Cât de frumos a înverzit,Ce veselie, ce mult soare!Natura-i veselă, din nouCăci primăvara a venit! Florile colorate-au împodobitToată câmpia ce ne înconjoarăIar cântec de păsărele se audeȘi glasuri de copii.
Cândva, demult, tare, tare demult, Pământul avea mâini și picioare, ochi, nas, urechi și guriță, și se juca voios prin tot Universul, bucurându-se de libertate, de mângâierea
Se duc păsări călătoareSe duc în țări,în depărtareCuiburile și le lasăMerg din nou la a lor casă. Vântul bate,frunza cade,Toamna la ușă iar bate,Vine cu ale ei bogățiiPeste livezi,peste câmpii.
Vino, vino, dulce vară,Să mai ies la câmp, afară,Să cutreier văi fugind,Plaiurile să colind. Să mă uit cum vin la apeTurmele, să se adape,Dintre fagi să desluşescViers de fluier ciobănesc.
IarnaA dat Dumnezeu zăpadă nemiluităȘi cade, cade puzderie măruntăAici, acolo și peste totPrivesc și nu mă mai satur deloc. Văd fulgii gingași cum dansează în jur,Totul e alb, de poveste
Până în lumea ta,Ce pentru mine e comoarăE o cale lungă…Am trimis inima meaPe-o pasăre ce zboarăȘi sper să și ajungă. De va veni până la tineN-o alunga cu răutate,Fi-ngăduitor
Eu sunt prea mic,ca sa pot scrie,De-un Luceafăr strălucit,Ce-a văzut lumina zilei,Într-un sat din răsărit. Lângă codrii,lângă ape,Pe pământul moldovean,Ca soarele de pe boltă,Sus în țara lui Ștefan. Tu ești
Greu mai merge biata toamnă,Negrul ei cojoc de doamnăÎmi întunecă vederea,Peste dealurile fineSe lasă tăcerea. Grea e viața spre apus.Florile de măr s-au dus,Ploaia cade nemilosLăsând urme incandescenteE teribil de
Ce poate fi mai minunat,Mai prețios și scump pe lume,Decât să ai o carte în cap,Al cărei nume să răsune? Ce poate fi mai palpitant,Si mai interesant, știi bine,Decât să