Activitatea educativă în grădiniţă este complexă şi solicită forme de evaluare variate, multiple, aceleaşi ca şi în etapele ulterioare, dar adaptate la activitatea preşcolarilor.
Evaluarea formativă/continuă este indispensabilă intr-o pedagogie a formării centrate pe copil. Rezultatele se raportează la obiective, cu scopul de a înregistra lacune, greşeli sau a confirma eficienţa învăţământului. Evaluarea formativă ajută la prevenirea unor distorsiuni în învăţare, provenite din surse afective.
Funcţia diagnosticată şi prognosticată sunt valorificate pentru copil în stabilirea caracteristicilor viitorului program instructiv-educativ. Copilul va învăţa mai eficient dacă beneficiază de rezultatele evaluării. Evaluarea este necesară după fiecare secvenţă semnificativă a învăţării, fără care nu se poate continua. Chiar dacă cere un consum mare de timp, frecvenţa evaluării nu poate fi prea mare.
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanţă atins în raport cu anumite exigenţe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de învăţare sau care se formulează abia în momentul evaluării. Constatările se exprimă în calificative atribuite copiilor, clasificări sau promovări ale acestora.
În grădiniţă, putem vorbi de evaluare iniţială în momentul venirii copilului în grădiniță, evaluarea continuă şi evaluarea finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fişa pentru aprecierea progresului individual, pentru a se recomanda înscrierea la şcoală.
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie(de exemplu, reconstituirea unei imagini din bucăţele poate fi autoevaluată). Pentru autoevaluare este necesară cunoaşterea obiectivului şi a căii de realizare.
Evaluarea clinică se realizează pentru preşcolarii cu probleme în evoluţie, de către un specialist(psiholog, psihiatru, logoped). După cum factorul de evaluare este sau nu component al procesului de învăţare, se distinge o evaluare internă, făcută de educatoare sau de copil şi o evaluare externă, realizată de director, inspector, părinţi.
Este important să urmărim anumite obiective pentru a putea aprecia rezultatele copilului și pentru a putea observa aspectele implicării acestuia în procesul instructiv educativ desfășurat în grădiniță, în funcție și de posibilitățile fiecăruia.
Fiecare dintre metodele tradiționale de evaluare are avantaje și dezavantaje, de aceea ele trebuie combinate cu metodele alternative de evaluare: investigația, portofoliul, explozia stelară, cubul, pălăriile gânditoare, turul galeriei. Acestea oferă educatoarei informații suplimentare despre nivelul de achiziții al fiecarui copil și completează datele furnizate de metodele tradiționale.
Carhat Cornelia
Profesor învățământ preșcolar la Grădinița cu Program Normal Crainimăt Bistrița Năsăud;