Într-o fâneață întinsă și înmiresmată își aveau stânele mai mulți ciobani. Meseria lor se transmitea din tată-n fiu, împreună cu toate secretele oieritului. Fiecare cioban își umplea timpul cum credea de cuviință: unul cânta la fluier, altul împletea coșuri de nuiele, altul culegea plante medicinale. Însă cel mai tânăr dintre ei, cam necopt la minte de fiecare dată când îl prindea plictiseala, striga:
-Săriți fraților! Lupul fură oile!Toți ciobanii veneau repede să-i sară în ajutor, iar el se amuza o zi întreagă.
Însă într-o zi, când o haită de lupi înfometați a atacat cu adevărat stâna, tînărul cioban a strigat pînă a răgușit, dar degeaba. Nimeni nu a venit să îl ajute, căci nimeni nu l-a crezut. Lupii au mâncat toate oile și ciobanul mincinos a trebuit să-și ia tălpășița de acolo, ca să nu sfârșească și el în colții lupilor.
Care erau ocupațiile ciobanilor?
Expresia ”era cam necopt la minte” înseamnă:
”A-și lua tălpășița” înseamnă:
Meseria de cioban era învățată:
Lupii care au atacat stâna erau:
Fâneața unde pășteau oile era:
Învățătura desprinsă din acest text este:
