Se naște Alexandru Ioan Cuza, la Bârlad, Moldova ca fiul ispravnicului Ioan Cuza ( Ispravnic Dregătorie-se ocupa de ascultarea față de legi) și al Sultanei, membră a unei familii cu rădăcini fanariote.
Obține bacalaureatul la Sorbona cu calificative lăudabile.
Se căsătorește cu Elena Rosetti cu care nu a avut niciun copil. Însă aceasta i-a crescut cu dragoste și devotament 2 copii nelegitimi ai domnitorului.
Se înscrie la facultatea de medicina din Paris, însă renunță din cauza practicii de la morgă. Astfel se hotărăște să se înscrie la Drept.
Participa la Revoluția de la 1848 alături de tinerii moldoveni. Este arestat din ordinul domnitorului Mihail Sturdza, însă scapă și se refugiază în Transilvania.
A fost președinte al judecătoriei Covurlui, iar apoi pârcălab de Galați, funcție din care își dă demisia în semn de protest față de falsificarea alegerilor pentru Divanul ad-hoc.
Este ales domn al Moldovei pe 5 ianuarie, iar pe 24 ianuarie este ales domnitor ai al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel Mica Unire.
Timp de 2 ani de la alegerea sa ca domnitor al ambelor principate a încercat să obțină recunoșterea acestui fapt de către marile puteri.
Înființează Universitatea de la Iași și București, secularizează averile mănăstirești, adoptă Legea Instrucțiunii Publice și Codul Penal.
Abdica din cauza ,,monstruoasei coaliții” care erau de fapt liber-radicali ai conservatorii, din care se spune că făcea parte și Maria Obrenovici, amanta sa. Aceasta ar fi împiedicat uciderea sa la scurt timp după abdicare.
Pleacă în exil în Germania alături de soția sa Elena Cuza și cei doi copii nelegitimi.
Se stinge din viață domnitorul Alexandru Ioan Cuza din cauza bolilor de inimă. La scurt timp după acesta, amanta sa, Maria Obrenovici se sinucide.
