1. Date de identificare:
Numele şi prenumele: T.I.
Vârsta: 10 ani
Sexul: masculin
Ocupaţia: elev
2. Date familiale:
a. Componenţa familiei
– mama, tatăl şi doi copii (un băieţel şi o fetiţă)
b. Ocupaţia părinţilor:
– mama: patiser
– tatăl: muncitor forestier
c. Relaţii familiale:
– armonioase, de cooperare şi înţelegere
d. Atitudinea familiei:
– tolerantă
3. Date pedagogice semnificative
– rezultate slabe la şcoală
– comportament agresiv( atât fizic cât şi verbal)
4. Prezentarea problematicii:
T.I are un comportament agresiv în urma accidentului pe care tatăl său l-a avut în timp ce se afla în pădure, la muncă.În urma acestui accident tatăl a rămas cu grave probleme de sănătate. Singura care muncea era mama, care făcea cu greu faţă problemelor de zi cu zi.Faptul că T.I nu putea face nimic în acest sens l-a determinat să devină agresiv, să se comporte urât cu cei din jur,să intre în conflict cu colegii din clasă.
Martinel şi Zâna Pădurii
Odată, nu demult, trăia la poalele unei păduri fermecate o familie de ursuleţi: tatăl-urs Martin, mama-ursoaică Martina, ursulica Martinica şi mezinul, ursuleţul Martinel.
Viaţa lor era minunată.Trăiau într-un adevărat colţ de rai. De cum răsărea soarele parcă toată pădurea prindea viaţă. Păsărelele îşi începeau concertul şi nu se opreau din cântat decât seara la apusul soarelui. Veveriţele cu coada stufoasă săreau jucăuşe dintr-un copac într-altul fără să le pese de nimic. Susurul apelor cristaline acompania parcă şi el ciripitul păsărelelor. Brazii, ca nişte lumânări, priveau spre cer. Mirosea a linişte şi pace.
Şi în acest minunat colţ de rai îşi ducea viaţa liniştită această familie de urşi. Martin şi Martina erau preocupaţi zilnic ca celor doi ursuleţi să nu le lipsească nimic.Cei doi părinţi munceau din greu de dimineaţa şi până seara.
Într-una din zile însă, pe când se afla la muncă , o stâncă ce se desprinse tocmai de sus din vârful muntelui îi zdrobi trupul tatălui-urs.. Deşi scăpă cu viaţă, acesta nu mai putea munci.Ambele picioare din spate îi fuseseră zdrobite, iar el nu mai putea merge decât ajutat.
Odată cu această nefericită întâmplare ceva se întâmplă cu Martinel.
Într-o zi, în timp ce se afla la şcoală, Martinel îşi lovi fără nici un motiv unul dintre colegi.Acesta căzu ca secerat, avînd nevoie de ajutor medical pentru a-şi reveni.Altă dată, fără să stea prea mult pe gânduri, Martinel începu să arunce cu pietre în geamurile şcolii, spărgând vreo două dintre ele.
Nu trecea nici o zi fără ca ursuleţul să nu facă vreo năzbâtie. Lovea pe oricine îndrăznea să-i iasă în cale. Mormăia mereu şi-i deranja pe toţi din jurul său.Fiind apostrofat de către profesori şi colegi Martinel începu să lipsească de la cursuri din ce în ce mai mult.
Mama – ursoaică află de la doamna invăţătoare că fiul său devenise brusc un bătăuş şi un obraznic. În zadar încerca mama- ursoaică să-l liniştească şi să-l lămurească că nu e bine ce face, Martinel nu dorea s-o asculte şi pace.Văzând că nu e chip s-o scoată la capăt cu Martinel, mama- ursoaică începu a se ruga la Zâna Pădurii, care , intr-una din nopţi îi apăru lui Martinel în vis.Aceasta îi spuse:
-Dragul meu Martinel, eu sunt Zâna Pădurii. Am aflat că eşti tare neliniştit şi că ceva te supără atât de tare încât nu reuşeşti decăt să-i răneşti pe cei din jurul tău.Am aflat că mama ta , care te iubeşte foarte mult, aleargă toată ziua şi munceşte pentru ca vouă să vă fie bine, iar tu, în loc să-i mulţumeşti îi vorbeşti urât şi o răsplăteşti doar cu fapte rele. La plecare, Zâna îi şopti că dacă va dori, îl va aştepta în mijlocul pădurii, în palatul fermecat, unde toate dorinţele se îndeplinesc.
Martinel se trezi brusc din somn şi se uită de jur –împrejur, dar nu zări pe nimeni. Se gândi ce se mai gândi, iar apoi , dându-şi seama că a fost doar un vis , adormi din nou.
Dimineaţa se trezi şi fără să scoată o vorbă, îşi luă ghiozdanul şi plecă la şcoală. Pe drum îşi aminti de visul pe care-l avuse noaptea trecută. Nu ştia ce să facă. În minte îi răsuna glasul Zânei Pădurii care îi spusese că în palatul fermecat toate dorinţele se îndeplinesc. Mai făcu vreo câţiva paşi spre şcoală, iar apoi brusc se întorse şi o luă la fugă spre palatul fermecat. In scurt timp ajunse la palat, dar când să intre, la poarta palatului apăru un iepuraş care-i spuse:
-Dragă Martinel, mă bucur foarte mult că ai venit la palat, dar din păcate, astăzi poarta este închisă pentru tine.
-Cine eşti tu să-mi spui acest lucru? mormăi furios Martinel. Dă-te la o parte să pot intra, altfel ……
Dar până să termine cu ameninţările, Martinel auzi glasul din vis:
-Martinel, poarta palatului meu e deschisă doar celor buni si cuminţi. Faptele rele nu sunt pe placul meu şi apoi….dorinţele li se împlinesc doar celor care sunt buni cu cei din jurul lor, celor care ştiu să-şi ceară iertare de la cei pe care i-au supărat, celor care îi ajută şi îi sprijină pe cei de lângă ei. Acum pleacă şi întorce-te abia atunci cănd crezi că nimeni din jurul tău nu mai suferă din cauza ta!
Supărat, Martinel răspunse:
-Dar….. nu înţeleg……atunci de ce ai mai apărut în visul meu…şi ….cine eşti tu, ca să-mi spui ce să fac?
-Martinel, eu am apărut în visul tău pentru că ştiu că ai o dorinţă care vrei să ţi se îndeplinească. Eu sunt cea care poate face posibil acest lucru , dar pentru asta şi tu trebuie să faci ceva. Şi Zâna Pădurii dispăru.
Martinel rămase pe gânduri. Nu ştia ce să facă. Oare Zâna nu-i cerea prea mult? Cum să-şi ceară iertare de la cei pe care i-a lovit sau i-a supărat? Nu, nu….. e prea mult ,se gândi el. Şi plecă abătut spre casă. Ajuns acasă, mai trist ca de obicei, tatăl- urs îi ieşi în întâmpinare:
-Dragul meu ursuleţ, de ce eşti aşa de supărat? Martinel ezită o clipă apoi privindu-l în ochi pe tatăl sau zise:
-Tată, azi, în timp ce mă întorceam de la şcoală , am întâlnit-o pe Zâna Pădurii care mi-a promis că-mi îndeplineşte o dorinţă doar dacă fac fapte bune, dacă îmi cer iertare de la cei cărora le-am greşit, dacă devin mai bun, adică dacă devin aşa cum am fost cândva. Crezi că daca fac toate aceste lucruri îmi pierd “mândria de urs”?
Tatăl- urs îi zâmbi fiului său şi-l lămuri ca “mândria de urs” nu se pierde dacă eşti bun cu cei din jur , ba dimpotrivă. Auzind acestea Martinel se lumină deodată la faţă şi plecă grăbit la prietenii săi pentru a le cere iertare pentru comportamentul său de până acum .Toţi erau surprinşi să-l vadă pe Martinel cerându-şi iertare, dar sperând că totul va fi ca înainte i-au acceptat scuzele. După fiecare faptă bună făcută, după fiecare vorbă bună primită Martinel devenea parcă din ce în ce mai fericit.Abia aştepta să se întâlnească cu Zâna Pădurii.
Plecă grăbit spre palat. Era nerăbdător să afle dacă va putea intra la Zâna Pădurii , dar mai mult ,era curios să afle dacă dorinţa lui se va împlini.
Ajunse la palat . Iepuraşul îl întâmpină cu bucurie:
-Dragă Martinel, astăzi poarta palatului este deschisă pentru tine. Zâna Pădurii te aşteaptă cu drag!
-Mulţumesc, dragă iepuraşule!
Şi intră grăbit în palat.
Abia făcu vreo câţiva paşi că Zâna Pădurii îl primi cu un zâmbet , zicându-i:
-Martinel, iată că ai reuşit să intri în palat. Asta înseamnă că ai făcut tot ce ţi-am cerut. Acum e rândul tău să-mi ceri să-ţi îndeplinesc o dorinţă.
-Aşa e, spuse Martinel cu emoţie în glas. Ştii…, tatăl meu….., pe când se afla la muncă, a fost lovit de o stâncă, iar picioarele lui au fost zdrobite. Acum abia se mişcă. De muncit,.. nici vorbă. Mama munceşte zi şi noapte pentru noi toţi, iar eu,….,eu nu pot face nimic. Aşa că ,dragă Zână, singura mea dorinţă e să-l faci bine pe tatăl meu.Aşa, viaţa noastră ar fi înainte.
Zâna stătu puţin pe gânduri, apoi îi spuse:
-Pentru că te afli în palatul în care se împlinesc toate dorinţele şi pentru că şi tu ai făcut ceea ce ţi-am cerut dorinţa ta va fi indeplinită. Mergi acasă şi vei vedea că toate faptele tale bune nu au rămas nerăsplătite.
Martinel mulţumi Zânei Pădurii şi plecă mulţumit spre casă. Acolo îl găsi pe tatăl său care îl aştepta cu un coşuleţ cu zmeură pe care tocmai o culesese din pădure.
Fericit, Martinel îşi îmbrăţişă tatăl-urs, care, nu se ştie prin ce minune, putea să meargă la fel ca înainte.
Acum tatăl-urs Martin şi mama-ursoaică Martina, continuă să muncească pentru cei doi ursuleţi, iar ursulica Martinica şi mezinul, ursuleţul Martinel încercă să-şi facă părinţii fericiţi şi mândri de ei.

Calcea Nadia
Profesor învățământ primar la Școala Gimnazială ”Andrei Șaguna” Barcani, structura Sărămaș, clase simultane;
Distribuie pe: