Poezie ,,Ghiță”

Vine-n fugă o căpriță:
Hei, nu l-ați văzut pe Ghiță?
Îl caută mama lui
Și el… nu-i!

Nu mai trece prea mult timp,
Vine oaia behăind:
Ghiță a plecat de-acasă,
Mama lui e furioasă!

Sare-n brad o veveriță:
A-ncurcat-o domnul Ghiță!
Doamna vacă spune-n șoaptă:
Ghiță, Ghiță, ce te-așteaptă!

O găină și un pui
Chiar plângeau de mila lui!
Și motanul Viorel
Avea batista la el.

Ghiță este un purcel,
Care n-ascultă defel
Toată lumea-i știe firea
Și de-aici, compătimirea!

Mama i-a spus, dimineață,
Chiar când îl spăla pe față:
Ghiță, stai cuminte-aici,
Și ai grijă de cei mici!

A promis și s-a jurat,
Până mama a plecat!
Iar apoi, nerăbdător,
A pornit-o spre izvor.

S-a întors, spre înserat,
Plin de noroi până-n cap,
Râtul roșu de la mure…
(Semn c-a fost și prin pădure).

Spune, unde ai umblat?
Am adormit lângă gard!
Dar, când luminează luna…
E pe fața lui minciuna!