“Puterea unei dorințe”
Materiale: prezența copiilor și muzică
Scop: Încurajarea valorificării pozitive a fiecăruia, stimularea încrederii și comunicării în cadrul grupului, dezvoltarea unei ambianțe destinse care să stimuleze atitudinea pozitivă a celor prezenți
Desfășurarea jocului:
Cadrul didactic le explică celor prezenți că există o putere magică ce poate îndeplini o dorință! Și el tocmai a primit o dorință puternică, dar are nevoie de ceilalți copii să o îndeplinească.
Dorința primită din partea unui copil este “Aș vrea să am mai mulți prieteni!”. Copiii sunt invitați unul câte unul să ofere idei și soluții cum am putea să ne facem mai mulți prieteni. Primul copil care răspunde (nu există răspuns corect sau greșit) se va ține de mâna cadrului didactic. Următorii care răspund vor da mâna cu ultimul copil din lanțul uman.
După ce au răspuns toți copiii, cadrul didactic va da drumul la muzică și îi va conduce pe copii prin spațiul în care sunt ocolind obstacolele, dar copiii nu vor da drumul la mâini. La final, cadrul didactic și primul copil vor crea un pod din mâini pe sub care ceilalți vor trece, dar fără să dea drumul mâinilor.
Jocul este captivant dacă traseul are multe obstacole și cadrul didactic răsucește de multe ori lanțul uman, creându-se chiar și forma unui melc ce se termină printr-o îmbrățișare de grup.
Cadrul didactic îi anunță pe copii că dorința s-a îndeplinit! Acum acel copil are mai mulți prieteni! Întotdeauna să vă spuneți dorințele cu voce tare și hotărât! Acestea se vor îndeplini mult mai repede dacă sunt auzite.
“Emoțiile animalelor”
Materiale: doar prezența copiilor
Scop: Stimularea plăcerii de a se mișca a copilului, exprimarea emoțiilor și conștientizarea universalității emoțiilor în lumea vie
Desfășurarea jocului:
Cadrul didactic îi întreabă pe copii: “Ați observat cumva că emoțiile seamănă cu anumite animale?. Ce emoție ne transmite, de exemplu, un iepure?”. Copiii sunt încurajați să ofere două exemple de animale, insecte și alte necuvântătoare pentru a fi asociate cu animale.
Cadrul didactic îi invită pe copii să mimeze un animal și emoția sa, iar ceilalți copii să ghicească referințele. Cine ghicește are dreptul să mimeze la rândul lui ce-și dorește. Este permis ca o emoție să fie asociată cu mai multe animale.
Pentru ca cei de față să aibă curaj să se exteriorizeze, cadrul didactic va exemplifica asocierile emoțiilor prin gesturi, mimică și tot ce este necesar pentru a detensiona atmosfera.
Mimarea unei emoții încurajează copilul să identifice ulterior acea emoție când o va trăi el însuși și mai ales îi va dezvolta o credință că orice emoție este normal să o simțim și ceea ce contează mai departe este cum acționăm și ne autoreglăm.
“Balonul se dezumfla!”
Materiale: doar prezența copiilor
Scop: Exersarea unor tehnici de relaxare și detensionare musculară, favorizarea utilizării deprinderilor de autocontrol
Desfășurarea jocului:
Copiii se vor așeza în cerc la distanță de un braț între ei. Cadrul didactic le explică exercițiul prin care ei își imaginează că fiecare este un balon. “Ați mai încercat vreodată să umflați tare, tare un balon până când acesta a devenit atât de rigid, încât uneori chiar s-a spart?”. Cadrul didactic le demonstrează cum inspiră adânc și corpul nostru poate acumula tensiune în corp: își umflă obrajii, se încruntă, iar brațele (în special degetele) și picioarele devin țepene și rigide. În acel moment balonul este cât pe ce să se spargă! La fel și când suntem furioși, simțim o tensiune în tot corpul și mai avem puțin până să explodam! Ce putem face în acest moment? Să dezumflăm balonul. Vă imaginați că acest balon puternic, din corpul nostru, îl eliberăm pur și simplu și se dezumflă.
Cadrul didactic ilustrează cum își dezumflă corpul lăsându-și corpul din ce în ce mai moale mergând ușor prin sală ca și cum un balon pierde din ce în ce mai mult din tensiune. La final, cadrul didactic are tot corpul moale, spatele drept și inspiră adânc și încet aer.
Acest exercițiu îl puteți realiza oricând simțiți că sunteți tensionați, speriați sau furioși pentru că orice emoție ați simți, corpul vostru o să vă transmită.
Cadrul didactic poate avea o discuție liberă cu cei prezenți pentru a identifica în corpul lor bucuria, furia, dezamăgirea, tristețea și așa mai departe. Cu ce ar semăna corpul nostru când simțim fiecare emoție în parte?
“Din nefericire/din fericire”
Materiale: doar prezența copiilor
Scop: Favorizarea gândirii optimiste și dezvoltarea încrederii în propriile puteri
Desfășurarea jocului:
Cadrul didactic le propune copiilor un joc în care să descopere că orice aspect negativ din viața lor, poate avea și o parte pozitivă dacă privim partea plină a paharului. Cadrul didactic le va exemplifica jocul copiilor și apoi va invita rând pe rând să răspundă.
Din nefericire afară este foarte frig! Din fericire a început să ningă!
Din nefericire m-am accidentat la schi! Din fericire pot să petrec mai mult timp cu familia mea!
Cadrul didactic poate să pregătească în avans câteva situații “din nefericire”, iar copiii să descopere care este partea pozitivă.
Mesajul central al acestei activități este să ne bucurăm mai degrabă de ceea ce avem deja în viața noastră și mai puțin să ne lamentăm privind lipsurile noastre. “Din fericire”, putem avea orice ne lipsește dacă suntem perseverenți și răbdători!
“Detectivi de fericire”
Materiale: doar prezența copiilor
Scop: Conștientizarea varietății motivelor pentru care putem să fim fericiți și aprecierea propriilor experiențe prin valorificarea acestora
Desfășurarea jocului:
Se realizează două cercuri concentrice, unul în interiorul altuia. Copiii din cercul intern se întorc cu fața la copiii din cercul exterior. Cadrul didactic le explică celor prezenți că au de găsit 5 motive diferite de fericire ale celorlalți. După 1 minut, animatorul roagă copiii din cercul interior să facă un pas către dreapta pentru a discuta cu altă persoană. În momentul în care un copil descoperă 5 motive diferite de fericire, va striga “Bingo” și va continua să participe până când toți participanții finalizează sarcina propusă.
Cadrul didactic va aduna toate informațiile de la detectivi și dacă timpul și spațiul permite, va putea împărți motivele de fericire în mai multe grupe la alegere dintre următoarele posibilități:
Motive de fericire ce provin din interiorul nostru sau din exterior;
Motive de fericire ce pot fi prezente zi de zi sau ocazional;
Motive de fericire comune cu alte persoane sau individuale;
Motive de fericire din relații, obiecte, obiective.
Se va accentua ideea că fericirea este o alegere până la urmă și nu depinde de prezența sau absența unor obiecte, ci de starea pe care noi înșine dorim să o creăm cu ajutorul unei întrebări: “Oare dacă nu ar mai exista niciodată piscină, un 10 la un test (și alte exemple), am mai putea să fim fericiți?”
Șuhani Simona Mirela
Profesor învățământ preșcolar la Grădinița cu Program Prelungit "Lumea copiilor" Nr. 25 Brașov, licențiată în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar;