Scenetă ,, Să ocrotim pădurea!”

Povestitorul
Bradul cu fruntea bătrână,
Azi m-a prins trosnind de mână,
Și m-a ridicat ușor,
Până-n vârful munților
Munți împodobiți cu cetini,
Care mereu mi-au fost prieteni.
De aici eu am privit
Spre pământul meu iubit
Și din zările albastre,
Scumpe, plaiurile noastre,
Mi-au părut tare schimbate,
Și-asta ,pe bună dreptate!

Zâna Pădurii
Sărută copile Pământul
Și simte-i pulsul și gândul!
Stai și adulmecă -n natură
Toată creația divin!
Vei vedea că atmosfera e poluată
Iar viața tuturor e pereclitată

Bradul
La noi sunt codrii verzi de brad,
Și drujbe cu duiumul,
La noi copacii cad și cad,
Un milion ca unul.

Stejarul
La noi e trist, darconfirmat,
Defrișarea-i în floare,
Iar aerul e tot mai poluat
Ne afectează tare.
Da, e foarte adevărat,
Că-n țara asta mare,
Pădurea cu a ei valori
Încet, încet dispare.

Fagul
Vai și-amar de ea pădure
Zilnic e câte-o secure
Ce-o rărește neâncetat
Din zori și până pe-serat
Legile …..cam gravă știre,
Se-ncalcă cu nesimțire.
Aici, fiecare face,
Numai ceea ce îi place.

Veverița
Pădure , lăcaș curat,
Vai în ce te-au transformat!
Ce mizerie au lăsat
Cei care te-au colindat!
Zic că ies la iarbă verde
Însă cine-i poate crede,
Când mizerile-și golesc,
Pe oriunde poposesc,
Șo-și spun cu dezinvoltură,
Că-s ,,iubitori de natură”.

Iepurașul
Vai de noi biete făpturi,
Ne sufocăm prin păduri.
Cu-așa trai nefericit,
Mizeria ne dă de gândit.
Da, vorbim de-al nostru trai,
Ce-l trăim cu chiu cu vai.

Ursul:
De-un timp sunt morocănos,
Bat pădurea-n sus și-n jos
Dar umblu cam șchiopătat,
Că m-am tot împiedicat
De cioturi de lemn tăiat.
Bieți copaci, nevinovați,
Au căzut sacrificați
Iar bietele animale,
Îi plâng azi cu dor și jale,
Că în iei își aveau casa,
În pădurea răcoroasă.

Vulpea:
Pământul singur e menit să aibă viață,
Fiind a noastră unică speranță.
Ființele cu toate i se-nchină
Iar florile îi împletesc cunună
Văzându-te așa frumos din cer
Și îngerii îți cântă leru-i ler.
Și toată lumea-ți mulțumește,
În fiecare și când se trezește.

Căprioara
Tare atente noi pășim ,
La tot pasul întâlnim,
Lățuri și capcane multe,
Să ne poată lesne prinde.
Braconajul e în toi,
Oare ce v-a fi de noi?
Zână dragă-mi este dor
De omul care e om,
Că-n direcția greșită
A luat-o lumea multă.
Spune-le și tu ceva
Poate se vor îndrepta!

Zâna Pădurii
Un milion și jumătate de copaci au dispărut..
Că se va întâmpla asta ,cine-ar fi crezut?
Oameni buni, pădurea încet moare
Vă tăiați singuri craca de sub picioare!
Aerul curat pentru ai voștri copii,
Înseamnă speranță de viață să știi!
Treziți-vă, până nu e prea târziu
Luați măsuri până mu-i totul pustiu
Îar cine nu iubește pădurea deloc
Să se mute de vrea, pe-o planetă de foc!