Povestea pronumelui negativ

     – Există multe tipuri de pronume, fiecare deosebit în felul său, dar povestea pronumelui negativ este preferata mea! zise moșneagul. Acum am să îți spun și de ce…
Acest pronume era simplu când s-a născut, dar oamenii au decis să-i ofere valoarea și complexitatea pe care o merită, asadar i-au oferit adjectivul pronominal negativ alături, cu două forme, ca să își țină de urât.
    – Care sunt aceste două forme? întrebă copilul.
    – Formele adjectivului pronominal negativ sunt _________ și ____________.
    – Cum pot verifica valoarea aceasta, de adjectiv pronominal?
    – E atât de simplu, dragul meu! Trebuie doar să observi substantivul cu care adjectivul pronominal negativ se împrietenește, adică substantivul cu care se acordă în gen, numar și ________. Totuși, nu uita! Funcția sintactică a acelui adjectiv pronominal negativ este de _________________.
     Copilul s-a întrebat care este scopul acestui pronume și cui îi ține acesta locul. După câteva clipe, și-a dat singur seama că pronumele negativ înlocuiește numele obiectelor sau persoanelor ___________________.
    – Cum identific cât mai simplu pronumele negativ? întrebă copilul cu ochii țintiți spre moșneag.
   – Este foarte ușor de găsit, deoarece acesta stă doar în propozițiile __________________, iar formele lui sunt ___________________. O caracteristică importantă a pronumelui negativ este faptul că doar formele _____________ și _______________ pot avea funcția sintactică de subiect. Și aici discutăm despre două forme, pentru a-și tine de urât! Interesant, nu-i așa?
   – Da, deși poartă numele de „negativ”, acest pronume pare prietenos! Îmi poți oferi un exemplu în care apare un pronume negativ ca subiect?
   -Desigur! ________________________
   – Știți ce cred? De fapt, pronumele negativ este deosebit prin încercarea omului de a-i oferi valoare și prin faptul că acesta ne amintește că trebuie să ne susținem opiniile chiar dacă sunt negative, ca și pronumele nostru!