Metoda Diagrama-Venn Aplicație

GRUPA MICĂ
DOMENIUL ŞTIINŢĂ, CUNOŞTEREA MEDIULUI
METODĂ DE LUCRU: “DIAGRAMA VENN”
JOC DIDACTIC: “DĂ-I HĂINUŢELE FETIŢEI/ BĂIATULUI!”
Deoarece aplicăm această metodă la grupa mică, am ales o activitate realizată printr-un joc didactic. Metoda Diagramei Venn este eficientă în formarea capacităţilor copiilor de a compara două evenimente, procese, noţiuni, personalităţi, scopul acesteia fiind să evidenţieze asemănări, deosebiri şi elemente comune, a două concepte, personaje sau evenimente.
Copiii pot gândi, comunica şi completa diagrama, observând două cercuri (sugestiv numite „căsuţa băiatului şi a fetiţei”) în care se află obiecte cu însuşiri diferite (în cazul nostru hainele băiatului sau ale fetei). După plasarea lor pe diagramă, copiii enumeră obiectele şi le caracterizează la cerinţa educatoarei. Elementele comune, plasate în spaţiul unde cele două cercuri se intersectează (“dulapul cu hainele amândurora”), constituie obiectele comune temei jocului.

Etapele parcurse sunt următoarele:
♦ Descoperirea materialelor de lucru: „Oare ce avem noi aici?”
♦ Anunţarea temei jocului nostru :“Dă-i hăinuţele fetiţei/ băiatului”
♦ Comunicarea sarcinii de lucru: „Azi ne vom juca din nou cu fetiţa şi băiatul nostru, care aşteaptă ca voi să-i îmbrăcaţi!”
♦ Comunicarea regulilor de joc: fiecare copil va veni pe rând, când va fi chemat, dându-i o hăinuţă băiatului sau fetiţei; fiecare îşi va aştepta rândul, ascultând şi observând în linişte; vor identifica hainele specifice băiatului și fetiței și le vor plasa în cele două căsuțe, iar apoi, în căsuţa goală vom pune hainele pe care le poartă amândoi;
♦ Activitatea frontală propriu-zisă;
♦ Realizarea conexiunii inverse şi aprecierea copiilor.

Putem aplica parțial această metodă la grupa anterpreșcolară.
Copiii identifică hainele băiatului și ale fetiței și le plasează în cele două diagrame (căsuțe), fără a avea de identificat elementele comune și de a le plasa în spațiul dintre cele două cercuri care se intersectează.
Etapele parcurse sunt următoarele:
♦ Descoperirea materialelor de lucru: „Oare ce avem noi aici?”
♦ Anunţarea temei jocului nostru :“Dă-i hăinuţele fetiţei/ băiatului”
♦ Comunicarea sarcinii de lucru: „Azi ne vom juca din nou cu fetiţa şi băiatul nostru, care aşteaptă ca voi să-i îmbrăcaţi!”
♦ Comunicarea regulilor de joc: fiecare copil va veni pe rând, când va fi chemat, dându-i o hăinuţă băiatului sau fetiţei; fiecare îşi va aştepta rândul, ascultând şi observând în linişte; vor identifica hainele specifice băiatului și fetiței și le vor plasa în cele două căsuțe.
♦ Activitatea frontală propriu-zisă;
♦ Realizarea conexiunii inverse şi aprecierea copiilor.

CONCLUZII
Câteva dintre beneficiile metodelor interactive în grădiniţă:
Sunt foarte potrivite în cadrul unui proiect tematic pentru reactualizarea şi sintetizarea cunoştinţelor copiilor despre un subiect, precum şi o ordonare a informaţiilor;
Permit completarea cunoştinţelor cu altele noi despre o anumită temă;
Copiii gândesc, răspund la întrebări, cooperează, comunică, fac asocieri, fac conexiuni, argumentează, completează;
Stimulează învăţarea în perechi, activizând întreg colectivul;
Educă toleranţa şi înţelegerea faţă de opinia celuilalt.
Dezvoltă gândirea şi operaţiile ei, limbajul, atenţia.