
Deși suntem obișnuiți să privim activitatea sportivă ca pe una pur recreativă ( atunci când nu ne referim la sportul de performanță, bineînteles ) implicațiile pe care acesta le are în sfera biologică și socială au un rol educativ și contribuie la instaurarea unui stil de viață sănătos. În creșterea unui copil suntem de multe ori preocupați de experiențele pe care le face și de faptul ca prin acestea ei rămân cu amintiri plăcute ce durează o viață. Însă, faptul că putem determina și un set de comportamente ce modelează personalitatea viitorului adult, face ca activitatea sportivă să capete o altă importanță.

Practicarea unui sport , fie și la nivel pur amatorial, ajută copilul să iși însușească niște abilități atât de necesare în viața de zi cu zi. A învăța să fie competitiv, dar în același timp corect și demn, a învăța să îmbine concurența cu integritatea îl va ajuta pe copil să relaționeze armonios cu cei din jurul său. Aceste abilități nu se dobândesc la vârsta adultă înainte de a trece pragul primului job, ci se cultivă în anii precedenți prin activități ludice, care stimulează resursele personale. Într-un sport de echipă copilul învață că suntem toți interconectați, că acțiunile unui coechipier determină consecințe la nivelul grupului, învață cooperarea și gustul bucuriei. Temperamentul este înnăscut, însă caracterul suferă șlefuiri întraga perioadă a vieții. Responsabilitatea asumată, angajarea în obiective comune, pe termen lung, suportarea unor sacrificii, dezvoltă tăria de caracter, la fel ca atunci cand trece prin momente în care întreg grupul contează pe acțiunile lui.

Autodisciplina, încrederea în sine, automotivarea sși practicarea unor sporturi contribuie de asemenea la succesul sau în viață , pe orice plan ar dori să activeze în viitor. Să nu mai spunem cât de important este să desfășoare activități în aer liber, mai ales în acest moment în care dependența de tehnologie și gadget-uri diverse a acaparat și o mare parte dintre adulți, nu numai copii. Expunerea necontrolată la acest tip de experiență limitează grav dezvoltarea psiho-fizică a copilului. Prin practicarea activității sportive de orice fel copilul pune în mișcare mecanisme naturale de apărare a organismul, întărind imunitatea și reacțiile de răspuns în cazul unui atac microbian. Este favorizată oxigenarea celular întrucât vasele de sange se dilată în timpul activității sportive, ceea ce permite sângelui să circule mai ușor prin vene și artere. Capacitatea pulmonară se extinde treptat.. Opțiunile alimentare vor fi de asemenea educate întrucât copilul va învăța ce anume îl ajută să se simta bine și ce anume îl limitează.
Atitudinea devine una fermă și revigorantă, dinamică, pozitivă și ce mult ar avea nevoie copiii de aceste mici atu-uri atât de importante pentru a fi sănătoși și fericiți. Ne pregătim copiii pentru școli inalte, pentru profesii onorabile și bănoase ca să poată duce un trai decent și să fie fericiți, însa fericirea stă în felul în care te raportezi la lucrurile din jurul tău.

O atitudine corectă și o pregătire mai mult interioară, psihologică , decât strict cognitivă, îl va ajuta pe copil să facă „slalom” printre provocările vieții și să aleagă corect atunci când viața o va cere.

Stancu Cristina Bianca
Profesor de Educație fizică la Școala Gimnazială ,,Matei Basarab" Târgoviște;
Distribuie pe: