Poveste terapeutică-Trenulețul prieteniei

       În pădure, zăpada începea să se topească, Soarele îşi arăta din ce în ce mai mult chipul zâmbitor, iar din pământ îşi scoteau căpşoarele, unul după altul, ghioceii şi brânduşele. Venise Primăvara şi, o dată cu ea, toţi locuitorii pădurii se pregăteau de Sărbătoarea Primăverii din Poiana Ștrumfilor veseli.
     S-a dus vestea prin pădure că, în acest an, cel care va ajunge primul la locul unde se va desfăşura Sărbătoarea Primăverii, va avea onoarea de a deschide această sărbătoare şi de a primi titlul de Vestitorul Primăverii.
    Cei şase prieteni : Furny Furnicuţa, Uţa Broscuţa, Şory Şoricelul, Riciu Ariciul, Raş Iepuraşul şi Ursy Ursuleţul hotărâră să meargă împreună la Sărbătoare. Şi pentru că locul serbării se afla departe de căsuţele lor, la marginea pădurii, au hotărât să-i ducă Raş Iepuraş cu minitrenuleţul lui.
    În noaptea dinaintea Sărbătorii, în timp ce prietenii lui dormeau, Raş Iepuraş nu putea să adoarmă nicicum. Se tot gândea că nu va avea ocazia să ajungă primul la Sărbătoare şi, astfel va rata ocazia de a deveni Vestitorul Primăverii. După multe frământări, hotărî să pornească la drum fără prietenii săi. Se urcă în trenuleţul său şi porni la drum. Cum afară era încă întuneric, la un moment dat, intră într-o groapă pe care nu o observase la timp şi trenuleţul său se împotmoli. Încercă el din toate puterile să urnească trenulețul din loc, dar nu reuşi. Abia atunci îşi dădu seama cât fusese de egoist şi ce greşeală mare făcuse. Dar… era prea târziu!
    Încet, încet se făcu dimineaţă, iar cei 5 prieteni se întâlniră la locul stabilit pentru a porni la drum, însă Raş Iepuraş nu apăru. Prietenii săi începură să-şi facă griji, şi, ca urmare, porniră spre căsuţa lui. O dată ajunşi acolo, au văzut că Raş Iepuraş nu era acasă şi că lipsea şi trenuleţul lui. Tocmai atunci trecu pe acolo în zbor Rândunica:
   -Dragă Rândunică, nu l-ai văzut cumva prin zborul tău pe Raş Iepuraş?
   -Bună dimineaţa, dragii mei! L-am văzut pe prietenul vostru, dar e cam departe de aici şi are nevoie de ajutor! Trenuleţul lui s-a împotmolit într-o groapă!
   -Vai, săracul de el, zise Furny Furnicuţa. Te rugăm, dragă Rândunică să ne duci la Raş Iepuraş pentru că e prietenul nostru şi vrem să-l ajutăm!
   -Veniţi după mine! Am să vă conduc până la el!
Şi au pornit cei 5 prieteni prin pădure, după Rândunică. După câteva ore de mers au ajuns la prietenul lor.
   -Ce s-a întâmplat, Raş Iepuraş? întrebă Uţa Broscuţa.
   -Mi-e aşa ruşine de voi! M-am gândit doar la mine şi am vrut să ajung primul la Sărbătoarea Primăverii, răspunse Raş Iepuraş.
   -Nu te mai gândi la asta, spuse Ursy Ursuleţul. Hai să punem toţi umărul şi să încercăm să scoatem trenuleţul din groapă!
Cei 6 prieteni au înconjurat trenuleţul şi, prin efortul lor comun au reuşit să-l scoată din groapă, şi fericiţi, au pornit la drum. Când au ajuns în Poienița Ștrumfilor, toţi locuitorii pădurii petreceau şi se bucurau de venirea Primăverii.
    -Ce fericit sunt că am ajuns cu bine aici! zise Şory Şoricelul.
   -Da, e atât de frumos să vezi că toată pădurea e fericită şi toţi locuitorii ei se distrează de minune! zise Riciul Ariciul.
    -Dintre toţi cei de aici cred că eu sunt cel mai fericit, zise Raş Iepuraş. N-am primit titlul de Vestitorul Primăverii, dar, în schimb, ştiu că am cei mai buni prieteni din lume şi am învăţat că Prietenia e mai importantă decât orice trofeu din această lume. Şi am mai învăţat un lucru: adevăraţii prieteni sunt cei care te iartă şi atunci când greşeşti! Şi pentru că sunt foarte fericit, începând de azi trenuleţul meu se va numi Trenuleţul Prieteniei!