Jocuri dinamice-Creșterea coeziunii grupului  

“Magneții”
Materiale – muzică
Scop: Dezvoltarea competențelor sociale – cooperare, încredere în celălalt, atenție; conștientizarea importanței fiecărui persoane prin realizarea perechilor, încurajarea spiritului de echipă
Desfășurarea jocului: În timp ce muzica este pornită, cadrul didactic oferă câteva îndrumări pe care copiii trebuie să le respecte pentru 10 secunde.
Caută o pereche și dansați împreună!
Magneții – Spatele vostru s-a lipit! Dansați spate în spate;
Magneții – Obrajii voștri s-au lipit! Dansați obraz lângă obraz;
Magneții – Genunchii voștri s-au lipit! Dansați genunchi lângă genunchi.
Se continuă jocul cu magneții, astfel copiii să danseze în pereche unindu-și variate părți ale corpului. Cadrul didactic poate crește gradul de dificultate dacă le propune copiilor să realizeze jocul cu ochii închiși.
Variante:
Cadrul didactic împarte copiii în perechi ce vor dansa împreună ținându-se cu cel puțin o mână unul de altul. În momentul în care muzica se oprește, cadrul didactic anunță o culoare, o formă, un obiect anume, iar copiii au sarcina de a găsi în jurul lor acel obiect care respectă caracteristicile anunțate pentru a-l atinge rămânând uniți în echipă (pe tot parcursul jocului se vor ține de mâini). De exemplu, copiii dansează și cadrul didactic anunță “Albastru!”. Fiecare pereche va atinge orice obiect este albastru fără să dea drumul mâinilor unite;
Cadrul didactic împarte copiii în perechi și se vor așeza la capătul spațiului în care se află. Copiii dintr-o pereche se vor așeza spate în spate și se vor lăsa ușor unul pe altul, susținându-se reciproc. Când muzica pornește, toate echipele pornesc simultan (fiind spate în spate) și se deplasează spre celălalt capăt al spațiului în care se află. Cadrul didactic oprește ori de câte ori dorește muzica, iar copiii rămân pe loc.
“Atunci când te sincronizezi cu o altă persoană vei putea observa că vă înțelegeți mult mai ușor și rapid! Și distracția este mai mare când ai un prieten aproape!”

Jocul acesta urmărește în special ca un copil să se sincronizeze cu alt copil, astfel împreună vor reuși sarcina propusă dacă se raportează unul la altul reciproc. Prin intermediul acțiunilor realizate în oglindă, crește și nivelul de simpatie din relația stabilită între cei doi copii. În asemenea jocuri nu există un lider sau o persoană condusă, ci o relație de egalitate în care amândoi sunt pe aceeași poziție, aspect ce încurajează cooperarea, comunicarea și spiritul de echipă. O dată ce copiii au realizat o conexiune, se pot desfășura și alte jocuri și activități în care poate exista competiție sau roluri stabilite de pus în aplicare. Relațiile de simpatie se dezvoltă mult mai repede dacă între copii există o similaritate fizică, dacă împărtășesc hobby-uri, valori, experiențe comune, dacă depășesc cu succes obstacole împreună, petrec timp împreună râzând, dansând și orice altă activitate care sprijină eliberarea hormonilor de fericire. O relație în care simpatia este reciprocă va sprijini atât dezvoltarea fizică a copilului, cât și cea socio-emoțională și cognitivă, fapt pentru care copilul este cooperant, energic, comunicativ, inițiator și creativ. Cadrul didactic va crea situații experientiale prin care copiii pot avea oportunitatea de a simula anumite contexte sociale la care oricum vor fi expuși ulterior (capacitatea de a lua decizii, de a coopera, de a negocia, de a planifica și așa mai departe).

“De-a v-ați prinselea modificat!”
Materiale: Doar prezența copiilor
Scop: Dezvoltarea cooperării, a comunicarii interpersonale și creșterea nivelului de concentrare și atenție
Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic va stabili o zonă clară limitată unde se poate desfășura jocul pe care-l propune. Un copil va număra până la 10 și ceilalți se ascund. Copilul care a numărat are sarcina de a-i găsi pe ceilalți ascunși. În momentul în care găsește alți copii, atunci se va ține de mână cu aceștia și au în continuare sarcina de a-i găsi pe ceilalți. De fiecare dată când un alt copil este găsit, acesta se alătură lanțului uman și ajută la căutarea celorlalți.
Variantă:
Copiii care se alătură jocului pot avea un dezavantaj: să participe în continuare având ochii închiși, după ce s-au alăturat lanțului uman, să nu mai aibă voie să vorbească;
Participanții care se alătură lanțului uman poate să sprijine copilul să-i găsească pe ceilalți ascunși folosind “Cald/rece” în funcție de apropierea față de aceștia. Cu cât distanța este mai mică pentru a-i găsi, cu atât mai mult ajutoarele din lanțul uman vor spune “Călduț – Cald – Fierbinte”. Iar dacă se îndepărtează, vor spune “Rece – Foarte rece – Gheață”.
“Când ai alături de tine prieteni, poți observa că orice sarcină poate fi mult mai ușoară pentru că ai ajutor.”
Pornind de la această activitate putem discuta cu participanții despre emoțiile ascunse, care pot fi găsite mult mai ușor cu ajutorul altor persoane. Se poate introduce importanța psihologului și al psihoterapeutului care urmăresc același scop cu al persoanei ce apelează la ei. “De ce sufăr atât de mult când îmi dau seama că fac o greșeală?, “De ce mi-e greu să-mi fac prieteni?, “De ce amân mereu ceea ce am de făcut, precum temele?”. Astfel, copilul descoperă că psihologul este de partea lui, cu și pentru el, că împreună să găsească orice emoție ascunsă, pentru a fi înțeleasă și acceptată.

“Ce ne unește?”
Materiale: cretă sau o bucată de ață care să marcheze un cerc cu dimensiunea specifică numărului de copii participanți
Scop: Dezvoltarea atenției, creșterea concentrării, sprijinirea autoreflecției privind propriile interese și pasiuni care pot conduce către relaxare.
Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic va trasa cu creta pe jos un cerc și copiii se așează de jur împrejurul cercului, în afara lui. Cadrul didactic va spune mai multe afirmații. Atunci când afirmația îl reprezintă pe copil, el va sări în cerc. Dacă afirmația nu îl reprezintă, atunci va sta pe loc. De exemplu: animatorul spune – “Îmi place culoarea roșu!”. Dacă îți place roșu, sari în cerc, dacă nu-ți place roșu, rămâi pe loc.
Îmi place să citesc!
Îmi place să alerg!
Vreau să învăț să schiez!
Vreau să merg la un concert!
Vreau să învăț să cânt la un instrument muzical!
Știu să vorbesc 2 limbi străine!
Pot să fac sfoara!

După ce cadrul didactic va termina câteva afirmații, pe rând fiecare copil va spune o afirmație despre el însuși, orice îi trece în minte. Poate să fie orice îi place, știe să facă, o pasiune, orice despre el și va sări în cerc. Dacă și pe ceilalți îi caracterizează această afirmație atunci vor sări și ei în cerc. Pe rând, fiecare va spune o afirmație, vor sări sau nu în cerc și apoi se trece la următorul copil până când toți au spus ceva despre ei înșiși.
“Mai bine privim spre ceea ce ne unește, decât spre ceea ce ne diferențiază! Vom descoperi că avem în jurul nostru mult mai mulți prieteni și activități minunate prin care putem să ne petrecem timpul împreună!”.

Această activitate poate fi realizată în special la începutul formării unui grup pentru a le stimula curiozitatea, deschiderea și comunicarea în grup și față de acesta. Punctele comune pe care le pot observa și ei înșiși în joc, pot deveni legături puternice între copii care vor sta la baza cooperării, asertivitatii și a toleranței. Cu cât se identifică mai multe puncte comune, cu atât mai mult va crește și nivelul simpatiei între copii și chiar se pot construi relații de prietenie, nu doar colegiale. În acest joc copiii pot verbaliza punctele lor forțe (creșterea stimei de sine), dorințele lor (încrederea în propriile proiecții), visurile lor (renunțarea la teama de judecată).