In ansamblul preocuparilor pentru edificarea unui invatamant modern, principiul tratarii diferentiate dobandeste semnificatii noi.
Invatamantul diferentiat vizeaza adaptarea activitatii de invatare indeosebi sub raportul continutului, al formelor de organizare si al metodologiei didactice la posibilitatile diferite ale elevilor, la capacitatea de intelegere si ritmul de lucru propriu lor, unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev in parte.
Munca independenta ofera posibilitati nelimitate pentru dezvaluirea si cunoasterea capacitatilor intelectuale individuale ale elevilor, pentru nivelul lor de dezvoltare si, totodata, poate servi ca mijloc de cultivare a acestora. Munca independenta la lectii “prin definitie” are valoare formativa deoarece ii impune elevului sa investeasca un anumit efort intelectual, exersandu-si operatiile gandirii, dar eficienta formativa deosebita i-o impune faptul ca prilejuieste un contact strans cu clasa (cu colegii) si cu profesorul in momentul verificarii imediate, comentate a temei efectuate independent, cu beneficiul precizarilor si completarilor ce se impun. Printre efectele deosebite mentionez ca munca independenta transforma atitudinea de “teama” fata de lucrari (concursuri sportive, lucrari scrise) intr-o atitudine placuta de “asteptare” a prilejului de a se afirma sau de a-si descoperi lipsurile, greselile in timp util corectarii lor. Astfel “greseala” (in sens larg inclusive lipsuri, goluri), comisa de catre elevi in procesului cunosterii, intra in drepturile ei legitime, dobandindu-si functia didactica de semnalare a contraindicatiilor dintre cerinte si capacitatile reale ale elevilor de a le satisfice.
Cand elevii si profesorii ajung in posesia unor astfel de convingeri, raporturile intre ei sunt dominate de calm, incredere reciproca si solicitudine, ceea ce contribuie la intensificarea informatiei inverse bilaterale si prin acesta, implicit sporeste eficienta, mai ales formativa a invatamantului. Compararea rezultatelor muncii proprii cu rezultatele obtinute de ceilalti colegi contribuie la dezvolatea spiritului critic obiectiv, la dezoltarea motivatiei in activitatea scolarului. Ca sa i se confere un pronuntat caracter formativ, munca independenta trebuie sa fie productiva, relativ originala nu imitativa, deci, creativ-productiva.
Munca independenta este considerata forma de invatare sau metoda, imbinarea ei cu munca colectiva, luand forma individualizarii sau diferentierii, desfasurandu-se in clasa sau acasa, prin exercitii, lecturi, citire in gand, observatii, rezolvari variante, activitati practice, etc.. Ca organizare, mai puntin sunt corelate momentele ei: precizarea si comunicarea obiectivelor, reactualizarea cunostinelor si deprinderilor, precizarea algoritmilor, a tehnicilor, indrumarea, diferentierea sarcinilor, controlul raportat la obiective, aprecierea si integrarea in contextul lectiei sau urmarirea in timp, progresiv, pentru formarea deprinderilor cerute. Pornind de la aceste aceste constatari, se considera ca, daca, in conditiile echilibrului predarii-invatarii, munca elevilor s-ar circumscrie acestor obiective, atunci ea trebuie sa fie prezenta constant in toate elementele structurale ale lectiei combinate ca sistem, unitate de invatare.
Tratatea diferentiata a elevilor in lectiile de eductie fizica constituie in etapa actuala o orientare metodologica fundamentala solicitata de component eterogena a colectivelor din punct de vedere somato-functional si motric.
O modalitate de tratare diferentiata o reprezinta gruparea elevilor dupa disponibilitati si rezultatele obtinute, cunoscute sub numele de grupe de nivel (setting), in cele mai multe cazuri se creeaza trei gupe de nivel, astfel:
-una pentru elevii foarte capabili;
-una pentru elevii cu capacitate mijlocii;
-una pentru elevii cu posibilitati mai reduse.
Acest model incearca sa realizeze in conditiile claselor eterogene, diferentierea si chiar individualizarea formelor de invatamant prin folosirea tehnicilor de lucru pe grupe omogene, fiind fiind facilitata trecerea unor elevi de la o grupa valorica la asta de nivel mai ridicat pe parcursul unui an scolar, numindu-se grupe deschise sau ramanerea in aceeasi grupa pe parcursul unui an scolar, numindu-se grupe inchise.
Rezultatul actiunii reciproce dintre individ si societatea, diferentierea ca atribuit al individului si integrarea ca scop al actiunii de formare a individului devin coordonate ale dezvoltarii personalitatii. Diferentierea nu poate constitui un scop in sine cum tinde uneori a fi acreditata, ci este una din calitatile prin care se realizeaza finalitatile actului intructiv-educativ. Tema este de actualitate deorece contribuie la imbuntatirea procesului instructiv-educativ la educatie fizica in scoala.

Anghel Niculae
Profesor de Educație Fizica și Sport titular la Liceul Tehnologic Fierbinți-Târg, grad didactic I, cu o experienta de peste 20 de ani în învățământ;
Distribuie pe: