Erus cânta şi dansa de zor împreună cu Alpi, bucuros că trecuse cu bine de Valea magică a Răbdării, când auzi deodată o voce cunoscută venind de undeva din dreapta lui:
-Nu ştiam că eşti dansator aşa de bun! Erus se întoarse speriat şi, ce să vezi, în faţa sa erau cei cinci tovarăşi de drum pe care îi lăsase în urmă: Trent, Harun, Ylang, Dvorak şi Tomari.
Pentru o clipa, încremeni, în timp ce o groază de întrebări îi vuiau în minte, însă bucuria de a-i revedea era atât de mare, încât dădu fuga să-i îmbrăţişeze pe fiecare. Apoi începu să înşire întrebările:
-Ce mă bucur că vă revăd! Dar cum de sunteţi aici? De unde-aţi apărut? Cum aţi putut trece prin Valea Răbdării? Mi-aţi spus că nu puteţi intra, că numai un copil poate… Cum aţi ajuns aici tocmai acum
-Ai răbdare şi vei primi toate răspunsurile, îi răspunse Tomari ca o bunică înţelegătoare.
-Da, zâmbi Erus, liniştindu-se şi respirând uşurat. Până la urmă, indiferent de răspunsurile voastre, mă bucur şi vă mulţumesc pentru tot ce am trăit şi am învăţat în Valea Răbdării.
-Toate au rostul lor, spuse Harun cu vocea sa gravă. Nimic nu este întâmplător.
-Noi nu am spus că nu putem ajunge pe Tărâmul Soarelui, adăugă Ylang. Am spus doar că nu putem intra în Valea Răbdării alături de tine. Astfel, cum crezi că am putea călători dintr-un tărâm într-altul? Există şi alte drumuri, dar, după cum bine ai remarcat, era important pentru tine să treci singur prin Valea Răbdarii şi ne bucurăm tare mult că ai înţeles asta.
-Sper că darurile noastre te-au ajutat, interveni şi Dvorak, privindu-l cu blândeţe pe Erus.
-Da, înteleg acum. Să ştiţi că darurile mi-au fost de mare ajutor, chiar dacă, la început, credeam că nci măcar nu îmi vor ţine de foame. Nu voi mai privi niciodată la fel o mână de nuci, o legătură de pătrunjel, fructele de pădure sau morcovii care m-au ajutat să vad în întuneric. Dar n-am folosit deloc lămâia, adăugă el mirat, privind spre Ylang.
-Toate la timpul lor, Erus, îi răspunse acesta.Nu uita că acum eşti pe Tărâmul Soarelui , iar citricile, după cum ţi-am spus, lămâile, portocalele, grepfruturile, sunt toate fructe ale Soarelui şi cu siguranţă iti vor fi de ajutor mai departe.-Mai departe… Da, apropos de asta, sunt tare curios ce urmează să se întâmple
-Mai departe vom merge împreuna către Muntele de Foc pentru a dezlega misterul Soarelui care nu mai răsare, zise Ylang.
-Dar mai întâi de toate, ne vom odihni în seara aceasta aici, să ne bucurăm de revedere şi să-l cunoaştem pe noul tău prieten, adăugă Tomari ca o mamă grijulie.
-A, da, iertaţi-mă, spuse Erus şi îşi scutură capul zâmbind. El este Alpi, un măr vorbitor, tovarăşul meu de drum, care mi-a fost ca un frate. M-a ajutat foarte mult în Valea Răbdării şi am hotărât să continuăm aventura aceasta împreună.
-E foarte bine, spuse Trent pe un ton serios. În viaţă trebuie să ai prieteni buni şi de nădejde.
Era ceva ciudat în felul în care vorbea Trent, şi asta pentru că o face destul de rar şi mereu pe un ton sobru şi apăsat. Iar statura sa impunătoare şi braţele sale puternice cu care îşi ţinea strâns arcul n-aveau cum să nu-i intimideze măcar un pic pe cei din jur.
Bucuria revederii era însă prea mare pentru ca Erus să se mai gândească la altceva acum. Aşa că Trent aduse o mână de lemne, Harun făcu focul şi se aşezară cu toţii în jurul lui, aşa cum făcuseră şi înainte de a pătrunde în Valea Răbdării.
O nouă aventură se aşterne în faţa sa, iar după toate întâmplările prin care trecuse, simţea în sfârşit că se putea odihni liniştit. Închise ochii şi răsufla uşurat, apoi îşi spuse în sinea lui: “Voi avea răbdare până mâine să văd ce urmează să se întâmple.”
Care erau cei cinci tovarăşi de drum?
