Dizabiliate-implicații asupra învățării

     Discalculia este o tulburare de învățare ce perturba abilitățile de calcul matematic, iar
persoanele care prezintă această afecțiune au o memorie slabă pentru toate lucrurile ce țin de matematică. Copiii cu discalculie au dificultăți în înțelegerea conceptului de număr, nu au o înțelegere intuitivă și nu pot efectua cu ușurință calcule și operații matematice.
     Discalculia este ca dislexia pentru numere, însă, spre deosebire de aceasta din urmă, despre discalculie se știe foarte puțin in legătura cu prevalența, cauzele sau tratamentul ei. Cercetătorii consideră că este o boală congenitală cauzată de funcționarea anormală a unei zone specifice ale creierului. Persoanele afectate de această tulburare întampină mari dificultățti cu cele mai comune aspecte legate de numere si aritmetică.
Simptome
Printre simptomele tipice ale discalculiei se numără dificultățile întâmpinate la:
 Numărat – copiii cu discalculie reusesc să învețe să numere cuvintele, însă nu reușesc să
numere înainte și înapoi, în special în grupuri de câte două sau trei.
 Calcule – nu reusesc să învețe și să rețină operațiile, iar chiar și atunci când reușesc să
dea raspunsul corect sunt nesiguri. De asemenea, lipsindu-le gândirea matematică, chiar
dacă știu că 5+3=8, nu realizează că 3+5=8, sau că 5+4=9.
 Numerele cu zerouri – nu relaționează cuvintele zece, o suta, o mie cu numeralele 10,
100, 1000.
 Măsuri – nu se descurcă cu banii, nu reușesc să spună ora și de obicei nu înțeleg nici
concepte ca viteza (km/h) sau temperatură.  Orientare – nu au orientare în spațiu (nici notiunile de dreapta și stanga), ceea ce duce la
imposibilitatea de a urma instrucțiuni sau de a se descurca cu harta.

Tipurile de dificultăţi de învăţare la matematică care pot să apară sunt :

● discalculia de factură numerică (dificultăţi în înţelegerea simbolurilor numerice sau a
termenilor matematici specifici care generează dificultăţi în citirea şi scrierea numerelor);
● discalculia operaţiilor matematice (dificultăţi în efectuarea de adunări, scăderi, înmulţiri,
împărţiri simple);
● discalculia procedurală (dificultăţi în planificarea şi desfăşurarea secvenţială ordonată a
operaţiilor necesare realizării calculelor complexe).

O altă clasificare făcută de cercetătorii din acest domeniu au identificat 6 tipuri de discalculie:
Discalculie verbală – constând în dificultăţi de denumire a cantităţilor matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor şi a relaţiilor matematice; 

Discalculia practognostică – dificultăţi în a enumera, a compara, a manipula cantităţile
matematice simbolice;
Discalculia lexicală – dificultăţi în citirea semnelor şi simbolurilor matematice;
Discalculia grafică – deficienţe în scrierea semnelor şi simbolurilor matematice;
Disacalculia ideognostică – dificultăţi în a face operaţii mentale şi în a înțelege unele concepte matematice;
Discalculia operațională – dificultăți în execuţia operaţiilor metamatice, de calcul numeric, de rezolvare de exerciţii şi probleme, chiar dacă sunt însuşiţi anumiţi algoritmi matematici. (Purcia, D.C. 2006)
Dimensiunea cognitivă
     Tulburările vizate de discalculie pot fi grupate în dificultăţi de înţelegere a semnelor matematice, a semnificaţiei numerelor şi a operaţiilor cu ele, de raţionare – responsabile pentru rezolvarea eronată a problemelor. Eşecurile în calcul vizează insuficienţa operatorie, tulburarea logicii elementare – manifestată în dificultăţi de clasificare şi de compoziţie aditivă a claselor, de seriere şi de ordonare a relaţiilor asimetrice dintre clase. La baza acestor insuficienţe se găsesc neînţelegerea şi structurarea neadecvată a sistemelor de simboluri şi semne matematice în
deprinderi elementare de socotit şi de rezolvare de probleme cu ajutorul lor .
Aspecte socio-emoționale
     În general elevii cu dizabilități trebuie încurajați pentru orice progres pe care îl obțin,
susținuți pentru orice efort pe care îl fac în îndeplinirea sarcinilor didactice care trebuie sa fie
simple, secvențiale pentru a putea fi înțelese și pentru a se evita eșecul care atrage după sine emoții negative, stări de frustrare, refuz de a participa la activitate.
    Copiii cu discalculie sunt cei mai vulnerabili atunci cand profesorii aplică metode de
predat interactive, deoarece orice intrebare de matematica, chiar si una simpla, adresata in public, va provoca inevitabil jena si frustrare. Ca urmare ei trebuie integrați în grupuri și echipe care să-i sprijine și astfel să se evite aceste situații cu emoții negative.
Nevoi de sprijin
   În cazul abordării educative a discalculiei se recomandă ca învăţătorul sau profesorul de la
clasă să clarifice pe deplin şi insistent structura problemelor sau exerciţiilor, a sarcinilor de
rezolvare ale acestora, să organizeze foarte bine ora de matematică, fiecare lecţie prin debutarea cu un mic rezumat al lecţiei anterioare, precizarea temei ce urmează să fie abordată, precizarea paşilor şi procedeelor aferente însuşirii ei, recapitularea la finalul orei a ceea ce s-a predat. Se pune, de asemenea, accent pe stimularea participării active şi a muncii independente a elevului, pe utilizarea practică a conceptelor matematice, dezvoltarea de strategii de memorare, folosirea
de „chei vizuale” (casete, diagrame sau scheme) sau sublinieri ale conceptelor importante.
    Profesorul trebuie să diversifice metodele de prezentare, să practice demersul algoritmizat al fiecărei teme prezentate, cu paşi mărunţi (Ungureanu, 1998). Cea mai eficientă este predarea multisenzitivă, care include modalități vizuale, auditive, tactile și kinestezice. Predarea pe etape a operațiilor cu aplicare imediată e importantă, ca și predarea care urmărește “diagnosticarea” elevilor, prin care profesorii, pe masură ce predau, le evaluează modul de a învăța. Exercițiile trebuie să fie pe măsura nivelului de pregătire al elevilor, iar metoda de predare adaptată la stilul lor unic de învățat.