Campion la citit – Cuore de Edmondo de Amicis


*Opțional Completează-ți numele! (Pentru clasament și diplomă)

Fii un campion la citit!Citește și lucrează!

    Cuore

                                                                                                                  de Edmondo de Amicis

       Azi e prima zi de şcoală. Trei luni de vacanţă la ţară s-au spulberat ca un vis. De dimineaţă, mama m-a dus la şcoala Baretti, ca să mă înscrie în clasa a treia; nu eram prea încântat să mă duc, căci gândul îmi zbura încă la ţară.(...) Lângă uşa de la intrarea în şcoală am simţit că cineve mă atinge pe umăr; era învăţătorul meu din clasa a doua, vesel ca întotdeauna şi cu părul roşcat zbârlit, care îmi spuse:
      − Prin urmare, Enrico, de azi ne despărţim pentru totdeauna?
Deşi ştiam prea bine că aşa era, totuşi cuvintele lui m-au mâhnit. Am pătruns cu greu în şcoală. Era atâta lume! Învăţătoarele umblau încoace şi încolo. Învăţătoarea mea din clasa întâi m-a salutat din uşa clasei şi mi-a spus:
     − Enrico, anul acesta te duci la etajul de sus; nu o să te mai văd nici măcar în trecere! Şi privirea îi era tristă.
Pe colegii mei i-am găsit mai înalţi şi mai voinici. Privind pe coridor, la parter i-am văzut pe copilaşii din clasa întâi care nu voiau să intre în clase, împotrivindu-se ca nişte măgăruşi; numai cu forţa puteau fi traşi înăuntru; unii din ei fugeau din bănci, iar alţii, văzându-i pe părinţii lor că pleacă, începeau să plângă, aşa că aceştia trebuiau să se întoarcă, fie să-i liniştească, fie să-i ia acasă.
    La ora zece eram toţi în clase. În clasa noastră învăţau cincizeci şi patru de copii; doar vreo cincisprezece sau şaisprezece am fost colegi în clasa a doua. Atât de mică şi de tristă mi se părea şcoala, când mă gândeam la pădurile şi munţii unde mi-am petrecut vacanţa de vară.
     Mă gândeam şi la învăţătorul meu din clasa a doua, atât de bun, care râdea mereu de noi; era atât de scund încât părea un coleg de al nostru. Noul nostru învăţător e înalt, fără barbă, cu părul cărunt şi lung, are vocea groasă şi ne priveşte pe toţi fix, vrând parcă să ne citească toate gândurile; şi nu râde niciodată. Eu mă gândeam în sinea mea: „Asta e abia prima zi de şcoală. Încă nouă luni!”.
     La sfârşitul orelor, mama mă aştepta la ieşirea din şcoală. Ea m-a întâmpinat cu:
      − Curaj, Enrico! Vom învăţa împreună.
    M-am întors acasă liniştit. Totuşi, pe învăţătorul meu cu zâmbetul acela bun şi vesel nu îl mai am, şi parcă şcoala nu mai e frumoasă ca înainte.

 

Să vedem ce ai înțeles!

Unde l-a înscris mama pe Enrico la școală?
Cine îl întâmpină pe băiat la școală?
Unde va învăța Enrico anul acesta?

Câți copii erau în clasa băiatului?
Enrico fusese coleg în clasa a II-a cu vreo.....
Băiatul se gândea în timpul orelor la.....
Cum era învățătorul din clasa a II-a?

Cum arăta fostul învățător?
Noul învățător era.....
Ce făcea mama la sfârșitul orelor?
  • Articole autor
AcademiaABC Administrator

Echipa Academiei ABC se străduie să vă ofere cele mai bune și interesante materiale didactice sub formă de teste online, rebusuri online, fișe de lucru pentru grădiniță și clasele primare și multe altele.

urmărește-mă pe
Te-ar mai putea interesa:
Scroll to Top

REȚINE!

Înainte de a începe testul, fii sigur că ai consultat" Modalitatea de completare a testelor online". Dacă nu, dă un click pe butonul de mai jos.

Copy link