Campion la citit – Legenda Mureşului şi a Oltului

Fii un campion la citit!Citește și lucrează!

Legenda Mureşului şi a Oltului

(Legendă populară)

        Trăia odată un împărat într-o cetate cu două turnuri pe vârful unui munte. Şi odată, într-o vară, a plecat împăratul acela la război şi nu s-a mai întors...
Atunci, împărăteasa a trimis soli în toate ţinuturile să dea de urma soţului ei. Şi au plecat solii, cercetând până la marginile lumii, dar s-au întors, după vreme îndelungată, fără vreo izbândă.
      Şi avea împărăteasa doi copii care se jucau în ţărână, când a plecat tatăl lor să se războiască; iar acum erau flăcăi mari, tocmai buni de însurătoare. Unul dintre ei crescuse în turnul dinspre miazănoapte, celălalt în turnul dinspre miazăzi. Amândoi erau feluriţi la fire şi la gânduri, dar unul şi unul la chip şi la făptură.
      Într-o zi s-au înţeles ei să plece de-a lungul şi de-a latul lumii, să-l caute pe tatăl lor. împărăteasa a plâns de bucurie, dar şi de durere, când a aflat de hotărârea lor; de bucurie că are flăcăi vrednici şi de durere, că se temea să nu-i piardă.
I-a povăţuit să se ţie veşnic împreună, cum ţin boii la jug şi, veşnic, drumul unuia să fie şi drumul celuilalt. I-a binecuvântat apoi, dându-le voie să plece, şi iarăşi i-a sfătuit să meargă în tovărăşie nedezlipită. Şi au plecat flăcăii...
       Dar abia părăsiră cetatea părinţilor, că şi începură să nu se mai înţeleagă la drum, doar erau feluriţi la fire şi la gânduri. Pe unul îl chema Mureş, iar pe celălalt Olt. Şi de-acolo, din creştetul muntelui, li s-a despărţit cărarea. Mureşul a pornit spre miazănoapte, iar Oltul spre miazăzi. Şi era Oltul sfărâmicios şi iute din fire şi a apucat nebuneşte la vale, spre ziua senină, iar Mureşul, întunecat la inimă şi liniştit ca noaptea paşnică, a apucat încet, încet spre miazănoapte.
       După o vreme însă, pe Mureş l-a ajuns dorul de frate-său, i s-a întristat sufletul şi, de aceea s-a întors spre miazăzi să-l afle pe Olt. Dar nu l-a mai găsit, ba şi-a pierdut şi calea, apucând în altă parte, tot liniştit şi cu inimă de pace.
       Mama lor însă, când a simţit că s-au despărţit chiar de la casa părintească, a alergat să le curme drumul, dar nu a fost chip să-i ajungă, mai ales că ei fugeau în două părţi.
Şi a plâns împărăteasa (...) şi, într-acel minut, amândoi băieţii s-au prefăcut în râuri şi râuri au rămas până în ziua de azi.
      De atunci, Oltul cel sfărâmicios şi iute din fire a dat năvală prin ţări muntoase s-a azvârlit prin munţi cu prăpăstii şi s-a afundat pe la Turnu-Roşu, clocotind şi izbindu-se de stânci.
Şi de aceea, lui i se cânta cântecul:

Să vedem ce ai înțeles!