Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare „pentru a face faţă cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere şi pentru a le facilita accesul post-şcolar la învăţarea pe toată durata vieţii“ (Memorandumul asupra învăţării permanente, 2002). Achiziţia, actualizarea continuă şi ridicarea nivelului de cunoaştere, a deprinderilor şi a competenţelor sunt considerate o condiţie preliminară pentru dezvoltarea tuturor cetăţenilor în vederea implicării acestora în societatea învăţării, de la cetăţenia activă la integrarea pe piaţa muncii (cf. European Report on Quality Indicators of Lifelong Learning – Fifteen Quality Indicators, 2002, Comisia europeană; Olivier de Schutter, Notis Nebessis, John Paterson, La gouvernance dans l’Union européenne, 2001).
În perioada învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare.
Studiul limbii şi al literaturii române are, de asemenea, o contribuţie esenţială la formarea unei personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi de atitudini enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, conţinuturi ale învăţării, sugestii metodologice). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Anexa 2 a Memorandumului), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document, din domeniile Cultură antreprenorială, Sensibilizare la cultură, Competenţe civice şi de relaţionare interpersonală, A învăţa să înveţi.
Paradigma programelor de limba şi literatura română (pentru gimnaziu şi pentru învăţământul liceal) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar. Principiile actualului model sunt:
• urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii şcolarităţi obligatorii;
• adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe ulterioare de actualizare şi de extindere;
• diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă;
• asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile vieţii cotidiene;
• echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
• îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a proceselor de producere a mesajului;
• adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe aspectele concrete ale utilizării limbii.
Studiul limbii si literaturii romane in gimnaziu si liceu îşi propune să asigure pentru toţi elevii dezvoltarea si consolidarea. competenţelor de bază
În ansamblul său, concepţia în care a fost construită noua programă de limbasi literatura romana vizează următoarele:
– schimbări în abordarea conţinuturilor;
– schimbări în ceea ce se aşteaptă de la elev;
– schimbări în învăţare;
– schimbări în predare;
– schimbări în evaluare.
Acestea impun ca profesorul de limba şi literatura română să-şi schimbe în mod fundamental orientarea în activitatea la clasă.
Oprea Eugenia
Profesor de Limba și literatura română la Liceul Teoretic Nr. 1 Periș;