şi eficient.

Competenţele prevăzute de programă conduc demersul didactic de la receptare spre redare şi apoi spre dezvoltarea creativităţii, atât în ceea ce priveşte repertoriul de cântece, cât şi elementele de limbaj muzical. Modalităţile de lucru propuse sunt menite să dezvolte abilităţile creative ale copiilor, abilităţi care să poată fi transferate într-o varietate de contexte educative.

 

Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării şi învăţării. Se recomandă cu prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învăţare. În acest context, sunt adecvate metode precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, urmărind progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor şi să stimuleze în acelaşi timp dezvoltarea de valori şi atitudini, în contexte fireşti, sincretice, adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la standarde generale şi nu la nivelul clasei. De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare, pentru o mai bună adecvare la particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor.

Procesul de evaluare va pune accent pe recunoaşterea experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite de către copii în contexte nonformale sau informale. Evoluţia copilului va fi înregistrată, comunicată şi discutată cu părinţii. În întreaga activitate de învăţare şi evaluare va fi urmărit, încurajat şi valorizat progresul fiecărui copil.

Scroll to Top
Copy link