1. Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, sentimente, fenomene ale naturii, acțiuni, însușiri.
2. Însoțește un substantiv, arătând în ce măsură obiectul denumit este cunoscut de vorbitor.
3. arte de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența lucrurilor.
4. Parte de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect.
5. Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
6. Parte de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau arată ordinea obiectelor prin numărare.
7. Parte de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acțiuni, a unei stări, sau a unei însușiri.
8. Parte de vorbire neflexibilă care face legătura dintre o parte de propoziție și partea de vorbire pe care o determină.
9. 9. Parte de vorbire neflexibilă, prin intermediul căreia se exprimă relațiile sintactice de coordonare și de subordonare, la nivelul propoziției și al frazei.
10. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă o senzație, un sentiment, un îndemn, o chemare, un zgomot produs în natură.
X
Felicitări!
Ai rezolvat cu succes rebusul!

Lupașcu Ionela
Autor
Profesor de Limba și literatura română la Școala Gimnazială Mircea cel Bătrân din Curtea de Argeș, județul Argeș
email




