Ştiaţi că… noi creştem în înălţime cu aproximativ 1,5 cm peste noapte? Asta se întâmplă deoarece când dormim se măreşte distanţa dintre vertebre (gravitaţia nemaiacţionând în axul coloanei vertebrale). Dimineaţa când ne trezim, din cauza gravitaţiei, vertebrele se tasează iar în scurt timp coloana vertebrală se va micşora din nou. Astronauţii, atunci când sunt în spaţiul cosmic, cresc în înălţime cu chiar mai bine de 3 cm, dar la câteva ore după ce se întorc pe Pământ revin la înălţimea normală.
Ştiaţi că… dacă se va topi toată gheaţa de la Polul Nord nivelul apei oceanelor nu va creşte? De ce? Deoarece această gheaţă pluteşte pe apă, iar prin topire, moleculele de apă din gheaţă vor ocupa acelaşi spaţiu al lichidului dezlocuit iniţial de gheaţă. Bineînţeles, trebuie să fim atenţi la definirea regiunii Polului Nord. Dacă includem gheaţa de pe unele insule, atunci această gheaţă va aduce alte molecule de apă celei din oceane şi uşor va creşte şi nivelul mării. Invers, majoritatea din gheaţa de la Polul Sud se găseşte pe pământ, iar topirea ei ar ridica semnificativ nivelul mării.
Ştiaţi că… vulcanii produc o mare cantitate de materii prime utile sau extrem de căutate? Un exemplu ar fi piatra ponce, care este spumă de lavă. De asemenea, formaţiunile vulcanice sunt uneori sediul reacţiilor care concentrează metalele prezente în manta (aramă, argint, mercur). Iar vulcanii erodaţi din lanţul cascadelor, în vestul Statelor Unite, se află la originea celebrei „Goane după aur”. Mişcările vulcanice permit, de asemenea, aducerea la suprafaţă a diamantelor formate la presiune ridicată şi la o adâncime de aproape 3000 km.
Vulcanii se formează mai ales la marginea plăcilor tectonice. Când plăcile se îndreaptă una spre alta, una dintre ele trece pe sub cealaltă, ridicând-o. Placa de dedesubt se înfierbântă şi se fluidifică, formând magma care, fiind mai uşoară şi mai fierbinte, are tendinţa să urce către suprafaţă, profitând de zonele fragile ale scoarţei terestre.
Ştiaţi că… meteoriţii (stelele căzătoare) sunt resturi care provin din comete? Cometele sunt nişte corpuri care orbitează în jurul Soarelui pe nişte orbite foarte alungite şi de mari dimensiuni. Când, pe orbitele lor, se găsesc la marginea sistemului solar, cometele sunt nişte bulgări de gheaţă. Când se apropie de Soare, o cometă începe să se topească pierzând materie (şi astfel se explică şi coada ei, pe care o putem vedea cu ochiul liber) dar şi bucăţi mai mari de rocă.
Aceste fragmente de rocă din comete vor reprezenta meteoriţii, care vor gravita o perioadă în jurul Soarelui. Când Pământul se intersectează cu aceste resturi, se observă ploile de meteoriţi. Când meteoriţii intră în atmosferă, încep să ardă, iar puţini dintre aceştia vor reuşi sa ajungă pe Pământ. Unii, mai mari, pot forma chiar cratere.
Ştiaţi că… pe întreg Pământul se înregistrează aproximativ 120 de fulgere pe secundă? Dar cum se formează un fulger? Când o masă de aer cald întâlneşte o masă de aer rece, apa va condensa şi va trece din stare gazoasă în stare lichidă, formându-se norii. Apoi picăturile de la bază, mai calde şi mai uşoare, vor urca la altitudini mai mari.
Pe măsură ce urcă, temperatura scade iar picăturile de apă pot îngheţa şi devin şi mai grele. Fiind mai grele, vor cădea înapoi iar frecarea dintre picăturile de gheaţă aflate în cădere şi cele care se află în urcare va produce electricitate. Când diferenţa de potenţial faţă de sol e prea mare, se produce fulgerul.
Cucuiet Mariana
Profesor învățământ preșcolar la Grădinița cu Program Normal Chintelnic
Distribuie pe: