Povestea ,,Fântâna dorințelor”

     A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit o prințesă pe nume, Eliana. Ea mai avea o soră pe nume Ember și un frate, Nicolas. Eliana era una dintre puținele prințese foarte frumoase, încât la soare te puteai uita dar la dânsa ba. Avea un păr lung, blond ca raza soarelui, niște ochi albaștri ca lacrima, o rochie violet, lungă până în pământ și plină de o mulțime de pietre prețioase iar pe cap purta o coroană numai din diamante și avea niște încălțări deosebit de frumoase.
     Locuia alături de familia sa într-un palat ca de cleștar, care avea 1000 de camere. Această prințesă era atât de gingașă, de firavă și de bună, încât niciun prinț nu cuteza s-o rănească cu vreun cuvânt.
Toate animalele o îndrăgeau nespus pe micuța prințesă, fetița avea o pisicuță pe care o chema Zglobici, era una dintre cele mai bune prietene ale sale, pe lângă pisicuță mai avea și o pasăre pe care o chema Alințel.
Micuța Eliana era înconjurată de multă iubire, atât a părinților cât și a fraților.
     Tatăl Elianei o ajuta să se antreneze pentru un concurs regal, care va avea loc la castel. Acolo vor fi prezenți atât regele și regina cât și tot personalul regal și tot satul. Pe lângă Eliana vor mai participa și alți prinți și prințese din alte regate.
Tot în acea zi surioara mai mare a Elianei l-a rugat pe tatăl său să o ajute la organizarea unei petreceri cu ceai care va avea loc după concursul cu obstacole.
     Prințesa Ember era o prințesă cu stil, cu bun gust, rafinată, dar cu un suflet nobil. Aparent, la prima vedere părea să fie o prințesă arțăgoasă, dar după ce ajungeai să o cunoști îți dădeai seama de contrariu. Ember era obișnuită să fie în centrul atenției și ca toată lumea să ia în considerare ce spune ea, pe scurt , era o fetiță foarte alintată, pe când Eliana era o fată simplă pentru care nu conta dacă prietenii sunt de origine nobilă sau nu.
Cum spuneam, prințesa Ember a venit să-i ceară tatălui său să o ajute la petrecerea cu ceai, tatăl i-a spus că o va ajuta mai târziu, deoarece acum o pregătește pe Eliana pentru concursul cu obstacole. Prințesa s-a dus și a venit mai târziu, dar tatăl ei încă nu o terminase de pregătit pe Eliana pentru concurs.
Atunci Ember s-a înfuriat și s-a dus în camera ei, de unde nu a mai ieșit timp de câteva ore bune. După ce i-a mai trecut supărarea a luat un coș și s-a dus să se plimbe prin grădina regală.
     A mers și tot a mers până când a dat peste o poartă veche, foarte veche. Fata a intrat și acolo a găsit o fântână acoperită cu frunze și spini.
Prințesa a descoperit-o după care fântâna i-a vorbit. La început Ember s-a speriat de ea, dar după aceea au vorbit și fântâna i-a spus că ea nu este o fântână obișnuită, ci una a dorințelor, prințesa a fost foarte fericită la auzul vorbelor fântânii. După ce i-a mulțumit, fântâna i-a zis că-i va îndeplini oricare trei dorințe.
     Prima dorință a lui Ember a fost de a avea o coroană nouă plină de cristale, a doua a fost să aibă o rochie nouă iar a treia să o transforme pe Eliana într-o pisică, deoarece tatăl său petrecea mai mult timp cu Eliana decât cu ea. Zis și făcut, fântâna i-a îndeplinit cele trei dorințe.
Eliana încă nu își terminase antrenamentul cu tatăl său, pe când sărea peste un obstacol, s-a transformat într- o pisică. Tatăl său s-a speriat că Eliana a dispărut pur și simplu iar în locul ei a apărut o pisică. Fiindcă tatăl său era alergic la pisici, strănuta întruna.
     La un moment dat a apărut și Ember, mărturisindu-i tatălui său prostioara pe care tocmai a comis-o. Ember i-a spus tatălui că regretă foarte tare că a transformat-o pe Eliana în pisică și că ar transforma-o la loc dar nu mai are dorințe.
     Tatăl său a rămas puțin surprins când Ember a spus cuvântul ,,dorințe”, a întrebat-o de unde sunt aceste dorințe iar fata i-a răspuns că sunt de la o fântână veche pe care a găsit-o într-o grădină separată de cea regală.
Ember împreună cu tatăl său au mers acolo și tatăl lui Ember și-a pus o dorință ca fata lui mai mică Elena să redevină om. Fântâna i-a îndeplinit această dorință după care fântâna i-a spus că i-a mai rămas o dorință. Fata i-a spus fântânii că ar trebui să-i mai îndeplinească încă două iar fântâna i-a răspuns că nu două ci una, deoarece una și-a mai pus-o atunci când era doar un puști.
     Regele i-a poruncit fântânii ca de acum înainte să nu mai îndeplinească dorințe. Fântâna i-a promis regelui că niciodată cât va mai trăi nu va mai îndeplini dorințe.

Poveste scrisă de către eleva Rusu Georgiana, clasa a-Va, Şcoala Gimnazială Valea Moldovei