Jocuri distractive și de mișcare pentru grupa mare(partea a II-a)

CASA, CĂSUȚĂ CINE LOCUIEȘTE AICI?
Acest joc se poate desfășura în sala de grupă sau în curte. Fiecare jucător (nu mai mulți de 6)
își așează scaunelul unde dorește în spațiul destinat jocului. Conducătorul jocului bate la ușa unei
„căsuțe” și întreabă: „Casa, căsuță, cine locuiește aici?”. Copilul răspunde: „Eu, Gabriel!” Întrebările
continua despre: familie,preocupari, prieteni, vecini, jocuri preferate etc. În final, copilul este întrebat
dacă nu cunoaște o fetiță pe nume de ex.: Maria. Răspunsul este afirmativ și pornesc împreună la alta
casă. Jocul se continuă până sunt vizitate toate căsuțele.Conducătorul jocului îi avertizează că
„Vine ploaia!”. Toți copiii aleargă la căsuțele lor. Câstigă copiii care au raspuns repede și corect la
toate întrebările.
VARIANTĂ – jucătorii legați la ochi și așezați într-un colț al grupei trebuie să ajungă la căsuța
lor. Conducătorul jocului îi dirijează prin comenzi ferme: bătăi din palme, numărători, sau „la dreapta”,
„la stânga”, „tot înainte” etc. Câștigă copilul care a ajuns primul la căsuța lui.

IEPURII LA MORCOVI
Linia de plecare, delimitată cu ajutorul unor benzi de hârtie colorată, cu creta sau cu scoci, reprezintă casa iepuraşilor. Aceştia trebuie să ajungă la stratul cu morcovi, situat la o depărtare de 2-3 m, prin săritură pe ambele picioare.
La comanda Iepurii la morcovi!, copiii pornesc cu aceeaşi săritură, îndreptându-se cât mai repede spre stratul de morcovi. Odată ajunşi la destinaţie, execută sărituri libere pe loc, imitând ronţăitul morcovilor. La comanda Iepurii acasă!, copii revin la locurile de plecare, tot prin sărituri libere cu desprindere de pe ambele picioare, cu deplasare înainte.

VRĂBIUȚELE ȘI PISICUȚA
La început, jocul este condus de educatoare care va fi ,,gospodina”.Un copil este ales să fie ,,pisicuța”,iar restul copiilor vor fi ,,vrăbiuțele”.,,Gospodina” aduce mâncare vrăbiuțelor și spune:
,,Vrăbiuțe,vrăbiuțe,
Uite,uite,sunt grăunțe
Veniți toate de mâncați…
De pisică nu uitați!
Apoi vrăbiuțele se apleacă pe jos și culeg,,grăunțele”, dar trebuie să fie foarte atenți la poziția pisicii, care se apropie încet,spunând:
,,Vine,vine pisicuța
Și mănâncă vrăbiuța!”
Copilul prins este eliminat din joc.
Rolurile se pot schimbă pe parcursul jocului.

ŞARPELE ŞI VRĂBIUŢA
Copiii sunt împărţiţi în două grupe, una reprezentând şerpii, cealaltă vrăbiuţele, aşezate pe două şiruri, câte unul în dreptul traseelor care urmează să fie parcurse, unul cu ocolirea obstacolelor, altul cu păşirea peste obstacole. La comandă, şirurile pornesc, fiecare urmând traseul care a fost stabilit dinainte. În timpul deplasării, copiii imită sâsâitul şarpelui, respectiv, ciripitul vrăbiuţei. Odată ajunse la capătul traseului, echipele îşi schimbă locurile şi rolurile şi jocul continuă.

CURSA BROSCUŢELOR
Copiii sunt dispuşi pe 4 şiruri, înapoia liniei de plecare. De la linia de plecare, pe o distanţă de cca3 m, se plasează obstacole mici (cu înălţimea de la 4 cm până la 30 cm) şi, în continuarea lor, câte 3 cercuri de lemn, cu diametrul de 80-90 cm. La rostirea versurilor de către educatoare:
Hai, broscuţelor, porniţi!
Peste baltă să săriţi!
Primii copii din fiecare şir pornesc în mers, păşind peste obstacole, apoi sar din cerc în cerc şi se întorc în alergare spre coada şirului propriu.

FUGI, CĂ TE PRIND!
Copiii se țin de braț, doi câte doi. Măinile libere sunt puse în șold. Perechile astfel formate sunt așezate pe terenul de joc, la distanța unele de celelalte. Doi dintre copii rămân fără pereche. Ei sunt “urmăritorul” și “urmăritul”. Cel dintăi aleargă să-l prindă pe cel de-al doilea. “Urmăritul” în fugă să apucă brațul liber al uneia dintre perechi. Imediat copilul care până atunci formase perechea, trebuie să fugă devenind el “urmăritul”.
Jocul continuă în felul acesta, “urmăritul” schimbându-se mereu și în felul acesta îngreunând sarcina “urmăritorului”.Dacă“urmăritul” este prins este obligat să ia locul “urmăritorului”. Jocul trebuie jucat foarte repede. Se poate complica jocul cerând ca perechile să stea pe loc, ci să se plimbe încet pe terenul de joc, schimbându-și mereu direcția.

CURSA PERECHILOR
Efectivul grupei este împărțit în doua echipe, egale ca număr, așezate pe șiruri, înapoia liniei de plecare. Înaintea fiecărei echipe, la câțiva metri, se desenează cu creta pe sol un cerc mare, în care se plasează câte un copil, „stingherul”.
La comanda educatoarei, „stingherii” aleargă la echipele lor, îi iau pe primii și împreună cu ei se întorc în cercuri. „Stingherul” rămâne în cerc, iar cel adus aleargă să-l ia pe următorul copil din echipă. In felul
acesta, de fiecare dată, cel adus se întoarce pentru a-l lua pe următorul. Câștigă echipa care ajunge prima cu toți componenții în cerc.
Colectivul de copii este împărțit în grupe de câte 4, așezate în formație de cerc. Componenții fiecărei
grupe au legată la mână o bandă de o anumită culoare, pentru ca grupele să se distingă între ele.
La comanda educatoarei, 2 copii din grupe diferite alergă prin afara cercului până ce ajung la locurile de plecare. Acela care a revenit mai repede la loc căstigâ 1 punct pentru grupa lui. Educatoarea dă o noua comandă și alți 2 copii din celelalte grupe continuă jocul.
Echipa care obține mai multe puncte la sfârșitul jocului este declarată câștigătoare.

ÎNTRECERE IN CERC
Pe sol se desenează un cerc mare, astfel ca distanța dintre copiii, care stau pe circumferința lui, să fie de 2 m. La semnalul educatoarei de începere a jocului, toți copiii încep să alerge în același sens., pe circumferința cercului, căutând să-l depășeascaă pe cel din față. Acela care reușeste să depășească este scos din joc și trece în mijlocul cercului. Jocul continuă până când jumătate din jucători se află în mijlocul cercului.

URSUL ȘI ALBINELE
Grupa este împărțită în doua-trei echipe, egale ca număr, așezate în interiorul unor „faguri” desenați pe sol cu creta. Copiii sunt „albinele”, iar fagurii „stupii”.
Un copil, care reprezintă „ursul”, stă ghemuit într-un colț al terenului de joc, iar în jurul lui se traseaza un cerc care reprezintă „bârlogul ursului”.
La o distanță nu prea mare, se delimitează cu creta pe sol un spațiu care reprezintă „grădina cu flori”.
„Albinele” ies din stupi, zumzăind și dând din aripi, ca atunci când zboară prin grădină ca să culeagă nectar.
„.Ursul”, tiptil, legănându-se, se îndreaptă spre unul din „stupi” pentru a mânca miere. „Albinele” în alergare revin la „stup” pentru a-l îndepărta pe „urs”, înîeplându-l. Acesta aleargă spre bârlog, urmărit de albine. Dacă„albinele” prind „ursul” înainte ca el să ajungă la „bârlog”, cel care l-a atins trece în locul „ursului”,
iar el ia locul „albinei”. În caz contrar jocul continuă în aceeași formație.