Trăia odată demult, tare demult, o broască micuță și frumoasă pe nume Matilda. Avea ochii migdalați, pielea de un verde smarald și catifelată, o guriță mică cu buze ca zmeura coaptă. Această broscuță era diferită de celelalte, puțin cam visătoare, cam leneșă și mai tot timpul fără chef. Nu făcea decât sa viseze cu ochii deschiși, să stea cât de mult în casă, să se uite la televizor, iar când se plictisea prea tare se punea la somn.
Matilda avea și un foarte bun prieten, pe Domnul Bocănilă, care o vizita cât de des putea. El o încuraja de fiecare dată când ea avea nevoie, îi era aproape în orice împrejurare, așa cum fac cei mai buni prieteni. Azi când a vizitat-o pe Matilda, Domnul Bocănilă a observat ceva schimbat la ea, se cam îngrășase:
-Mi se pare mie sau te-ai cam îngrășat, draga mea prietenă, zise Bocănilă cu îngrijorare.
-Aaaa, nu, ți se pare ție dragul meu prieten, îi răspunse Matilda râzând. Nu am cum să mă îngraș căci doar nu fac mare lucru: mă uit puțin la televizor, mănânc puțină ciocolată și când mă plictisesc mă pun la somn și dorm cât se poate de mult.
-Tocmai asta e problema, nu faci suficientă mișcare draga mea prietenă. Trebuie să ieși din casă, să te plimbi. Îți mai aduci aminte aventurile noastre de la mare, cum alergam pe plajă, cum nisipul încins ne ardea tălpile?
-Și mie mi-e dor de acele vremuri, dar îți primit că vom merge iarăși acolo cât de curând.
-Acum plec la mine acasă căci mă așteaptă o grădină plină de morcovi ca să-i culeg, dar să știi că voi mai veni, spuse iepurașul și ieși grăbit, lăsând-o pe broscuță în ușa casei.
De fiecare dată îi spunea să aibă grijă de sănătatea ei deoarece e bunul cel mai de preț al fiecărei ființe de pe pământ. După plecarea iepurașului broscuța noastră își reluă activitatea ei preferată aceea de a se uita la desenele cu Tom și Jerry din canapeaua-i confortabilă. Iepurașul era o ființa sensibilă căreia îi păsa de cei din jur și mai ales de prietenii săi. Acum era îngrijorat de starea de sănătatea prietenei sale. Matilda nu era prea ascultătoare făcea doar ce îi convenea și îi plăcea fără să se gândească dacă e bine sau nu cu toate că era așa Matilda avea un suflet bun. Când Bocănilă termină de cules morcovii veni din nou în vizită la prietena sa, de data aceasta însă aducea cu el și o surpriză, o invitație la petrecerea dată de ziua lui.
-Buna ziua, Matilda!
-Bună ziua și ție, Bocănilă! Abia așteptam să vii iarăși în vizită. Ai terminat de cules morcovii?
-Da, am terminat și am venit pe la tine în vizită și să-ți și aduc ceva…
-Ce mi-ai adus? Sări broscuța din locul ei confortabil de pe canapea!
-Ți-am adus invitația la petrecerea de ziua mea. Este duminica viitoare pa la 16:30.
Broscuța Matilda îi ceru lui Bocănilă să îi lase invitația pe măsuța de lângă televizor, de acolo ajungea să o ia doar întinzând mâna. Se îngrășase atât de tare încât abia se mai mișca. Iepurașul a întrebat-o dacă se simte bine. I-a răspuns ca e doar puțin obosită. Cu mare greutate a reușit să iasă din casă ca să meargă la magazinul din colțul străzii ca să cumpere ceva pentru prietenul său cel mai bun. Când s-a întors acasă s-a simțit atât de obosită, iar picioarele păreau că nu o mai ascultă, spatele parcă îi cerea să se așeze undeva. Nu și-a dat seama cum trece timpul, iar ea se îngrășa pe zi ce trece mai mult. Biata broscuță! Orice mișcare făcea acum i se părea obositoare și epuizată. În fine, momentan se bucura de apropierea petrecerii iepurașului ce se apropia cu pași repezi. După ce se mai odihnește puțin se apucă de împachetarea cadoului. Iată că a venit și ziua în care trebuia să meargă la petrecere. S-a gătit ea cu ce avea mai frumos și care încă o mai putea încăpea. După ce s-a îmbrăcat a vrut să iasă din casă. Dar ce să vezi? Broscuța Matilda nu a mai reușit să iasă din casă, atât mare crescuse căci nu mai avea loc pe ușa.
Atunci i-a venit o idee: scoase capul pe ușa, iar mâinile le scoase pe ferestre. A plecat cu casa în spate pana la prietenul ei. Bocănilă a rămas surprins atunci când și-a văzut prietena așa, nu știa ce și cum să facă să o ajute, dar din păcate Matilda nu a putut fi ajutată. De atunci ea a rămas cu casa în spate. Nemaiputând să o dea jos, oriunde mergea avea și casa cu ea. Așa azi, așa și mâine, până când casa ei s-a transformat într-o uriașă carapace groasă, netedă, lucioasă și protectoare. Abia acum, când este nevoită să-și poarte casa cu ea, Matilda înțelege sensul sfaturilor lui Domnului Bocănilă. Așadar broscuța mititică și drăguța înconjurată de prieteni a devenit acum o uriașa singuratică. Ușor, ușor ea se obișnui cu noua sa viața ce începu să îi placă din ce în ce mai mult
Datorită mărimii sale și transformărilor suferite toți îi spun BROASCA ȚESTOASĂ!

Popa Elena Andrada
Profesor învățământ preșcolar la Școala Gimnazială Valea Mare/Structura Grădinița cu Program Normal Recea;
Distribuie pe: