Ridichea cea uriașă. Adaptare în versuri după cunoscuta poveste

RIDICHEA cea uriaşă

Adaptare în versuri după cunoscuta poveste

Într-o zi de primavară , dimineaţa-n zori de zi
Mos Axinte într-o doară, de arat se pregăti .
Cumpară o pilă nouă şi plugul îl potrivi ,
Cu secară si cu rouă iapa sură o hrăni .

Puse ouă în desagă şi vreo două cepe mari
Cu un vinişor de fragă care gâdilă la nări.
Puse şi o pâine caldă, abia scoasă din cuptor
Apoi fluieră pe câine şi-o porniră spre ogor .

Soarele doar răsărise scânteind de peste zări
Iar Axinte îi surâse de pe glie printre nori .
Şi pe când mâna agale iapa sură pe drumeag
Iată că-i ieşi în cale un ţăran sarac, pribeag .

“Vere, bună dimineaţa“ , zise omul venetic
“ Vezi ca e cam deasă ceaţa, hai, opreşte-te un pic,
Că ai timp o zi întreagă să tot ari şi să sădeşti
Să bei vinul cel de fragă iar iapa să o hranesti .

5.Mos Axinte om de treabă şi cu milă de om bun
Scormoni puţin prin tolbă după pipa cu tutun
Taie painea-apoi în doua şi-o împărţi cu-acel străin
Îi dădu şi două ouă, jumătate din tain .

“Eu iţi mulţumesc din suflet şi aş vrea să-ţi răsplătesc ,
Să-ţi trimit în dar un sipet sau alt dar regesc ,
Însă am să-ţi dau o boabă numai bună de sădit
Pregăteşte-ţi ajutoare la sorocul cuvenit “

Şi apoi plecă străinul după cele ce a spus
Şi sfârşi mâncând puţinul ce-i trimise Cel de sus .
O porni si Moş Axinte , o porni in drumul lui
Cu iapa cea sura-n frunte si cu boaba-n tolba lui .

8.Când ajunse în câmpie şi apoi la lotul lui
Mos Axinte pune ceapă, varză, pătrunjel
Iar la margine mai puse patru napi şi-un hărbujel .
Dar deodată-şi aminti , când credea c-a terminat
C-ar mai trebui o zi, că un bob nu-i semănat .

Porni moşul înapoi, înspre glia lui mănoasă
Curios, cu boaba-n mână, ca să vadă ce-o sa iasă.
O-ngropă apoi în glie, în colţul cel mai ferit ,
Cu gândul că o sa vie,ca să vadă ce a ieşit .

Şi-ntr-o zi, să vezi minune!
Căci din bobul cu bănat,
Trei frunze mici si brune,
De jos s-au înalţat !
Fiindcă bobul cu pricina, sub ochii lui produse
Ridichea cea mai mare pe care o văzuse .

Cu fiecare ploaie, creştea şi se-ngrăşa
Şi cotropea pe glie, pământ de partea sa ,
Iar bietele legume, vecine de ogor
Creşteau ca vai de lume, de soare duceau dor .

Toamna veni la vreme, cu timpul de cules
Şi nici măcar o râmă nu avea loc pe şes
Numai ridichea noastră aproape cât o casă
Crescuse ca-n poveşti, grăsuţă şi frumoasă .

Se duse Moş Axinte la glia de legume
Ca sa culeagă linte si patru cepe brune .
Si cum mergea cu iapa, agale pe drumeag
Mai să îi cadă sapa! Minune pe meleag .

Pe când se apropiase de lotul de legume
Pe glie cât cuprinse vazu că prin minune
Ridichea ce crescuse un monstru cum se spune
Burtica-şi rotunjise cât soarele ce-apune .

Degeaba se frecase la ochi şi la ureche
Ridichea ce crescuse nu mai avea pereche .
Cu frunze uriaşe şi burta ei cea mare
Ogorul îl umbrise şi-o parte de cărare .

Se minuna Axinte însă apoi, cu grijă
Se intreba in minte de-i trebuie o birjă
Ridichea să o ducă acasă pe-nserate
Că nu poate în cârcă, să care, aşa o greutate .

„Dar oare cum voi scoate ridichea asta mare ?
Că iapa mea nu poate , şi pentru ea-i prea mare .”
Îşi zise Mos Axinte că baba lui cea bună
Frăsina , are minte şi-o şti ce să îi spună .

Veni Baba Frăsâna cu moşul la ogor
Lăsă fusul si lâna ca să-i dea un ajutor .
Şi trase Mos Axinte şi baba lui Frăsâna
Şi câinele Melinte si iapa lor, Bostana .

Cu toţii se-opintira şi trasera cu foc
Dar monstrul de legumă nu se mişca din loc .
Atunci se dumiriră că ca nu-i deloc uşor
Că trebuie adusă nepoata-n ajutor .

20.Veni Tinca nepoata la treaba sa ajute
La tarc inchise poarta si poarta de la curte
Si incepu sa traga de frunza cea mai groasa
Ridichea sa o smulga si să o duca acasa .

Desi s-au opintit icnind cu toti in cor
Ridichea n-au clintit cu toata forta lor .
Atuncea se gandira ca nu au alta cale
Si-n ajutor chemara vecinul lor Manole .

Veni atunci Manole care cam adormise
Ca culegea fasole si se cam obosise .
Si se mira si dansul de monstrul de leguma
Insa isi zise omul ca nu-i deloc de gluma .

Trasera cu putere de frunze impreuna
Dar a ridichii vrere nici vorba s-o rapuna .
Cei cinci se opintira icnind si transpirand
Dar doar se obosira tragand si impingand .

Atunci chema Manole si pe nevasta lui
Si apoi si pe Vasile care-i cumnatul lui
Cu totii se opintira cu forte intarite ,
Ridichea n-o miscara nici cat un bob de linte .

Dupa asa sfortare fara pic de folos
Stateau privind in zare si pe carare-n jos .
Si cum priveau vazura o grupa de copii
Cantand veseli din gura pe drumul dintre vii .

Doamna „Ileana Grasa” care-i invatatoare
Isi scoase si ea clasa la o mica plimbare
Ca vrea sa ii invete cum cresc struguri in vie
Si ca aracii-s bete infipte-n rand pe glie .

Cand se apropiara de lotul cu pricina
Cu totii se mirara de monstru , bata-l vina .
Apoi luara aminte ca toti cei 8 deodata
Ridichea lui Axinte nu au reusit s-o scoata .

Atunci invatatoarea trimise un baiat
Sa duca in sat vestea a ce s-a intamplat
Sa roage ca sa vina cine poate si-o vrea
Si astfel impreuna ridichea vor scotea .

Chemara toti copiii de la scoala din sat
Si cu invatatorii , ca-i bine de invatat ,
Ca-s mici dar au putere cu totii impreuna
Numai sa aiba vrere si sa dea mana in mana .

Atuncea directoarea din scoala comunala
O apuca mirarea ca nu-s copii in scoala
Si prinse a-i cauta prin sat si pe campie
Si ii vazu deodata departe pe o glie .

Se duse directoarea si ea ca sa ajute
Si administratoarea porni spre glie iute .
In drum striga postasul cu tolba in spinare
Care chema brutarul ala cu burta mare .

Asa o harmalaie de mult nu s-a starnit .
Parca-i o valvataie in satul linistit .
De atata galagie si de atata strigat
Isi spuse politistul : „Ceva s-a intamplat”

Isi puse uniforma si o porni pe data
Si o lua pe urma lasata-n drum de gloata .
Dar calea catre glie era putin in panta
Pe langa primarie apoi o curba boanta .

Pe cand trecea multimea pe langa geamul lui
Primarul Nicu Crimea tocmai batea un cui ,
Ca sa-si agate haina cea noua ce-o primise
Si-o mangaia cu mana ca se chivernisise .

Vazand insa tot satul ca a pornit spre glie
Porni si el primarul , de fata ca sa fie .
Ca doar el reprezinta chiar Autoritatea
Cu ochelari si burta , si toata vanitatea .

Acuma chiar tot satul era langa ridiche
Si se cazneau cu monstrul cel fara de pereche .
Cu forte inzecite , cu funii si cu sape ,
Cu mainile zdrelite , nu-l mai lasau sa scape .

Incet , incet leguma se apleca pe-o parte .
„Acu se-ngroasa gluma” , isi zise Mos Axinte
„Ca vad ca e mai mare decit casuta mea ,
Si chiar nici pomenire sa o putem manca” .

Dupa ce se-aplecase ridichea cu pricina
Burtoiu-si aratase , apoi si radacina .
Inca o opintire si au scos-o din glie
Apoi fara oprire au tras-o in campie .

Si tot tragand cu funii si inpingand cu spor
O dusera cu totii la baba in pridvor .
In curte se aduse o masa de lemn tare
Iar Mos Axinte scoase conforca aia mare .

Aduse fiecare prin casa ce avea
De pregatit mancare si vinisor sa bea .
Pe data lumea toata se puse pe taiat
Ca era infometata de atata carat .

Taiara bucatele ridichea aia mare
Dadura pe rindele si adaugara sare
Cazanul de conforca il pusera pe foc
Iar miresmele parca ii indemna la joc .

Ca pana fierbe ciorba de foame sa mai uite
Pe data fara vorba pornira o hora iute .
Canta Gheorghe scripcaru din scripca lui pestrita
Iar Vera Ciubotaru porni o „Perinita” .

Pe data toti baietii si fetele din sat
Parintii si Barbatii , flacaii de insurat ,
Cu totii bateau pasul si se invarteau cu foc
Iar Ghita tobosarul batea in poloboc .

Asa precum la treaba tot satul se avantase
Tot omul fara vorba si in hora intrase .
De joc si veselie ei toti s-au molipsit
Si intreaga parohie s-a pus pe chiuit .

Si cand se saturara de joc si de strigat
La masa se asezara ca-i vremea de mancat .
O paine mare calda le aduse brutarul .
Iar napi si conopida era in jur cu carul .

Din ciorba de ridiche in strachine mancara
„Ce gust fara pereche !” ei toti se minunara .
La urma nu ramase nici cat un dram de ciorba
Si Mos Axinte-l sterse cu paine , fara o vorba .

Deja se inserase si oamenii truditi
Se dusera spre case agale multumiti .
Dar nimeni n-o sa uite si-n veci vor povesti
La cine vrea s-asculte minunea ce-o vor sti .

Iar cine se-ndoieste de cele intamplate
Sa creada ce pofteste ‚ dar satul Ridicheoaie
Numai ridiche creste . Iar toamna toti se uita
Daca nu se iveste vreo planta cucuiata .

Simionescu Marinela

Simionescu Marinela

Profesor învățământ primar la Școala Gimnazială Constantin Gheorghe Marinescu Galați.

Scroll to Top
Copy link