Pumnul de nisip – de Bruno Ferrero
Georgio, un băieţandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreună cu mama sa.
Dintr-odată, el o întrebă:
– Mamă, cum poţi să păstrezi un prieten dupa ce odată l-ai găsit?
Mama reflectă câteva secunde, apoi, aplecându-se, luă doi pumni de nisip.
Ţinându-şi palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scăpă printre degete şi, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
În acelaşi timp, ţinu larg deschisă cealaltă mână: nisipul tot rămase în căuşul palmei.
Georgio privi uimit si apoi strigă:
– Acum înţeleg!
Prietenia, comoară de preț
Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă.
– Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură! exclamă el.
Şi iată că porni la drum. Şi merse ce merse şi ajunse la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:
– Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori?
Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.Când cei doi ajunseră la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur.
-Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi? Suntem în căutarea unei comori, îi spuse Petru.
Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţi pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuia să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl făceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie.
– Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig? o întrebă Petru pe Oaie.
Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.Apoi, cei patru ajunseră, în final, în deşert unde se întâlniră cu Cămila.
– Eşti numită oaia deşertului, îi spuse Petru acesteia. Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?
Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbătură întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci ajunseră în cele din urmă lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare.
– Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam că ne poţi ajuta să străbatem oceanul, spuse Petru.
Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa:
– Felicitări, aţi găsit comoara.
– Unde este? întrebară toţi surprinşi.
– Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!
Piatră și nisip
Doi prieteni mergeau împreună prin deşert.
La un moment dat s-au certat şi unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt şi l-a lovit. Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:
– Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit şi m-a lovit.
Au continuat să meargă şi au ajuns la o oază în lacul căreia au decis să se răcorească. Cel care fusese pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal.
După ce şi-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră:
– Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoie de el.
Celălalt l-a întrebat:
– Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce?
Acesta i-a răspuns:
– Când sunt rănit scriu pe nisip pentru ca vânturile să şteargă amintirea suferinţei. Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră, pentru ca ea să dăinuie, neştearsă…
PROVERBE:
1.Prietenul la nevoie se cunoaşte.
2.Un prieten face mai mult decât o pungă cu bani.
3.Un prieten bun este mai greu de găsit.
4.După prieteni se cunoaşte omul.

Pușcașu Gabriela
Profesor învățământ primar la Școala Gimnazială Inginer Gheorghe Pănculescu - Vălenii de Munte, cu o vechime de 36 ani;
Responsabil de Cerc pedagogic și membru în Corpul Național de Experți în Management Educațional;
Distribuie pe: